|
|
|
Oblio
membru
 Inregistat: 03/10/10
|
|
- Ascult... pentru ca acum am incredere in ce-mi zice sau cere Tatal.
- Nu mai pacatuiesc... pentru ca ce consider a fi pacat contravine credintei si dragostei mele, este opusul binelui asteptat de Tatal, de aproapele, dar si cel tanjit de mine.
-Nu sunt un robot cand simt, aspir si aleg binele doar fiindca ajung sa percep binele identic cu Dumnezeu.
Cineva descria treapta desavarsirii astfel: "sunt fericit pentru ca fac ce vreau, vreau ce imi place si imi place tocmai ce Dumnezeu descopera a fi bun", asta din perspectiva ca "fericirea este un accept al mintii ca o descoperire de sens". Omul care ar ajunge sa se regaseasca aici este ceea ce in greceste se numeste "sophron" care tradus ar desemna pe omul cu judecata intreaga, sanatoasa, omul cumpatat chibzuit, prudent...
Treptele consacrarii insa sunt mai multe si multi pornesc foarte de jos. O sa mai pomenesc aici tot despre o treapta inalta, despre cea care o premerge pe cea mai de sus (despre ea pomeneste si Pavel in 1Corinteni 9:27)... omul "egkrates" (termen ce provine din verbul kratein = a prinde, a tine, a apuca, a detine controlul). Este o stare caracteristica omului infranat, abstinent, autodisciplinat, stapan pe sine. Desi acest om stie cei bine, (cu mintea vrea binele) are de luptat inca cu inclinatiile firii care doreste impotriva mintii. Deci voia firii il impiedica sa-i placa din toata fiinta binele lui Dumnezeu... Alege insa preponderent cu mintea, isi stapaneste/struneste pornirile/nevoile trupesti, pentru ca duhul (intelepciunii) lui Hristos a biruit si a ajuns sa stapaneasca in el. Eul omului are intreite nevoi: afective, principiale, aspirante. Aceste trei "subeuri" nu sunt intotdeauna in armonie, asa se explica stresul si framantarile interioare ale sufletului preocupat de drumul pe care paseste in viata.
Omul credincios parcurge acest drum luptand, cautand sa inainteze (nu renunta), cat traieste, cauta sa urce treapta cu treapta...
Si aceasta este o alegere, (fie ea si conditionata/restrictionata)... "un robotel" nu are alternative.
Ultima modificare de Oblio (08/03/14 13:20)
_______________________________________ “Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima.” 1 Samuel 16:7.
|
|
08/03/14 13:12
|
|
JustinTime
membru
Locatie: Herning, Danemarca
Inregistat: 13/11/12
|
|
Oblio a scris:
- Ascult... pentru ca acum am incredere in ce-mi zice sau cere Tatal.
- Nu mai pacatuiesc... pentru ca ce consider a fi pacat contravine credintei si dragostei mele, este opusul binelui asteptat de Tatal, de aproapele, dar si cel tanjit de mine.
-Nu sunt un robot cand simt, aspir si aleg binele doar fiindca ajung sa percep binele identic cu Dumnezeu. |
Uiți că subiectul era despre predestinare, nu despre ce simțim noi. Tot ce spui tu aici poate fi adevărat, nu contest asta, dar predestinarea tot rămâne. Dacă D-zeu știa cum o să decurgă lucrurile încă de când a creat rasa umană, atunci are sens că tot ce facem noi e predeterminat. Astfel, la o scară universală, liberul nostru arbitru nu există, pentru că ORICE facem noi, orice sentiment avem, toate au fost „scrise în piatră” ca să zic așa, de către Dumnezeu.
Gândește-te - când El i-a creat pe Adam și Eva, nu știa oare că vor mânca din pomul cunoașterii? Și mai mult, El însuși a ales să pună pomul în grădina Edenului, știind de dinainte că dacă îl va pune acolo atunci Adam și Eva vor mânca din el. Și totuși l-a pus acolo, deci singurul lucru pe care-l putem deduce e că D-zeu a intenționat ca Adam și Eva să cadă în păcat.
Asta ca o meta-analiză a poveștii. Singurul mod în care o putem vedea ca o poveste coerentă pentru noi ar fi să considerăm că D-zeu nu știa ce vor aleagă A&E, deci nu era atotștiutor. Când analizăm aspectul ăsta, al omniscienței, se cam destramă înțelesul tradițional al povestirilor din Biblie, și trebuie să ajungem la un fel de meta-critică a textului.
Ultima modificare de JustinTime (10/03/14 11:43)
|
|
10/03/14 11:42
|
|
Old
Moderator
 Locatie: cluj
Inregistat: 18/01/08
|
|
mihai33 a scris:
Capacitatea de a alege doar binele presupune intelepciune desavirsita viunta curata stapinire de sine desavirsita si evident ascultare desavirsita. Catre ele tindem. |
Potential, Adam le avea pe toate. Practic, stim cum a ales.
Nu vom mai putea pacatui facind doar voia lui Dumnezeu desavirsiti in ascultare si bun simt. Vom fi niste robotei robi intelepti fericiti cu viata vesnica simtind si actionind toti ca unul. |
Nu vom mai putea pacatui e cam fortat. Corect e vom putea a nu mai pacatui, nu daca suntem niste robotei ci daca vom alege varianta corecta si vom face uz de puterea ce ne este oferita pentru asta. Deci nu suntem "predestinati"fortat nici sa facem binele.
Gândește-te - când El i-a creat pe Adam și Eva, nu știa oare că vor mânca din pomul cunoașterii? Și mai mult, El însuși a ales să pună pomul în grădina Edenului, știind de dinainte că dacă îl va pune acolo atunci Adam și Eva vor mânca din el. Și totuși l-a pus acolo, deci singurul lucru pe care-l putem deduce e că D-zeu a intenționat ca Adam și Eva să cadă în păcat.
| Oricum te-ai gandi, sa stii ca nu este asa cum zici. Poti sa zici ca este asa pentru ca asa vrei tu, dar nu pentru ca esti indreptatit a spune asa. Ca stia e una, dar ca ar fi hotarat asa e alta. Odata ce i-a dat omului putere sa reziste inseamna ca nu a hotarat Dumnezeu! Daca ar fi hotarat Dumnezeu ori bine , ori rau, atunci, da pe om il facea un robotel. De vreme ce nu a hotarat ci doar i-a dat libertatea inseamna ca l-a facut om si l-a lasat sa fie om.
Vrei o dovada pentru asta? Isus Hristos! A avut trup uman, iar ca om a reusit sa nu ia in calcul oferta diavolului. In mod natural si Isus putea sa pacatuiasca. Practic a ales sa nu!
_______________________________________ Cunosti cu adevarat valoarea vietii in momentul in care viata atarna de un fir ce-i gata sa se rupa.
|
|
10/03/14 18:30
|
|
JustinTime
membru
Locatie: Herning, Danemarca
Inregistat: 13/11/12
|
|
Old a scris:
Ca stia e una, dar ca ar fi hotarat asa e alta. |
Ok, deci hai să o luăm pas cu pas: D-zeu se hotărăște să-l facă pe Adam, și își zice așa: „Ok, dacă îl fac pe Adam în configurația A, el o să păcătuiască. Dacă îl fac în configurația B, nu o să păcătuiască. Păi ok, am să-l fac totuși în configurația A.” Deci e clar că D-zeu e cel care hotărăște. Sau vrei să-mi spui că D-zeu nu ar fi putut să-l facă pe Adam altfel?
Dacă tot nu ți se pare că are sens ce spun, poți să-mi dai un exemplu din viața de zi cu zi în care cineva care controlează toate variabilele poate face ceva pe care nu-l hotărăște el/ea?
Old a scris:
Odata ce i-a dat omului putere sa reziste inseamna ca nu a hotarat Dumnezeu! |
Păi nu înțeleg ce contează. Deci să zicem că D-zeu îl crea pe Adam, și zice „Am să-ți dau puterea asta ca să reziști tentației”, dar în același timp, D-zeu știe că Adam nu va rezista. Deci de ce-i dă puterea respectivă, ce scop are? Nu înțeleg ce sens are chestia asta dacă El știe deja exact ce va face Adam. De ce nu-i dă mai multă putere, îndeajuns încât să reziste?
Old a scris:
Daca ar fi hotarat Dumnezeu ori bine , ori rau, atunci, da pe om il facea un robotel. |
Păi indiferent dacă vrea sau nu să hotărască El, faptul că cu orice acțiune pe care El o face știe exact ce se va întâmpla, El hotărăște implicit și binele și răul și absolut orice lucru care rezultă.
Old a scris:
De vreme ce nu a hotarat ci doar i-a dat libertatea inseamna ca l-a facut om si l-a lasat sa fie om. |
Păi ce libertate i-a dat? Adam nu poate în niciun fel să se abată de la ceea ce a prevăzut D-zeu că se va întâmpla. Pentru orice decizie a omului, nu există nicio altă posibilitate decât să ia decizia pe care a prevăzut-o D-zeu încă de dinainte să-l creeze. Deci unde e libertatea mai exact?
Old a scris:
Vrei o dovada pentru asta? Isus Hristos! A avut trup uman, iar ca om a reusit sa nu ia in calcul oferta diavolului. In mod natural si Isus putea sa pacatuiasca. Practic a ales sa nu! |
Spre deosebire de oamenii obișnuiți, Iisus avea mai multă informație. Cum ar putea să ia în calcul oferta diavolului din moment ce El deja știa că El e fiul/întruparea lui D-zeu și că tot ce-i oferea diavolul era deja al Lui?
Dacă ar încerca cineva să-ți vândă ție propria ta casă, ai accepta oferta? Nu i-ai zice că e nebun?
|
|
10/03/14 22:06
|
|
Oblio
membru
 Inregistat: 03/10/10
|
|
JustinTime a scris:
Sunt multe lucruri contradictorii care fac chestia asta cam greu de deslușit. De exemplu, dacă D-zeu nu vroia ca Adam și Eva să păcătuiască, atunci putea să nu pună pomul în grădină, astfel A&E nu ar mai fi putut mânca din măr, deci nu ar mai fi păcătuit. |
1. Adam si Eva nu aveau voie sa manance mere? 2. "pomul" oprit ii era necesar omului precum ii e si focul; totusi azi el nu mananca carne inainte de ai creste dinti si inainte de a dispune de un sistem digestiv suficient dezvoltat... apoi focul de exemplu, ii poate aduce foloase mari daca asteapta ziua cand a dobandit aptitudini si poate sa invete a-l utiliza in siguranta ; 3. a fi in Eden fara acces la acel pom este ca si cand ai fi pus in interiorul unui palat ireprosabil si sigur dar, fara o usa care sa-ti permita alternativa de a alege daca vrei sa ramai ori sa parasesti acel loc, nu ai fi fost nu un locuitor in Eden ci un intemnitat in Eden.
Acum justificarea cu liberul arbitru e destul de curioasă, pentru că poți avea liber arbitru chiar dacă nu poți păcătui - am avea la dispoziție alegeri libere între lucruri care nu sunt păcate. | Da asa e, avea omul o multime de "pomi" din care putea alege a impartasi din daruri multe si de pret cat si-ar fi dorit fiecare, dar cand "cineva" ti-ar fi zi ca Dumnezeu nu-ti ofera totul, ca iti ascunde ceva oportun, ca te priveaza de un lucru care este de dorit, atunci cum ai fi cantarit acest lucru?
O altă variantă ar fi că D-zeu pur și simplu nu cunoștea viitorul. În cazul ăsta ar avea mai mult sens povestea cu Adam și Eva. | Asta pentru tine care nu cunosti profetiile uimtoare din Biblie.
Acum, sunt câteva exemple care invalidează ideea că D-zeu nu intervine deoarece ar însemna încălcare a liberului arbitru. De exemplu, s-a arătat lui Saul pe drumul spre Damasc - dovedindu-și existența către acesta, fără să-și pună problema încălcării liberului arbitru. | Ce nu intelegi e ca Dumnezeu si satan intervin dar numai in conformitate cu disponibilitatile inimii omului. Dumnezeu nu a actionat impotriva vointei lui Saul ci impotriva nestiintei si amagirii in care se afla dar in perfecta concordanta cu intentiile cugetului si inimii lui.Asa se explica de ce omul inca mai are sanse si nu este asezat pe acelasi taler cu satan si ingerii care actioneaza in cunostinta de cauza.
Și mai e situația în care faraonul decide să îi lase pe evrei să plece, dar D-zeu îi împietrește inima acestuia (de mai multe ori), făcându-l să se răzgândească și să nu-i mai lase în pace pe evrei. |
Este aceeasi situatie, Dumnezeu gaseste disponibilitate pentru acea impietrire. Si Saul pe care El la uns rege peste Israel este abandonat in voia duhurilor rele dar numai dupa ce Dumnezeu constata indisponibilitate pentru El, neascultare precum si inclinatie spre rau.
Ultima modificare de Oblio (19/03/14 06:08)
_______________________________________ “Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima.” 1 Samuel 16:7.
|
|
19/03/14 06:05
|
|
Oblio
membru
 Inregistat: 03/10/10
|
|
JustinTime a scris:
Uiți că subiectul era despre predestinare, nu despre ce simțim noi. | Afectivitatea joaca un rol determinant si de necontestat in alegerile noastre. Subiectul este atat despre predestinare cat si despre alegere. Lipsa uneia pare ca face loc alteia. Eu am sustinut (daca citesti si mai in urma) ca intr-o anumita forma pot sa coexiste.
dar predestinarea tot rămâne. Dacă D-zeu știa cum o să decurgă lucrurile încă de când a creat rasa umană, atunci are sens că tot ce facem noi e predeterminat.Astfel, la o scară universală, liberul nostru arbitru nu există, pentru că ORICE facem noi, orice sentiment avem, toate au fost „scrise în piatră” ca să zic așa, de către Dumnezeu. | E si nu e asa. Dumnezeu stie ce decurge din orice alegere si de aceea indeamna sa-L ascultam. Faptul ca nu am vrut Il pune in situatia de a ingadui lucrarea celui de care am ales sa ascultam, dar e drept ca nu oricum. El se ingrijeste sa existe conjuncturile propice manifestarii disponibilitatilor fiecarei fapturi.
deci singurul lucru pe care-l putem deduce e că D-zeu a intenționat ca Adam și Eva să cadă în păcat. | Nu! El implineste voia omului de a cunoaste binele si raul in afara ascultarii de El
Singurul mod în care o putem vedea ca o poveste coerentă pentru noi ar fi să considerăm că D-zeu nu știa ce vor aleagă A&E, deci nu era atotștiutor. | Poate era un punct de plecare cu doua alternative posib. Una recomandata si una nerecomandata, ambele insa deductibile. Nu avem inca o imagine completa si clara despre prestiinta si predestinarea lui Dumnezeu precum si ce a implicat libertatea din cuget si simtiri oferita ca dar omului. Nu intelegem cum impaca si aplica El principiul dreptatii si dragostei in raport cu neascultarea manifestata de fapturi... neascultarea in care se afla unii ca rod al ignorantei concomitent cu neascultarea altora ca rod al alegerii perfect constiente de a se cultiva pe sine, in nepasare fata de Creator si semeni. Dar vom sti si ne vom pleca atuncapul rusinati
_______________________________________ “Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima.” 1 Samuel 16:7.
|
|
19/03/14 10:09
|
|
JustinTime
membru
Locatie: Herning, Danemarca
Inregistat: 13/11/12
|
|
Oblio a scris:
2. "pomul" oprit ii era necesar omului precum ii e si focul; totusi azi el nu mananca carne inainte de ai creste dinti si inainte de a dispune de un sistem digestiv suficient dezvoltat... apoi focul de exemplu, ii poate aduce foloase mari daca asteapta ziua cand a dobandit aptitudini si poate sa invete a-l utiliza in siguranta ; |
Bun, și în cazul ăsta D-zeu e responsabil să ne țină departe de pom, nu? Presupun că tu nu le permiți copiilor tăi să bage mâna în foc, nu? D-zeu în ilustrația ta e părintele care-i zice copilului să nu se joace cu focul, dar pune cutia de chibrituri undeva unde copilul poate ajunge.
Oblio a scris:
3. a fi in Eden fara acces la acel pom este ca si cand ai fi pus in interiorul unui palat ireprosabil si sigur dar, fara o usa care sa-ti permita alternativa de a alege daca vrei sa ramai ori sa parasesti acel loc, nu ai fi fost nu un locuitor in Eden ci un intemnitat in Eden. |
Dar povestea nu menționează că A&E ar fi vrut să iasă din Eden, ci doar să mănânce un fruct.
Oblio a scris:
Da asa e, avea omul o multime de "pomi" din care putea alege a impartasi din daruri multe si de pret cat si-ar fi dorit fiecare, dar cand "cineva" ti-ar fi zi ca Dumnezeu nu-ti ofera totul, ca iti ascunde ceva oportun, ca te priveaza de un lucru care este de dorit, atunci cum ai fi cantarit acest lucru? |
Nu e vorba că te privează, ci pur și simplu putea să te fi construit în așa fel încât să nu poți păcătui. Gândește-te, câte lucruri există pe lumea asta pe care tu pur și simplu nu le poți face, și totuși nu disperi din cauza lor? De exemplu: nu poți zbura ca păsările, nu poți comunica prin sonar precum delfinii, nu ești impenetrabil, nu te poți opune îmbătrânirii și morții, nu poți vedea în infraroșu, nu poți respira în spațiu, nu poți supraviețui decât într-o gamă foarte mică de temperaturi, etc. Tu crezi că dacă te-ai fi născut fără capacitatea de a păcătui ar fi fost cumva diferit de toate celelalte lucruri pe care nu le poți face?
Oblio a scris:
Și mai e situația în care faraonul decide să îi lase pe evrei să plece, dar D-zeu îi împietrește inima acestuia (de mai multe ori), făcându-l să se răzgândească și să nu-i mai lase în pace pe evrei. |
Este aceeasi situatie, Dumnezeu gaseste disponibilitate pentru acea impietrire.
|
Pe bune? Deci faraonul se hotărâse să îi lase pe evrei să plece, dar D-zeu a văzut că în faraonul în sinea lui și-ar fi dorit să îi oprească, așa că D-zeu a intervenit ca să îl ajute pe faraon să-și îndeplinească dispoziția, chiar dacă dispoziția aia era rea?!
Păi nu era D-zeu cel care zicea că dacă firea noastră e păcătoasă să facem tot posibilul să lucrăm împotriva ei? Tocmai el ne sabotează?
Presupun că tot D-zeu a intervenit și l-a ajutat și pe Hitler să-i omoare pe evrei, pentru că a văzut că asta era dispoziția lui, nu?
Știi cum se numește asta în termeni legali? Complicitate la crimă.
Din câte îmi spui tu, Dumnezeu ăsta se aseamănă din ce în ce cu un spiriduș dintr-ăla pus pe șotii, un Michiduță, care intervine în treburile oamenilor și le pune piedici.
|
|
19/03/14 10:17
|
|
Oblio
membru
 Inregistat: 03/10/10
|
|
JustinTime a scris:
Bun, ?i în cazul asta D-zeu e responsabil sa ne ?ina departe de pom, nu? | Nu! In cazul asta (asa cum incerc sa-l descriu eu) Parintele mai este responsabil doar sa sfatuiasca/porunceasca ce trebuie si cum sa faca fiul suficient de matur/dezvoltat ca sa poata alege intelept, ascultarea si nu neascultarea, si astfel sa nu sufere de pe urma unor cai gresite pe care El le cunoaste si nu le recomanda.
Presupun ca tu nu le permi?i copiilor tai sa bage mâna în foc, nu? D-zeu în ilustra?ia ta e parintele care-i zice copilului sa nu se joace cu focul, dar pune cutia de chibrituri undeva unde copilul poate ajunge. | Nu! Ma refer la un fiu capabil de responsabilitate (daca vrea), un fiu ce a fost dascalit si e in stare sa rationeze/cumpaneasca, un "copil" ce are intelepciunea la indemana si toate celelalte daruri necesare al ajuta sa aleaga (sa-si foloseasca actul volitiv) intelept. Vorbim de un "copil" caruia i se dadu-se sa administreze si sa stapaneasca o planeta... Deci nu era o fiinta incapabila sa constientizeze. Ii lipsea doar "acumularea de experiente" dar nu si deschiderea la intelepciune, capacitatea de a rationa (a procesa date si deduce), accesul la o constiinta pe care pana la urma a abandonat-o si a lasat-o sa adoarma.
Nu te gandi la Adam ca la un om incapabil sa discearna. Ii lipsea capacitatea de a deosebi raul de bine, dar putea vedea si percepe armonia a tot ce crease Dumnezeu. Putea intui in baza acestora ca e mult mai verosimil sa te increzi in cineva a carui roade le poti vedea. Putea sa constientizeze (daca ar fi ales sa manance din "pomul" menit sa-i hraneasca constiinta) ce datoreaza Tatalui si de ce. Ca nu a facut-o e dovada nu a incapacitatii lui Dumnezeu ci e rodul libertatii in actul deliberator, acest mare dar numit si vointa personala, prost administrat de Adam. Acest Adam fusese incurajat sa "manance" din "pomii" a caror daruri l-ar fi ajutat sa-si configureze un caracter puternic, capabil sa-l sprijine in deliberari. Dar nu a facut asta. Abia Al doilea Adam a venit si a deliberat/ales diferit, pentru ca El a primit (nu a refuzat) "hrana" daruita de Dumnezeu, o hrana ce continea roadele tuturor pomilor binecuvantati din Eden. Iar cunoasterea nu pare deloc ca-i lipsea, chiar daca nu s-a infruptat din "pomul oprit". Dar asta e alta poveste...
Fiului tau, oare nu va trebui sa-i acorzi intr-o zi libertatea de a experimenta singur si a alege ce vrea sa faca in viata si cu a sa viata? De ce nu-l tii langa tine definitiv izolat si astfel protejat de lumea rea de afara. Pentru ca il iubesti si vrei sa fie asemeni tie, capabil sa se descurce, bazandu-se pe principiile si invataturile pe care tu i le-ai descoperit ca fiind bune, in speranta de a realiza ceva bun in decursul vietii sale. Vei fi dornic de a-l pregati pentru infruntarea raului de oriunde ar veni el, nu-i asa? (cel putin asta cred ca urmareste orice parinte bun si intelept). Dar nu vei impune cu sila pasii lui in viata.
Dar povestea nu men?ioneaza ca A&E ar fi vrut sa iasa din Eden, ci doar sa manânce un fruct. | ... un fruct... Ce "fruct" rodea acel "pom" Just'? Si din ce "fruct" mesteca inca si azi omul producandu-i aceiasi "indigestie" (acelasi "rau") de atatea generatii? Cunoasterea "binelui si raului" nu-i din copaci la propriu Just' (cel putin asa inteleg eu). Intelepciunea la care mai poti aspira desi nu mai esti in Eden, nu-i culeasa din pomi dar vine de undeva...
Cum am am expus eu povestea e o forma comparativa menita sa evidentieze baza/esenta implicatiilor infruptarii din acel "pom". Nici eu nu stiu cum e in realitate cu acei "pomi" dar asta este neascultarea din Eden: iesirea de sub influenta Tatalui in favoarea influentei unei entitati necunoscute si a unor aparente inselatoare. In fapt... aceasta a presupus iesirea, parasirea casei parintesti, asemeni fiului risipitor din pilda. In Geneza se zice "alungat", dar Dumnezeu avertizase ca raul nu poate sta alaturi de vesnicie. Asa ca... Adam si Eva au ales (chiar daca indirect) sa paraseasca Edenul, ei nu Tatal... Tot nu intelegi ce mesaj ne transmite episodul cu pomul oprit?
Oblio a scris:
Da asa e, avea omul o multime de "pomi" din care putea alege a impartasi din daruri multe si de pret cat si-ar fi dorit din fiecare, dar cand "cineva" ti-ar fi zis ca Dumnezeu nu-ti ofera totul, ca iti ascunde ceva oportun, ca te priveaza de un lucru care este de dorit, atunci cum ai fi cantarit acest lucru? |
JustinTime a scris:
Nu e vorba ca te priveaza, ci pur ?i simplu putea sa te fi construit în a?a fel încât sa nu po?i pacatui. | Pai asa l-a si facut, dar si liber sa asculte sau nu daca asta vrea. Ai fi vrut sa fii precum un robot?... Nu liber? cu vointa proprie si ratiune, ca sa poti aproba ori respinge ceea ce esti invitat sa traiesti? (iar daca vointa libera este (o consideri) de dorit, nu uita ca si altii aveau asa ceva afara de Dumnezeu, si puteau veni cu sugestiile lor... deci ce-o fi mai bine sa alegi? De cine sa asculti? "Aceasta e intrebarea!"
Gânde?te-te, câte lucruri exista pe lumea asta pe care tu pur ?i simplu nu le po?i face, ?i totu?i nu disperi din cauza lor? De exemplu: nu po?i zbura ca pasarile, nu po?i comunica prin sonar precum delfinii, nu e?ti impenetrabil, nu te po?i opune îmbatrânirii ?i mor?ii, nu po?i vedea în infraro?u, nu po?i respira în spa?iu, nu po?i supravie?ui decât într-o gama foarte mica de temperaturi, etc. Tu crezi ca daca te-ai fi nascut fara capacitatea de a pacatui ar fi fost cumva diferit de toate celelalte lucruri pe care nu le po?i face? | Nu stiu ce am fi putut face, ma gandesc insa ca avem un creier ce nu e exploatabil la maxim? Iar evolutia tocmai asta presupune, adaptarea la limite, nu dezvoltare anticipata la nevoi care ar apare in viitor...
Exceptand imbatranirea si moartea pe care omul nu le poate invinge cat timp ii este oprit accesul la "pomul vietii", toate celelalte din insiruirea ta... a reusit cumva omul sa le atinga, intr-un fel sau altul. Si astea sunt roadele "bune" ale pomului cunoasterii. Dar "binele" atat de subtire inca, vizavi de atata rau, suferinta si moarte, o fi meritand pretul platit prin alegerea acestui mod de a cunoaste?
Traim dupa cum omul a ales candva, dar si azi stam departe de chemarea lui Dumnezeu. Iar El ingaduie, ca sa nu acuzam si sa pretindem si noi in stilul sarpelui din Eden. El atata ar astepta ca sa strige: "e un mincinos! unde e acum darul liberului arbitru promis?". Dar deh... incapatanarea omului neascultator, aceiasi cerbicie acum ca si la inceputuri... ...omul de atunci a zis: "chiar daca viata a fost facuta/gandita sa fie alba de ce nu ar fi oare mai buna neagra?"... ...astazi, tu si alti specialisti etico-moralisti ce resping cunoasterea lui Dumnezeu ziceti: "daca e asa de neagra (si stia "vopsitorul" ca nu-i bun asa) de ce nu a facut-o alba cum stia El, obligat-fortat?" Cum se mai numesc acest fel de oameni JustinTime???
?i mai e situa?ia în care faraonul decide sa îi lase pe evrei sa plece, dar D-zeu îi împietre?te inima acestuia (de mai multe ori), facându-l sa se razgândeasca ?i sa nu-i mai lase în pace pe evrei. |
Oblio a scris:
Este aceeasi situatie, Dumnezeu gaseste disponibilitate pentru acea impietrire. |
JustinTime a scris:
Pe bune? Deci faraonul se hotarâse sa îi lase pe evrei sa plece, dar D-zeu a vazut ca faraonul în sinea lui ?i-ar fi dorit sa îi opreasca, a?a ca D-zeu a intervenit ca sa îl ajute pe faraon sa-?i îndeplineasca dispozi?ia, chiar daca dispozi?ia aia era rea?! | Te poticnesti in slova, dar... vom afla intr-o zi cum a fost...
Pai nu era D-zeu cel care zicea ca daca firea noastra e pacatoasa sa facem tot posibilul sa lucram împotriva ei? Tocmai el ne saboteaza? | El doar asta asteapta de la noi: atitudine si hotarare conform convingerilor. Daca sunt bune se ingrijeste sa poti rodi binele, daca sunt rele se ingrijeste sa poti implini si asta. Ca sa fie vizibil tuturor ceea ce El vede in adancul inimilor noastre, si sa credem Adevarul care este in El si nu l-am primit.
Presupun ca tot D-zeu a intervenit ?i l-a ajutat ?i pe Hitler sa-i omoare pe evrei, pentru ca a vazut ca asta era dispozi?ia lui, nu? | . Nu l-a ajutat, I-a ingaduit.
Daca nu ai aflat, in Cer a avut loc o conspiratie, iar vinovatia, siretenia ascunsa a celui rau intentionat ce o conduce, trebuia dovedita nu doar stiuta de Dumnezeu. (asa considera El ca e drept, sa nu condamne inainte de a proba in vazul tuturor fapturilor create dupa chipul Sau, calitatea duhului care il, si ne, anima cand lucram sub influenta acestuia... la fel cand vrem sa lucram dupa voia si chemarea Sa, El ajuta omul la implinirea faptelor nascute din Duhul Sau). Fara aceste ingaduinte conforme cu alegerile oamenilor si lucrarile ingerilor impotrivitori indoiala nu ar disparea, nu s-ar mai sfarsi cu acuzatiile nefondate si semanarea indoielilor mincinoase printre fapturile lui Dumnezeu. Roadele vor vorbi singure...
?tii cum se nume?te asta în termeni legali? Complicitate la crima. | Cand vorbesti de Cel care a creat viata si care o poate lua ca apoi iarasi sa o poata reda vesnic, nu vad cum poti sa-I raportezi actiunile la standarde si legi omenesti. Imagineaza-ti numai, daca umanitatea ar putea maine sa readuca la viata orice om trecut in moarte, pana si crima ar pierde din amloarea gravitatii
Din câte îmi spui tu, Dumnezeu asta se aseamana din ce în ce cu un spiridu? dintr-ala pus pe ?otii, un Michidu?a, care intervine în treburile oamenilor ?i le pune piedici | Culmea e ca eu vad in descrierea aceasta tocmai ce faci tu aici (si asta intr-un moment cand ceva imi dadea sperante ca ai totusi si ceva ganduri serioase)
Acceptand totusi ce zici dintr-o anume perspectiva (pe care nu stiu daca o poti patrunde, dar ma rog)...
... ai dovedi intelepciune ori rautate daca ti-ai supraveghea, testa si incerca proprii fii punandu-i in diferite ipostaze, asa fel incat sa le evidentiezi slabiciunile si sa-i poti astfel ajuta si constientiza/convinge ce atitudini noi e de dorit sa adopte? Nu asa i-ai pregati mai eficient pentru calea cea buna pe care tu o cunosti deja? Trecandu-i prin incercari le poti produce un rau mic, un disconfort, dar astfel ii pregatesti sa faca fata raului cel mare care "pandeste dupa colt".
Acum, comparatia pare departe de a putea sta alaturi de ce se intampla in lume. De ce? Pentru om viata aceasta are o valoare imensa, maxima chiar, si e firesc sa punem pret pe ea. Asa am si fost programati (daca n-ar fi asa ne-am sinucide ori omora unii pe altii inca de la primele incercari ale vietii). Pentru Dumnezeu insa, viata aceasta scurta si ceea ce ii ingaduie mortii, poate este o pierdere, dar tot prin ea se cerne si se salveaza suflete ce altfel s-ar pierde la gramada.Raul a fost facut dar actiunile si cantarul Sau vor fi apreciate intr-o zi ca fiind uimitoare cand vom cunoaste (ni se va descoperi) acuratetea lor si dragostea investita. Atunci... ferice va fi de cei ce L-au cercetat pe Domnul, L-au cunoscut si s-au increzut in El! Caci astfel ei se gasesc in fata Sa nu goi ci cu "candela plina".
Afland/patrunzand adevarul acesta, omul ajunge in lumina, va percepe viata asta ca pe un instrument necesar dar nu o mai iubeste si nici nu o mai cantareste ca inainte, nu mai reprezinta scopul absolut ci doar un mijloc ce modeleaza un caracter si-l conduce spre implinirea unor aspiratii noi, cu mult mai inalte... cum e binecuvantarea cu duhul dragostei. Pentru ea merita sa-ti si pierzi aceasta viata... mai ales ca tot dragostea (nu cea fizica desi poate patrunde si lucra pana si acolo - de opusul nepasarii, altruism vorbesc) iti asigura o alta, fara sfarsit.
Ultima modificare de Oblio (21/03/14 10:29)
_______________________________________ “Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima.” 1 Samuel 16:7.
|
|
21/03/14 10:04
|
|
mihai33
membru
Locatie: constanta
Inregistat: 25/06/10
|
|
Unele lucruri nu sint chiar ceea ce par la prima vedere. Uneori e nevoie de un anumit scenariu. As zice ca in ambele situatii sa tinut cont de un lucru comun si anume o grija fata de om legat de imaginea lui Dumnezeu in ochii lor. Imaginea avind legatura cu o anume stare si afect e mai importanta decit adevarul cartezian.
Din ambele situatii reiese un efort al lui Dumnezeu de a calauzi si incrie omenirea pe o cale de progres interior. Personal nu cred ca Adam si Eva ar fi trait vreidata insa ei simbolizeaza mai multe adevaruri care in lipsa unor personaje ca ei ar fi fost mai greu de explicat . Chiar si durata temporala de la ei cred ca are o anumita importanta care acum scapa dar care va fi aflata mai tirziu. Poate ca e o coincidenta sau poate ca nu faptul ca durata de sapte milenii si jumatate de la Adam e jumatatea intervalului la care oamenii de stiinta au datat potopul dupa stratul aluvionar si al partii de corabie gasita pe muntele Ararat. Iar acest interval e jumatatea duratei de precesie a sistemului solar fata de punctul vernal al galaxiei care e cam de 26000 ani. Sapte secole si jumatate dupa un calendar bisericesc s.au incheiat in 1992. Conf uneia din interpretarile astrologice anul respectiv marcheaza intrarea in o etapa de trecere la urmatoarea Era de la cea a pestilor al carui eon e Iisus la cea a Varsatorului al carui eon e o manifestare divina care se va deosebi prin turnarea fara precedent a binecuvintarilor pe pamint.
|
|
22/03/14 12:03
|
|
JustinTime
membru
Locatie: Herning, Danemarca
Inregistat: 13/11/12
|
|
Ok, Oblio, în primul rând îți voi răspunde punctual la câteva din afirmațiile tale.
Oblio a scris:
Nu! In cazul asta (asa cum incerc sa-l descriu eu) Parintele mai este responsabil doar sa sfatuiasca/porunceasca ce trebuie si cum sa faca fiul suficient de matur/dezvoltat ca sa poata alege intelept, ascultarea si nu neascultarea, si astfel sa nu sufere de pe urma unor cai gresite pe care El le cunoaste si nu le recomanda. |
Omule, tu ai făcut analogia cu focul, că e nevoie ca omul să dobândească aptitudini „până să învețe a-l utiliza în siguranță”, și cu a mânca carne înainte de a-i crește dinții. Prin asta eu am înțeles că omul încă nu era pregătit să mănânce din „pomul oprit”, că nu avea încă capacitatea să înțeleagă tot ce implică asta.
Acuma de ce ai întors-o, zicând că omul ar fi destul de „matur/dezvoltat ca să poată alege înțelept”? Dacă omul este asemenea unui copil care încă nu înțelege pe deplin consecințele propriilor acțiuni, atunci tu ca părinte ai responsabilitatea de a-l proteja de acele lucruri.
Oblio a scris:
Nu! Ma refer la un fiu capabil de responsabilitate (daca vrea), un fiu ce a fost dascalit si e in stare sa rationeze/cumpaneasca, un "copil" ce are intelepciunea la indemana si toate celelalte daruri necesare al ajuta sa aleaga (sa-si foloseasca actul volitiv) intelept. Vorbim de un "copil" caruia i se dadu-se sa administreze si sa stapaneasca o planeta... Deci nu era o fiinta incapabila sa constientizeze. Ii lipsea doar "acumularea de experiente" dar nu si deschiderea la intelepciune, capacitatea de a rationa (a procesa date si deduce), accesul la o constiinta pe care pana la urma a abandonat-o si a lasat-o sa adoarma. |
Degeaba e „dăscălit” copilul, dacă încă nu s-a prins de el învățătura. Noi oamenii învățăm cel mai bine prin mijloace practice, prin experimentare și observație, nu ajunge teoria. Tu zici că Adam și Eva ar fi fost atât de ne-umani încât să poată învăța și înțelege totul în mod abstract, iar mie asta mi se pare o gogomănie. D-zeu le zice că dacă vor mânca din pom vor muri - păi dacă Adam și Eva nu observaseră niciodată moartea (presupunând că moartea nu exista înainte de cădere), cum ar putea ei să facă o alegere informată? Pentru ei „moartea” e doar un cuvânt, nu cred că-și puteau imagina ce înseamnă.
Acuma noi 2 (adică eu și tu) știm cât de distrugătoare e moartea, pentru că o vedem în jurul nostru în fiecare zi - am avut rude și cunoștințe care au murit și pe care le-am văzut cât s-au chinuit înainte de a muri, am avut animăluțe care ne-au murit, etc. Gândește-te că Adam și Eva nu au avut niciodată experiența asta. Eu zic cå nicio persoană sănătoasă la cap nu trage la răspundere pe cineva care nu înțelege consecințele propriilor fapte.
Tu zici că lui Adam și Evei li s-a dat să administreze și să stăpânească o planetă, dar gândește-te că asta era într-o perioadă în care nu exista păcatul. Într-un asemenea mediu, chiar și un copil de grădiniță ar fi capabil să stăpânească o planetă, pentru că, neexistând păcatul și moartea, nu poate exista nicio consecință negativă a deciziilor lui. Crezi că un copil de grădiniță nu poate da nume unor animale? Că Adam și Eva nu au primit cine știe ce altă responsabilitate.
Și gândește-te că în secolele anterioare la fel făceau și regii și împărații cu copiii lor de vârste de 5-6 ani, îi scoteau pe terasa palatului și le ziceau „privește fiule, tot ce vezi cu ochii și nu numai, toată împărăția asta este a ta, și toți oamenii din împărăție sunt supușii tăi”. Tu crezi că copiii ăia erau destul de capabili să administreze împărăția? Atunci de ce când vorbești despre povestea Adam și Eva te-aștepți să fie altfel decât cu copiii împăraților?
Oblio a scris:
Nu te gandi la Adam ca la un om incapabil sa discearna. Ii lipsea capacitatea de a deosebi raul de bine |
Aici ai zis-o pe-a grea, și uite de ce: Dacă lui Adam îi lipsea capacitatea de a deosebi răul de bine, atunci asta îl făcea prin definiție incapabil să discearnă. Dacă Adam nu putea deosebi binele de rău, atunci nu avea de unde să știe că a mânca din pom ar fi un lucru rău. Poți zice că D-zeu le-a zis că dacă vor mânca din pom vor muri, dar A&E nu puteau să știe că a muri ar fi ceva rău. Nici nu puteau ști că e rău să nu îl asculți pe D-zeu (pentru că nu puteau deosebi răul de bine). Deci după toate standardele noastre, Adam și Eva erau complet incapabili. Și după cum se știe, oamenii care nu pot înțelege asemenea lucruri elementare nu pot fi trași la răspundere.
Oblio a scris:
Putea sa constientizeze (daca ar fi ales sa manance din "pomul" menit sa-i hraneasca constiinta) ce datoreaza Tatalui si de ce. Ca nu a facut-o e dovada nu a incapacitatii lui Dumnezeu ci e rodul libertatii in actul deliberator, acest mare dar numit si vointa personala, prost administrat de Adam. Acest Adam fusese incurajat sa "manance" din "pomii" a caror daruri l-ar fi ajutat sa-si configureze un caracter puternic, capabil sa-l sprijine in deliberari. Dar nu a facut asta. Abia Al doilea Adam a venit si a deliberat/ales diferit, pentru ca El a primit (nu a refuzat) "hrana" daruita de Dumnezeu, o hrana ce continea roadele tuturor pomilor binecuvantati din Eden. Iar cunoasterea nu pare deloc ca-i lipsea, chiar daca nu s-a infruptat din "pomul oprit". Dar asta e alta poveste... |
Poate putea să conștientizeze asta, dar cum am zis și înainte, nu avea cum să discearnă că a refuza „hrana” dăruită de D-zeu ar fi un lucru rău. Tu ai zis mai înainte, Adam nu putea deosebi răul de bine, deci orice acțiune a lui, indiferent cât de rea, trebuie privită din perspectiva asta.
Oblio a scris:
Fiului tau, oare nu va trebui sa-i acorzi intr-o zi libertatea de a experimenta singur si a alege ce vrea sa faca in viata si cu a sa viata? |
Desigur că am să-i acord libertatea de a experimenta singur. Dar prin asta îmi pierd și autoritatea de a-l judeca pentru alegerile lui. Faptul că D-zeu încă își permite să judece oamenii pentru alegerile lor arată că El nu intenționează de fapt ca aceștia să ia decizii libere, ci de fapt El intenționează ca oamenii să ia decizii cu care El e de acord, iar asta e ceva ce merge împotriva alegerii libere. Nu se poate numi alegere liberă atât timp cât e condiționată de răsplată și pedeapsă.
Dar gândește-te că atât timp cât eu am grijă de fiul meu, nu am să-i ofer libertatea de a experimenta lucrurile pe care eu le consider nocive pt. el (precum băgatul mâinii în foc, statul pe plita încinsă, datul cu pietre în alți copiii etc.). Eu îți spun sincer, dacă nu vreau ca copilul meu să se joace cu focul, am să pun chibriturile undeva unde el nu poate ajunge. Dacă îl văd că vrea să dea cu piatra în cineva, vin la el și îi iau piatra din mână. Prin chestiile astea, îi limitez libertatea de alegere și nu mă deranjează câtuși de puțin. Totuși, Dumnezeul tău pretinde că nu vroia ca Adam să mănânce (încă) din pom, dar pune pomul lângă el. Cum ziceam, dacă nu vrei ceva, atunci faci tot posibilul ca acel ceva să nu se întâmple, ori altfel ești pur și simplu mincinos.
Gândește-te, dacă D-zeu e atot-știutor și atot-puternic, atunci nu se întâmplă nimic fără voia lui. Uite, eu am o sticlă de apă pe birou: eu pot să o mut mai încolo, dar fie că o mut, fie că nu, se face voia mea. Adică chiar dacă intervin, chiar dacă nu, tot se face voia mea, deoarece eu am capacitatea de a controla poziția sticlei respective. La fel și cu D-zeu, chiar dacă nu intervine, prin asta înseamnă că e de acord cu ce se întâmplă, deci se face voia lui.
Așa că tu poți spune că D-zeu nu a intenționat ca Adam și Eva să mănânce din pom, dar ar fi o minciună. Fiindcă știa ce se întâmplă, avea posibilitatea de a interveni, dar a ales să nu intervină, ci să lase lucrurile să se desfășoare așa cum erau. Deci oricum ar fi, D-zeu a intenționat, a ales, ca Adam și Eva să mănânce din măr și tot El a ales să-i dea afară din Eden, când la fel de bine putea să nu-i dea afară.
|
|
24/03/14 12:29
|
|
JustinTime
membru
Locatie: Herning, Danemarca
Inregistat: 13/11/12
|
|
Revenind la subiectul cu liberul arbitru, cred că trebuie să te mai gândești la implicațiile lucrurilor ăstora.
Dacă D-zeu ne-a dat liber arbitru, asta înseamnă că El ne-a dat în mod intenționat posibilitatea să-l respingem. A făcut asta știind din avans că unii oameni vor alege lucrul ăsta (a-l respinge pe el).
Nu l-a forțat nimeni să facă alegerea asta. Dar prin faptul că a ales asta, a garantat că unele suflete vor ajunge în Iad. Pe scurt, Dumnezeu a creat în mod intenționat o lume în care oamenii pot ajunge în Iad, pentru că se pare că El pune mai multă valoare pe liberul arbitru decât pe absența suferinței eterne.
Asta înseamnă că versetul 2 Petru 3:9 e o minciună: Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
Dacă chiar nu ar vrea ca niciun om să nu piară, atunci nu ar fi creat posibilitatea asta în primul rând. Ține minte, Dumnezeu e cel care a proiectat tot ce ține de noi, inclusiv modul în care funcționează mințile noastre. Dacă și-ar fi dorit, n-ar fi fost nicio problemă pentru el să ne dea un liber arbitru limitat.
Dar după cum stau lucrurile, în orice situație există un număr limitat de acțiuni posibile pe care le putem face. Deseori, setul de acțiuni e rezultatul unei înțelegeri incomplete a situației; adică ar putea fi alte opțiuni valabile, dar la care nu ne-am gândit. Ar fi fost în puterea lui D-zeu să ne facă pe noi, ca specie, incapabili să ne gândim la posibilități de a acționa împotriva voinței Lui. Tot am avea o multitudine de opțiuni pe care le-am putea alege în mod liber și niciuna dintre ele nu ar putea duce la neascultare.
Mai mult, dacă D-zeu vrea să îl cunoaștem și să creștem într-o relație apropiată cu el, cel mai logic ar fi fost să ne creeze în Rai, unde am fi în prezența lui incontestabilă încă din momentul nașterii. Mi s-a mai spus că oamenii din Rai au liber arbitru, dar un anume efect al faptului că sunt în prezența lui Dumnezeu, într-o relație perfectă cu el, îi face să nu vrea să iasă din voia lui. Imaginează-ți că am fi fost născuți în Rai, cu liberul arbitru intact dar fără posibilitatea de a ieși din voia Lui! Nimeni nu ar merge în Iad, ar fi imposibil.
Deci de ce nu putea să facă lucrurile în modul ăsta?
|
|
24/03/14 12:29
|
|
JustinTime
membru
Locatie: Herning, Danemarca
Inregistat: 13/11/12
|
|
mihai33 a scris:
Poate ca e o coincidenta sau poate ca nu faptul ca durata de sapte milenii si jumatate de la Adam |
Cei care cred în creaționismul pământului tânăr ar zice că de fapt ar fi undeva pe la 6000 de ani. Vezi Ken Ham și Muzeul Creației, sau Kent Hovind, sau alți șarlatani de-ăștia creaționiști.
mihai33 a scris:
jumatatea intervalului la care oamenii de stiinta au datat potopul dupa stratul aluvionar |
Potopul lui Noe nu a fost niciodată demonstrat că ar fi existat. Coloana geologică nu arată nicio dovadă a existenței unui potop masiv care ar fi putut acoperi întreaga planetă. Oamenii de știință au clarificat asta de nenumărate ori. Au existat desigur numeroase potoape și inundații mari de-a lungul istoriei, demonstrate de către geologi, dar niciunul care să se apropie de amploarea potopului din Biblie. Există inclusiv nenumărate dovezi geologice care arată existența unor foste mări care acum nu mai există, datorită modelării reliefului de-a lungul a zecilor de milioane de ani. De-asta se găsesc fosile de pești și alte înotătoare prin unii munți din România.
mihai33 a scris:
al partii de corabie gasita pe muntele Ararat |
Te referi la falsul din 1993? Tipul care o descoperise, George Jammal a recunoscut că el a creat bucata respectivă la el în garaj pe post de farsă, că a vopsit-o cu nu mai știu ce. Uite și un articol științific în care e și un interviu cu George Jammal, care zice că a creat farsa asta tocmai ca să arate că Sun International Pictures nu fac niciun fel de investigație serioasă. Sun International Pictures produseseră în 1976 un documentar numit „In Search of Noah's Ark”, și încă unul în 1993 numit „The Incredible Discovery of Noah's Ark”, bazat pe bucata de lemn falsă creată de Jammal. Uite un articol științific care descrie toată treaba respectivă în detaliu (în Engleză): http://www.talkorigins.org/faqs/ark-hoax/jammal.html
mihai33 a scris:
Iar acest interval e jumatatea duratei de precesie a sistemului solar fata de punctul vernal al galaxiei care e cam de 26000 ani. |
26.000 de ani e durata unui ciclu complet de precesie a Pământului, nu a sistemului solar. În perioada asta axa Pământului face un ciclu complet. Dacă ai grești chestia asta, mă întreb cu câtă încredere ar trebui să abordăm celelalte afirmații alte tale?
mihai33 a scris:
Conf uneia din interpretarile astrologice anul respectiv marcheaza intrarea in o etapa de trecere la urmatoarea Era de la cea a pestilor al carui eon e Iisus la cea a Varsatorului al carui eon e o manifestare divina care se va deosebi prin turnarea fara precedent a binecuvintarilor pe pamint. |
Am un amic care crede că Iisus făcea parte dintr-o rasă de extratereștrii foarte avansați numiți Elohim, și el era doar un „manager regional” pentru cadranul nostru de galaxie. Tipul mai zicea că atunci când s-a înălțat Iisus, de fapt era nava mamă pe orbită care își folosea raza tractoare, și că oamenii respectivi din epoca bronzului nu puteau înțelege asta, așa că ei au interpretat totul prin acțiune divină. Tot așa mai zicea tipul că toate miracolele prezentate în Biblie de fapt prezintă interpretarea oamenilor primitivi de-atunci față de tehnologia Elohimilor.
|
|
24/03/14 13:23
|
|
mihai33
membru
Locatie: constanta
Inregistat: 25/06/10
|
|
Legat de potop desigur ca echipa respectiva de cerecetatori a spus ca el e regional nu mondial insa pina la urma asta mai putin conteaza. Uneori exagerarea e folosita in scop de accentuare didactica. Calculul de 7500 pina in 1992 este nu al protestantilor pe care i.ai amintit ci al bisericii ortodoxe. Nu e de la creatia lumii ci de la Adam indiferent daca el.a fost om sau simbol. Precesia pamintului fata de soare dureaza exact un an de zile iar acest lu ru face sa se schimbe cele 12 zodii in decurs de un an . Axa de revolutie nu are acelasi plan cu axa de rotatie asa incit sint posibile anotimpurile. Vara e orientata spre soare mai mult emisfera nordica si iarna mai mult cea sudica. Asa cum exista cele 12 zodii legate de precesia fata de soare asa exista si Erele legate de precesia sistemului solar fata de centrul galaxiei numit punct vernal. Numai ca in al.doilea caz inlantuirea zodiilor e facuta invers si nu pleaca de la Berbec ci de la Varsator.
Legat de Adam si Eva sint de aceeasi parere ca de fapt ei sint simbolurile unei umanitati imperfecte care pt a atinge perfectiunea trebuie sa treaca prin viata paminteasca asa sortita dinainte insa vina suferintelor trecatoare inevitabile nu trebuiau puse pe seama lui Dumnezeu care ar fi putut pune paza la mar si ar fi legat sarpele sau sa il fi dat afara pe el din ipoteticul Eden amplasat chipurile geografic bine precizat. Daca ne.ar fi facut perfecti ar fi lipsit un regn intre animale si fiintele angelice.
Dupa judecata oamenii vor ramine rari cu multe zone nepopulate scadere prin diferite etape de reducere a populatiei razboi calamitati justitiare si injumatatirea subinteleasa fara calamitati vom ramine cam o treime sau un sfert. Dar daca luam in calcul invierea tuturor mortilor fara reincarnarea deja prezenta atunci nu raman oamenii rari ci f desi intrun nr cam de zece ori mai multi fata de acum. Ceea ce inseamna ca sufletele oamenilor inainte de a intra in ciclul regnului uman au fost anterior apartinatoare regnului animal iar trecerea de la un regn la altul e simbolizat de izgonirea lui Adam care traia fericit ca un animalut. Contrar lui Old cred ca la desavirsire Dumnezeu care locuieste in noi prin caracter prin bun simt raspundere si intuitie hotaraste ce decizii luam. Orice argument oricit de biblic pare e fals in scopul de a salva aparentele in aceeasi nota didactica necesara. Argumentul ca nu sintem roboti e unul emotional si partial sofist pt ca robotii nu judeca nu au constiinta si constienta nici intuitie inspiratie au doar un program. Calauzirea din partea lui Dumnezeu si ascultarea inspiratia revelatia e oarecum asemanatoare cu ghidarea unui robot inda ea e de preferat . Pina la urma si animalele au un anumit tip de ghidare partiala dar si oamenii . Cu cit esti mai supus si mai profund cu atit ghinarea si rezultatele sint mai bune. Liberul arbitru e inutil fiind de fapt o libertate negativa dar si o iluzie pt ca e de preferat ca Dumnezeu sa tina lucrurile sub control. Adevarata libertate e cind poti alege doar ceea ce este bine neimpiedicat de nimic asa incit sa fi si tu si ceilalti fericiti.
Ultima modificare de mihai33 (27/03/14 11:01)
|
|
27/03/14 10:29
|
|
giany
membru
 Locatie: ROMANIA
Inregistat: 18/05/07
|
|
intre a te crede pe tine mihai33 si a crede ce scrie in BIBLIE iti cam dai seama despre ce vorbesc ? logica ta si a altor icsulesti neimportanti dar cu idei ... si cam atat ... a plouat si nu a plouat ... a fost dar de fapt nu a fost chiar asa ... nu mai scrieti minciuni ... canva o sa platiti pentru chestiile astea ... io si altii nu va cred ... intrebarea e de ce tot insisti tu justintime si mai sunt vreo cativa care tot scrieti si tot scrieti ... pai daca esti tu asa de intelligent si stii tu mai bine ... ai face bine sa nu ne mai scrii si noua ... lasa ca nu ne intereseaza ... sunt sigur ca mai sunt si altii de aceeasi parere cu mine ... dute bai nene si lasa-ne ... a plouat si de fapt nu a plouat ... a fost si de fapt era doar un symbol adam si eva ...
_______________________________________ smile, pray, love ... it will help you to enjoy life more ...
|
|
27/03/14 11:05
|
|
Lucian494
membru
 Locatie: Roma, Italia
Inregistat: 19/06/14
|
|
Te intrebi care e voia lui Dumnezeu cu viata ta? Crezi ca ai un drum trasat de Dumnezeu? Crezi ca destinul tau este scris undeva? Daca da atunci iti vei irosi viata incercand sa descoperi aceast lucru...
Trebuie sa recunosc ca timp de 2 ani am fost framantat de acest subiect al descoperirii voii lui Dumnezeu. Recent, citind o carte, am ajuns la niste concluzii surprinzatoare.
1-Voia lui Dumnezeu Vizeaza mai degraba prezentul decat viitorul. Singurul moment in care trebuie sa facem voia lui Dumnezeu este cel prezent.
2-Alegerile zilnice pe care le facem pentru a-L onora si a-L sluji pe Dumnezeu sunt cele care stabilesc daca implinim sau nu voia Lui
3-Noi stim deja care este voia lui Dumnezeu pentru viata noastra de zi cu zi, indifferent cat de innorat ar parea viitorul.
4-Daca noi cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, care reprezinta voia lui Dumnezeu pentru vietile noastre, atunci toate deciziile pe care le luam cu privire la viitor vor corespunde voii lui Dumnezeu pentru vietile noastre.Exista multe cai pe care le-am putea urma, multe optiuni pe care le-am putea imbratisa. Cata vreme Il cautam pe Dumnezeu , oricare dintre ele poate fi voia Lui pentru vietile noastre, chiar daca una singura-calea pe care o alegem- devine efectiv voia Lui.
Am ramas impresionat de aceste cuvinte:" In fiecare alegere buna,atat cat depinde de noi, intentia noastra trebuie sa aiba o directie simpla. Trebuie sa privesc numai la scopul pentru care sunt creat,si anume pentru slava lui Dumnezeu, Domnul nostru,si pentru mantuirea sufletului meu.Prin urmare,orice alegere de-a mea trebuie sa aiba rolul de a ma ajuta sa ating scopul acesta"
Ultima modificare de Lucian494 (16/07/14 17:45)
_______________________________________ “In every encounter we either give life or we drain it; there is no neutral exchange.” -Brennan Manning
|
|
16/07/14 17:44
|
|
vladtudor
membru
Locatie: Iasi
Inregistat: 04/11/14
|
|
Cred ca a crede in predestinare e o "problema" doar datorita faptului ca nu intelegem faptul ca nici unul dintre noinu merita si nu ar putea vreodata sa merite sa fie mantuit/salvat etc. Cred ca e foarte important sa intelegem ca, dupa cum Biblia declara de nenumarate ori, noi (toata lumea) suntem morti in pactele noastre. Galateni 3:22 spune ca Biblia declara ca toti suntem prizonieri/sclavi ai pacatului iar singurul mod in care primim promisiunea libertatii/eliberarii este prin credinta in Isus Cristos. De multe ori folosim expresia "nascut din nou" pentru a spune ca sutem crestini. O simpla cugetare la aceasta expresie ne face deja sa deschiem ochii si sa intelegem ca noi nu alegem sa fim nascuti. Nimeni nu a fost intrebat de parintii sai (inainte de a exista) daca vrea sa se nasca. Faptul ca noi existam in lume nu e meritul nostru...e destul de simplu de inteles. Deasemenea...fiind morti in pacatele naostre (Efeseni, Galateni, Biblia) inseamna ca nu putem simti, mirosi, vedea, auzi..etc. Un om mort e...mort. Ganditi-va la Lazar. Era mort de 4 zile, Isus vine si zice "Lazar, iesi afara". Ce a facut Lazar apoi? A zis "Nu vreau"? Bineinteles ca nu. Singurul mod prin care inviem spiritual e prin puterea Duhului Sfant care locuieste in noi si pin care Isus Cristos a fost inviat din morti de-asemenea iar apostolul Pavel se foloseste de acest lucru pentru a ne face pe noi sa intelegem "procesul" prin care am fost inviati/nascuti din nou/eliberati de sub slcavia pacatului.
Adevarata problema e ca ne e greu sa acceptam faptul ca fara Isus Cristos suntem nimic. Suntem lut, pamant iar ceea ce meritam este suferinta vesnica. Ne nastem in pacat iar ceea ce facem este sa pacatuim. De aceea avem nevoie de Isus Cristos.
Vestea buna e ca noi cei ce credem (cu adevarat, in vorba si fapta) in Isus Cristos suntem fii/fiice ai Lui Dumnezeu. El ne-a adoptat prin Duhul Sfant si ne-a pecetluit. Duhul Sfant insusi e martor si sigiliu pe inima noastra ca noi suntem copiii Lui Dumnezeu.
Daca ajungem sa intelegem asta am trai o viata in libertatea de a-L glorifica pe Dumnezeu datorita faptului ca El ne-a salvat. Isus Cristos este Autorul credintei si El e cel ce duce credinta noastra la perfectiune pentru ca El insusi mijoceste pentru noi.
De ce nu imi pierd mantuirea? Pai..nu e a mea. E un dar si nu e prin puterea mea. Nu am obtinut mantuirea ci am primit-o. Sunt mantuit si am asigurata mantuirea datorita faptului ca Dumnezeu insusi (Tatal, Fiul si Duhul Sfant) e Autorul.
|
|
04/11/14 15:26
|
|
Old
Moderator
 Locatie: cluj
Inregistat: 18/01/08
|
|
vladtudor a scris:
Cred ca a crede in predestinare e o "problema" doar datorita faptului ca nu intelegem faptul ca nici unul dintre noinu merita si nu ar putea vreodata sa merite sa fie mantuit/salvat etc. Cred ca e foarte important sa intelegem ca, dupa cum Biblia declara de nenumarate ori, noi (toata lumea) suntem morti in pactele noastre. |
Nu e problema in a crede ca oameni nu pot sa fie buni prin faptele lor. Invatatura predestinarii nu pune accent pe asta ci pe altceva. Cei care cred in predestinare socotesc ca Dumnezeu stabileste in mod arbitrar ca pe unii sa-i mantuiasca iar pe altii sa nu-i mantuiasca. Bine, noi trebuie sa vedem ce zicxe Biblia despre mantuire, sdar asta e alta treaba.
_______________________________________ Cunosti cu adevarat valoarea vietii in momentul in care viata atarna de un fir ce-i gata sa se rupa.
|
|
15/11/14 00:14
|
|
|
Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Mergeti la
|
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson
|
|
|
|
|