TANARCRESTIN.net
 




Forum | Regulament | Cautare | Inregistrare | Login

Nu esti conectat.

tcForum/De-ale psihologiei/Plânsul Moderat de antonela, april  
Autor
Mesaje Pagini: 1
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
cred ca fiecare dintre noi plange din cand in cand, indiferent de sex, varsta, temperament.
mai cred ca nu se plange doar din durere, putem plange si de fericire, de bucurie, de dor, etc.
cred ca la baza pot fi mai multe cauze, plansul poate avea mai multe manifestari (un plans isteric/ nervos, un plans mocnit, etc), si, faţa de care pot fi mai multe reactii.

despre toate acestea am vrea sa vorbim in acest topic, dar, ca punct de plecare o sa povestesc un episod recent.

am mers zilele trecute in parc cu dario. mai era o mama cu un copil, si ei, copiii, bineinteles, isi cautau jucausi compania unul altuia. printre rasetele lor si voia buna, femeia la un moment dat se scuza ca nu participa prea mult la voiosia noastra, ca are probleme personale. dupa cateva clipe imi spune... ca, o luna in urma,  a murit tatal baiatului, implicit sotul ei...

in acel moment m'am blocat. imi treceau prin minte mii de ganduri, si nu reuseam sa ma decid cum sa reactionez, ce sa fac, sau ce sa'i spun. aveam senzatia ca orice as fi spus/ facut, ar fi fost nelalocul lui. voiam s'o consolez... imi dadeam seama ca n'ar fi avut niciun efect si nicio alinare; voiam s'o imbratisez simplu, s'o strang la piept... imi dadeam seama ca sintem 2 straine, ca atunci ne vedeam prima data, si nu stiam cum va reactiona; ma gandeam ca am si eu un sot, si un copil, si ca sintem pereni, si aproape imi venea sa plang; am stat asa tâmp, secunde in sir, fara a sti ce sa fac.

de aici... voiam sa va'ntreb:
1. cum reactionati voi la plansul celor din jur?

2. cum ati vrea ca cei din jur sa reactioneze la plansul vostru?

Ultima modificare de feedback (06/03/12 17:36)


06/03/12 11:57

   
shoricel
membru

Locatie: Cluj-Napoca (Ploiesti)
Inregistat: 04/01/08
Sunt situatii delicate. Mai ales cand esti cutremurat de o astfel de intamplare gandindu-te cum ar fi fost sa fi fost tu in locul acelei persoane. E bine sa te concentrezi pe ceea ce iti spune acea persoana si sa incerci sa intelegi. Nu intotdeauna e buna o incercare de consolare. Uneori simplul fapt ca il asculti pe celalalt "absorbit" de ceea ce iti povesteste poate fi ceva incurajator pentru el. Uneori nici nu ai cum sa iti dai seama daca o anume reactie ii face bine sau nu (chiar daca tie ti se pare ca ii face). Cred ca a tacea si a asculta atunci cand nu ai/nu stii ce sa zici sau nu ai curajul sa zici ceva are cele mai mari sanse sa fie ziditoare pentru cealalta persoana. Mai ales pentru un strain care nu are nici o asteptare de la tine. :)

_______________________________________
A passion lifestyle.

06/03/12 12:55

   
Old
Moderator

Locatie: cluj
Inregistat: 18/01/08
Chiar cred ca am avea multe de scris la subiectul acesta, si nu stiu cum de nu a  deschis nimeni subiectul mai devreme.

Poate stiu: cel putin in ce ma priveste, nu ma simt confortabil sa fiu vazut cand plang.
Cred totusi ca plansul are un loc important in viata umana.

Oare mai sunt vietati care plang?

Ultima modificare de Old (06/03/12 16:53)


_______________________________________
Cunosti cu adevarat valoarea vietii in momentul in care viata atarna de un fir ce-i gata sa se rupa.

06/03/12 16:52

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08

shoricel a scris:

Mai ales pentru un strain care nu are nici o asteptare de la tine. :)

m'am rezumat la a'i face condoleante, si la a'i spune ca trebuie sa'si forta de dragul copilului si pt copil...

Old a scris:

Poate stiu: cel putin in ce ma priveste, nu ma simt confortabil sa fiu vazut cand plang.

din ce cauza? se datoreaza educatiei ("esti baiat, e rusine sa plangi"), e vazut ca o slabiciune sau crezi ca ai fi judecat?

Old a scris:

Cred totusi ca plansul are un loc important in viata umana.

da, cred ca e o descarcare psihica inainte de toate, sau un mod de a regasi echilibrul interior.


06/03/12 17:34

   
Oblio
membru

Inregistat: 03/10/10
Chiar daca barbatii nu sunt vazuti prea des plangand, nu inseamna ca nu o fac. Totusi, nu din orgoliu, dar datorita increderii si sprijinului pe care trebuie sa-l insufle statutul sau de barbat, se impune  sa nu se afiseze si sa caute intimitatea pentru a se descatusa. Apoi, cei sentimentali sau mai slabi din fire vor fi surprinsi inevitabil facand-o, si trebuiesc acceptati cu intelegere de cei cu inima tare.

Sunt totusi momente cand plansul la barbati nu afecteaza imaginea lor de "stalp" ci din contra. Atunci cand empatizezi de exemplu, sau cand te rogi cu inima (nu doar cu mintea), lacrimatul este natural.


_______________________________________
“Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima.” 1 Samuel 16:7.

06/03/12 18:31

   
shoricel
membru

Locatie: Cluj-Napoca (Ploiesti)
Inregistat: 04/01/08

feedback a scris:

din ce cauza? se datoreaza educatiei ("esti baiat, e rusine sa plangi"), e vazut ca o slabiciune sau crezi ca ai fi judecat?

Cred ca in principiu asa este in natura barbatului. Si da, cred ca mai este vorba si de imaginea pe care ti-o faci in jur. Femeile sunt facute sa se aranjeze si sa arate frumos (feminin), barbatii sunt facuti sa fie mai stabili (emotional). Unii nu se feresc sa planga in public atunci cand cauza este una legitima pentru ei sau sunt atinsi suficient de tare de ceva anume. In plus, femeilor nu cred ca le prea place sa vada un barbat plangand, ci sa fie cel care le sustine si le sprijina atunci cand ele plang sau au nevoie de sprijin.

Voua, fetelor, cum vi se pare un barbat care plange in public? Cred ca raspunsul vostru o sa confirme ce am zis. :)

Ultima modificare de shoricel (06/03/12 20:03)


_______________________________________
A passion lifestyle.

06/03/12 19:59

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08

Oblio a scris:

sa caute intimitatea pentru a se descatusa.

citindu'te realizez ca, pe de o parte,  putem plange singuri, sau alaturi de persoana iubita/ familiara/ prietena sau in public, iar voi, pe de alta parte, alegeti sa plangeti singuri.


07/03/12 10:37

   
Old
Moderator

Locatie: cluj
Inregistat: 18/01/08
Ai auzit piesa aia "si baietii plang cate-odata" ?
http://www.youtube.com/watch?v=7Ov3ybI4aMo


feedback a scris:

...din ce cauza? se datoreaza educatiei ("esti baiat, e rusine sa plangi"), e vazut ca o slabiciune sau crezi ca ai fi judecat?


Am vazut o chestie care mi-a atras atentia.
In biserica, doi copii de vreo 4-5 anisori, dar nu erau din aceeasi familie. Fetita a inceput sa planga, nu stiu de ce, iar mama ei nu reusea s-o linisteasca. Baietelul de care ziceam era cu un rand mai in fata, se intoarce in spate si-i zice fetitei: "daca plangi esti urata", iar fetita se opreste brusc din plans.

Nu, nu cred ca din cauza educatiei. Poate e un orgoliu instinctiv. Sau poate un mod de conservare.

Ultima modificare de Old (07/03/12 10:56)


_______________________________________
Cunosti cu adevarat valoarea vietii in momentul in care viata atarna de un fir ce-i gata sa se rupa.

07/03/12 10:43

   
shoricel
membru

Locatie: Cluj-Napoca (Ploiesti)
Inregistat: 04/01/08

Old a scris:

Am vazut o chestie care mi-a atras atentia.
In biserica, doi copii de vreo 4-5 anisori, dar nu erau din aceeasi familie. Fetita a inceput sa planga, nu stiu de ce, iar mama ei nu reusea s-o linisteasca. Baietelul de care ziceam era cu un rand mai in fata, se intoarce in spate si-i zice fetitei: "daca plangi esti urata", iar fetita se opreste brusc din plans.

:)))

Old a scris:

Nu, nu cred ca din cauza educatiei. Poate e un orgoliu instinctiv. Sau poate un mod de conservare.

Cam asta am vrut sa zic si eu. :)


_______________________________________
A passion lifestyle.

07/03/12 13:20

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Eu n-as plange sa ma vada cineva nici daca m-ar taia  in bucatele. Si nu-s baiat. :D

Plansul dupa parerea mea este ceva mult, mult prea intim, prea direct din tine ca sa-l poti manifesta de fata cu cineva si d'aia cred ca sintem inzestrati cu puterea de a ne abtine.


07/03/12 14:13

   
emma_mada
membru

Locatie: Craiova
Inregistat: 20/10/10

irlanda a scris:

Eu n-as plange sa ma vada cineva nici daca m-ar taia  in bucatele. Si nu-s baiat. :D

Este de admirat. Dar nu stiu daca ai trecut prin toate nenorocirile, ca sa stii cum ai reactiona, indiferent de situatie. :)


irlanda a scris:

Plansul dupa parerea mea este ceva mult, mult prea intim, prea direct din tine ca sa-l poti manifesta de fata cu cineva si d'aia cred ca sintem inzestrati cu puterea de a ne abtine.


De acord cu tine, insa eu cred ca exista si cazuri in care pur si simplu nu te poti controla. Pana la urma, suntem, mai mult sau mai putin, oameni cu slabiciuni.


_______________________________________
"Deschide-mi ochii, ca sa vad lucrurile minunate ale Legii Tale!" Psalmul 119:18

07/03/12 14:55

   
adriana
membru

Inregistat: 08/02/08

feedback a scris:


de aici... voiam sa va'ntreb:
1. cum reactionati voi la plansul celor din jur?

2. cum ati vrea ca cei din jur sa reactioneze la plansul vostru?

In anumite momente cred ca e mai intelept sa taci si sa asculti. Ce poti sa spui in astfel de momente? Ma refer la plansul cauzat de un deces. Daca relatia permite, nu mi se pare deplasat sa plangi cu cel ce plange. Daca lacrimile vin, lasa-le sa curga.

De obicei, plang dupa ce am stins lumina. Nu-mi place sa o fac cu martori. :D Au fost insa si momente in care am plans pe strada. M-as fi simtit aiurea daca cineva ar fi intervenit in durerea mea. Unele persoane insa se simt mai eliberate daca povestesc. Cred ca in astfel de momente e bine sa fii...om. E chiar un verset in 1 Corinteni 16:13.

Cred ca trebuie sa reactionezi insa diferit la plansul unui copil. Copii mici, in special, au nevoie mai putin de intimitate si mai multa nevoie sa fie consolati.

Ultima modificare de MRU (11/05/12 16:46)


_______________________________________
"Eu te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi." (Ps.32:8)

11/05/12 16:31

   
Oblio
membru

Inregistat: 03/10/10
Cred că manifestarea prin plans poate fi naturală dar poate fi şi o complacere sau chiar un instrument de manipulare.

Cunoaştem toţi că nativ, fiecare din noi moştenim ca predominant unul din cele patru temperamente cunoscute. Sangvinul şi colericul sunt temperamente extrovertite, deci îşi manifestă trăirrile afective fără inhibiţii, pe cand melancolicul şi flegmaticul dimpotrivă, sunt firi introvertite, care se închid în ei înşişi. Concluzia mea... nu este greşit că suntem construiţi diferit, căsuntem introvertiţi ori extrovertiţi, dar echilibrul în ce priveşte manifestările afective trebuie să fie un deziderat al ambelor tabere. Temperamentul predispune dar psihicul nostru, dacă este construit armonios, este puterea care poate dispune cat şi cum manifestăm.
Unii oameni pot folosi sensibilitatea lor afectivă pentru a se elibera (dacă o fac în intimitate) dar şi pentru a manipula psihologic atunci  cand este folosită în mod teatral în public sau fată de cineva apropiat pentru a obţine compasiune sau/şi vre-un caştig.

Ultima modificare de Oblio (11/05/12 20:01)


_______________________________________
“Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima.” 1 Samuel 16:7.

11/05/12 19:44

   
monday_73
membru

Locatie: romania
Inregistat: 19/01/08

feedback a scris:


de aici... voiam sa va'ntreb:
1. cum reactionati voi la plansul celor din jur?

2. cum ati vrea ca cei din jur sa reactioneze la plansul vostru?


1. depinde de persoana. daca e cineva din familie, un prieten, sau o colega mai apropiata, ma duc la persoana respectiva si incerc sa am o voce cand mai blanda si calma, si sa aflu ce s-a intamplat. de cele mai multe ori nu vor sa spuna, asa ca raman cu ei pana se linistesc si-mi spun.
dar daca e o persoana pe care n-o cunosc, sau e doar o cunostiinta, in general stau deoparte, lasandu-i pe altii mai apropiati de respectiva sa se implice.

2. sa fiu lasata-n pace. :) cand plang, sunt de obicei chestii profunde, pe care nu le impartasesc oricui. ma abtin sa plang in public, dar daca vad ca devine ceva necontrolat, incerc sa ma retrag undeva.
bine, din pacate se mai intampla sa plang de nervi, iar atunci sunt luata peste picior de profa de franceza. :D


_______________________________________

"Sufletul nostru nadajduieste in Domnul; El este ajutorul si scutul nostru." (Ps.33:20)


11/05/12 21:17

   
Pagini: 1    



Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori
felicitari electronice mesaj inviere felicitari sfintele pasti felicitare online pentru pasti felicitari crestine cu mesaj din Biblie felicitare cu mesaj de inviere felicitare cu mesaj de inviere felicitare crestina verset biblic inviere
Mergeti la
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson




© 2005-2018 TANARCRESTIN.net