TANARCRESTIN.net
 




Forum | Regulament | Cautare | Inregistrare | Login

Nu esti conectat.

tcForum/Literatura/Carti care ne-au marcat Moderat de april, feedback  
Autor
Mesaje Pagini: 1
april
admin forum

Locatie: Germania
Inregistat: 15/10/05
Citim, citim si iar citim, mai mult sau mai putin, dar cu ce si cum ramanem dupa ce citim ?

Cred ca printre cartile pe care le citim sunt unele care lasa in urma lor o urma, fina sau nu, in viata noastra. Despre aceste carti as dori sa discutam aici.

Care sunt cartile care ne-au marcat si cum au facut-o ? Cand, de ce etc :) .

Incep eu :

- "18, si nu e timp de pierdut" - datorita ei m-am intors la Dumnezeu

- "Adevaratul Preot, sau Ce ar face Isus", de CH. Sheldon ( parca ) - prin ea m-am reintors la Dumnezeu

-  "Viata de dragoste" de dr. Ed Weath - am citit-o dupa revolutie, de la o biblioteca crestina, fiind nu prima carte despre dragoste / familie  citita, dar prima care mi-a placut cu adevarat. Si pe care nu au gasit-o nicaieri s-o cumpar.

- "Puterea rugaciunii unei sotii" de Stormie Omartian - a dat un impuls vietii mele de rugaciune

- "Sa pierzi, si totusi sa castigi" de Evelyn Christenson, "Victorie prin infrangere" de Daniel Cocar, "Durerea din inima" (am uitat autorul), "Gasindu-L pe Dumnezeu" de Larry Crabb, - m-au ajutat sa inteleg suferinta si pierderile din alta perspectiva

- "Doamne, schimba-mi atitudinea" de James MacDonald, "Forta gandirii pozitive" de Norman Vincent Peale, "Viata pozitiva" de Daniel Cocar - m-au invatat cum sa gandesc ... pozitiv

- "Viata devotionala personala" de Bobby Moore - mi-a aratat multe despre timpul pe care trebuie sa-L petrec cu Dumnezeu

- "Eu, femeia" de John si Staci Eldredge, "Cararea singuratatii" de Elisabeth Elliot -  m-au invatat sa ma cunosc mai bine ca persoana feminina si singura.


_______________________________________
Every Day Brings New Blessings

13/03/10 12:12

   
Magdy
membru

Inregistat: 09/01/07
De departe cărţile care m-au marcat au fost "Tragedie şi triumf" şi "Handicapul conştiiţei", ambele scrise de Ligia Seman. Prima mi-a schimbat total părerea despre oamenii străzii, iar a doua m-a făcut să accept lucruri pe care nu reuşeam să le accept.

Binenţeles că am citit multe cărţi creştine. Probabil că multe m-au mai marcat cu câte ceva. Dar astea au fost printre ultimile şi d'asta le-am pomenit. Parcă şi-acum simt fiorul Duhului numai când mă gândesc la ele.

Ultima modificare de Magdy (13/03/10 14:43)


13/03/10 14:43

   
RainSong
membru

Locatie: going over Jordan
Inregistat: 08/11/06
Dumnezeu imi cunoaste masura de Silvia Tarniceriu - m-a invatat ca Dumnezeu se ingrijeste cel mai bine de noi la timpul potrivit.

Cand cerul tace de Ronald Dunn - desi am citit-o pe fuga, mi-a placut mult, am gasit si multe citate faine pe care le-am subliniat [eu nu subliniez carti]. Dar nu pot spune exact ce mi-a placut la ea, cred ca aveam nevoie de ceva de genul.

Ultima modificare de RainSong (17/03/10 11:12)


_______________________________________
"se spune ca-i nevoie de curaj pentru-a muri, eu spun ca trebuie curaj pentru-a trai; si stii ca toti oamenii mor, dar nu toti oamenii traiesc .. e greu cand trebuie sa treci zilnic inca un test."

17/03/10 10:01

   
RainSong
membru

Locatie: going over Jordan
Inregistat: 08/11/06
Calatorie fara bagaje - Max Lucado - m-a mai indemnat ca sa las din bagajele pe care le car si imi impovareaza viata.

_______________________________________
"se spune ca-i nevoie de curaj pentru-a muri, eu spun ca trebuie curaj pentru-a trai; si stii ca toti oamenii mor, dar nu toti oamenii traiesc .. e greu cand trebuie sa treci zilnic inca un test."

16/04/10 22:11

   
maria_t
membru

Inregistat: 25/01/09

RainSong a scris:

Dumnezeu imi cunoaste masura de Silvia Tarniceriu - m-a invatat ca Dumnezeu se ingrijeste cel mai bine de noi la timpul potrivit.

Am citit-o si eu acum cativa ani.Merita citita.


Sotia pastorului  - Sabina Wurmbrand- o recomand din tot sufletul( in special tinerilor).

Cu Dumnezeu in subterana - Richard Wurmbrand- mi-a fost foarte greu sa  o citesc, a trebuit sa fac cateva pauze inainte de a relua cititul, atat de terifiante mi s-au parut umilintele la care au fost supusi acesti oameni.

Pe sub poduri - Mike Yankoscki

Ultima modificare de maria_t (30/05/10 19:26)


_______________________________________
Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră.

30/05/10 19:25

   
monday_73
membru

Locatie: romania
Inregistat: 19/01/08
Va indemn din toata inima sa cititi "Judita"- N.I Saloff- Astakhoff.
M-a emotionat pana la lacrimi. Istorie reala.
"Judita, o fata cuminte, serioasa, a imbratisat o credinta ce avea sa o coste tot ce avea mai scump: familie, avere, prieteni.
Istoria unei tinere inradacinata puternic in credinta ei, prinsa in latul coruptiei sociale, sacrificata nemilos in baia de sange a revolutiei bolsevice.
Istoria scrisa de cei ce i-au urmarit indeaproape pasii.
De neuitat."


_______________________________________

"Sufletul nostru nadajduieste in Domnul; El este ajutorul si scutul nostru." (Ps.33:20)


31/05/10 16:25

   
april
admin forum

Locatie: Germania
Inregistat: 15/10/05

april a scris:

Citim, citim si iar citim, mai mult sau mai putin, dar cu ce si cum ramanem dupa ce citim ?

Cred ca printre cartile pe care le citim sunt unele care lasa in urma lor o urma, fina sau nu, in viata noastra. Despre aceste carti as dori sa discutam aici.

Care sunt cartile care ne-au marcat si cum au facut-o ? Cand, de ce etc :) .

Cum, cand, de ce etc v-au marcat ? CU ce ati ramas dupa ce le-ati citit ?


_______________________________________
Every Day Brings New Blessings

31/05/10 17:32

   
edi.theraven
membru

Locatie: me
Inregistat: 26/10/08
Picnic la marginea drumului (calauza)

Dupa o vizita a unei civilizatii extraterestre, pe terioturiul orasului Marmont s'a format Zona. Un teritoriu schimbat de vizita extraterestrilor, in asemenea masura incat, in cele din urma, a fost inchis si pazit de catre armata si diverse servicii speciale ce interziceau orice acces in zona, in afara cazurilor legate de stiinta. Zona era impanzita de legi fizice si capcane foarte periculoase dar si obiecte lasate de extaterestrii ce isi facusera "picnicul" la marginea drumului acestui univers, si anume pe Pamant. Diverse metale, "biberoane", "bratari" cu proprietati cinetice sau medicale importante. Puteau vindeca boli grele, puteau inlocui permanent acumulatorii automobilbelor sau serveau drept studiu stiintific.
    Asa au aparut stalkerii, persoane care erau platite sa aduca din Zona aceste obiecte. Insa, din pricina capcanelor creeate de natura, doar foarte putini ramaneau in viata cativa ani, practicand aceasta meserie interzisa. Capcanele te puteau arde, cu gaze puternice sau arunca in aer si rasuci ca pe un tirbuson sau te puteau tintui in pamant datorita atractiei gravitationale iesite din comun, ce exista in unele parti ale Zonei. Stalkerii erau persoane puternice, cu simturi foarte dezvoltate care detectau capcanele Zonei la timp. Ei calauzeau diverse persoane in cautare de obiecte, dar cei care nu ascultau de comenzile calauzei in general mureau. Fiindca Zona trebuia respectata. Zona iti cunostea gandurile si orice graba era fatala. Zona se schimba mereu. Vanturi, traznete, explozii, lucruri misunand erau cand aici cand acolo si daca nu erai cu bagare de seama puteai nimerii fix in ghearele lor. Stalkerii aveau, din cauza Zonei in care, curios, nu existau radiatii, mutaii genetice. Copii lor erau denaturati si adeseori aduceau cu animale. In goana oamenilor dupa inavutire, acesti stakeri deveneau uneltele dorintei lor si isi riscau viata pentru bani. Redrick era ultimul dintre stalkeri.


Citate:

"Am trecut de prima piuliţă, de a doua, de a treia. Tender oftează, stă picior peste picior, îşi schimbă poziţia şi cască de-i trosnesc fălcile, parc-ar scânci un câine. Lâncezeşte, săracu'. Nu-i nimic, o să-i folosească. Astăzi o să slăbească pe puţin cinci kilograme, mai mult decât cu oricare dietă ... Am aruncat şi a patra piuliţă. Parcă nu prea s-a dus. Nu pot să-mi explic ce s-a întâmplat, dar simţind că ceva nu e în regulă, imediat l-am prins de mână pe Kirill.
― Stai. Nici un pas înainte ...

Şi, luând a cincea piuliţă, am aruncat-o mai sus şi mai departe. Uite şi "chelia ţânţarului". Piuliţa şi-a luat zborul normal, în continuare parcă s-a dus, de asemenea, normal, dar când a ajuns la jumătatea drumului şi-a schimbat direcţia, de parcă cineva ar fi smucit-o într-o parte, însă atât de tare, încât a intrat în lut şi a dispărut de sub ochii noştri.
― Ai văzut? şoptesc."

"Redrick îl privi în tot acest timp pe deasupra păhărelului, gândind cât de diferiţi sunt ei. Tatăl şi fiul. N-au nimic comun. Nici faţa, nici vocea, nici sufletul. Sterviatnik are vocea libidinoasă, răguşită, ticăloasă. Doar atunci când povestea despre asta vorbea frumos şi nu se putea să nu-l asculţi. "Roşcovanule, zicea atunci, aplecându-se deasupra mesei. Numai noi doi am mai rămas, iar pentru amândoi avem doar două picioare. Şi ambele ale tale ... Asta este poate cel mai valoros lucru existent în Zonă! Cui îi rămâne, dacă nu ţie, hmm? Acestor simandicoşi cu maşinile lor la scară? Doar eu l-am găsit. Eu! Câţi de-ai noştri n-au pierit pe drum? Dar eu l-am găsit! Şi l-am păstrat pentru mine! Şi poate că nici acum nu l-aş fi dat nimănui, dar, vezi bine, nu mai am mâinile aşa de lungi. Şi-n afară de tine, n-a mai rămas nimeni. Pe câţi ţângăi nu i-am învăţat? O şcoală întreagă am deschis pentru ei. Dar ei nu pot. Au alt sânge ... Ei bine, nu mă crezi. Nu mă crezi, şi nici nu trebuie. Pentru tine, banii. Mie-mi dai cât vrei şi sunt sigur că n-o să rămân nemulţumit ... Iar eu voi avea din nou picioare. Picioarele să mi le iau înapoi, mă-nţelegi? Doar Zona mi le-a luat şi poate că tot Zona o să mi le dea înapoi ..."


"Redrick zâmbi şi spuse duios:
― Totul e clar, dar asta nu e treaba mea. Păstrează-ţi secretul ... Şi, dintr-o dată, îşi aminti de pistol şi se gândi că, până mai are timp, trebuie să ţină seamă de toate, pe cât posibil. Ce ai în buzunarul de la spate? întrebă nepăsător.
― Un pistol, mormăi Arthur, şi se muşcă de buză.
― Pentru ce?
― Ca să trag! răspunse Arthur provocator.
― Hai, termină! se răsti Redrick şi se apropie. Dă-mi-l! În Zonă n-ai în cine să tragi! Haide!"

"Arthur, care mergea în faţa lui la vreo cinci paşi depărtare, îşi ridică mâna şi îşi şterse transpiraţia de pe frunte. Redrick se uită la soare. Era încă jos. Şi, dintr-o dată, realiză că iarba uscată de sub picioare nu mai foşneşte ca mai-nainte, parcă scârţâie precum amidonul, şi nu mai este ţepoasă şi aspră ca-nainte, ci moale şi tremurătoare, mărunţindu-se sub cizme ca zdrenţele de cenuşă. Văzu clar urmele lui Arthur şi se aruncă la pământ urlând: "Culcat!"

Căzu cu faţa în iarbă, care-i sări în obraz ca un praf, şi scrâşni din dinţi cu răutate, că nu avusese noroc. Stătea culcat, nemişcat, sperând că poate totuşi trece, deşi înţelegea că nimeriseră în capcană. Căldura se înteţise, îi învăluia tot corpul ca un cearceaf opărit, iar ochii îi erau plini de sudoare. Într-un târziu, ţipă la Arthur: "Nu te mişca. Rabdă!" Şi începu să rabde şi el. Ar fi răbdat şi totul ar fi fost în regulă, doar ar fi transpirat, dar Arthur nu mai rezistă. Ori nu auzise strigătul lui, ori se speriase prea tare, ori îl dogorise mai tare decât pe el, în orice caz nu mai reuşi să se controleze şi, cu un muget, fugi încovoiat, ca un apucat, acolo unde îl gonea instinctul lui absurd, înapoi, exact într-acolo unde nu trebuia în nici un caz să fugă. Redrick abia avu timp să se ridice puţin şi să-l prindă de picior cu amândouă mâinile. Arthur se prăbuşi la pământ ca un butuc, ridicând un nor de cenuşă, ţipă isteric cu o voce neobişnuit de ascuţită, şi, lovindu-l pe Redrick cu celălalt picior direct în faţă, începu să se zbată şi să se zvârcolească ca un apucat. Dar stalkerul, pierzându-şi raţiunea din cauza durerii, se târâ peste el, lipindu-şi faţa arsă de scurta lui de piele, vrând să-l strivească, să-l bage în pământ cu amândouă mâinile. Îl ţinea de părul lung, ţintuindu-i capul care se zbătea, îl lovea nebuneşte cu şpiţul şi cu genunchii peste picioare, peste spate, peste fund. Auzea ca prin ceaţă geamătul şi mugetul de sub el, precum şi propriul său urlet răguşit: "Culcat, culcat, te omor ...", iar de sus cădea ceva peste ei de parcă s-ar fi revărsat nişte munţi de cărbuni înroşiţi, îmbrăcămintea îi ardea, deja, şi îi trosnea pielea de pe picioare şi din părţi, băşicându-se şi crăpându-se. Strivindu-şi fruntea de cenuşa fumurie, strivea convulsiv sub piept capul acestui mucos blestemat, până când nu mai rezistă şi urlă din toate puterile ..."


"Acum se târau pe vine, mişcându-se ca două gâşte şi scoţând afară numai capetele. La fiecare străfulgerare, Redrick vedea cum părul lung al lui Arthur se ridică în sus, simţind imediat după aceea cum o mie de ace îi înţeapă pielea feţei. "Înainte", repeta el din inerţie. Deja nu mai auzea njmic. O dată, Arthur se întoarse spre el, arătându-şi profilul, şi observă cum îl privea cu ochii holbaţi de groază; îi mai zări buzele albe care tremurau şi obrazul transpirat, murdărit de verdele borhotului. Pe urmă, fulgerele se transformară în trăsnete şi fură nevoiţi să se scufunde cu totul. Mucozitatea verde îi încleia gura, era imposibil de respirat. Prinzând aerul cu gura, Redrick îşi smulse din nas tampoanele şi dintr-o dată simţi că putoarea dispăruse. Aerul era plin de un miros proaspăt şi pătrunzător de ozon, iar aburul din jur se îngroşase sau poate că i se înceţoşaseră ochii şi deja nu se mai vedeau dealuri nici în stânga, nici în dreapta, nu se mai observa nimic, doar capul lui Arthur mânjit de drojdia verde şi aburul galben care şerpuia în jur.

"Trec, trec, se gândea Redrick. Doar nu e prima dată. Toată viaţa aşa a fost la mine: în noroi, iar deasupra capului fulgere, şi niciodată n-a fost altfel ... Dar de unde mizeria asta? Câtă mizerie ... Îţi pierzi minţile, nu alta. Câtă mizerie într-un singur loc, de parcă s-au strâns aici toate porcăriile din lume ... Mucozitatea asta este Sterviatnik, se gândi cu furie. Pe aici a trecut Sterviatnik şi de la el a rămas ... Ochelaristu' a căzut în dreapta. Canişu' în stânga, şi totul pentru ca Sterviatnik să treacă printre ei şi să lase după el toată această mizerie. Aşa-ţi trebuie, Roşcatule! Cine calcă pe urmele lui Sterviatnik întotdeauna o să-nghită rahat. Ce, n-ai ştiut asta şi înainte? Peste tot e-aşa. Sunt prea mulţi ca Sterviatnik şi de aceea n-a mai rămas nici un loc curat. Totul s-a împuţit ... Nunan e un prost: «Tu, Roşcovanule, strici tot echilibrul, strici ordinea şi nu suporţi nici o organizare: nici pe cele bune, nici pe cele rele. Din cauza celor ca tine n-o să fie niciodată raiul pe pămînt ...» Da' ce te pricepi tu la toate astea, grăsanule? Când am văzut vreodată o ordine bună? Da' când m-ai văzut pe mine într-o ordine bună? Toată viaţa am văzut cum mor Kirillii, Ochelariştii, iar cei ca Sterviatnik se târăsc printre cadavrele lor, pe cadavrele lor, ca nişte viermi, şi murdăresc, murdăresc, murdăresc ...""


In drum spre globul de aur, care se spunea ca indeplinea orice dorinta, dar nu cele de fatada, ci acelea ascunse, adanci, adevarate.

"Arthur sări în picioare, îşi desfăcu toate fermoarele de la scurtă, o smulse şi o azvârli la picioare, ridicând un nor de praf alb. Ţipa ceva, strâmbându-se şi dând din mâini, pe urmă le duse la spate şi dansă făcând cu picioarele figuri complicate. Sărind, porni în jos pe povârniş. Nu se mai uita la Redrick, uitase de el. Uitase de toate, mergea să-şi îndeplinească dorinţele, dorinţele mărunte şi ascunse ale unui licean care roşeşte, ale unui băieţandru care nu văzuse în viaţa lui nici un fel de bani, în afară de cei "de buzunar", ale unui mucos pe care îl snopeau în bătaie dacă mirosea măcar un pic a alcool atunci când se întorcea acasă şi din care voiau să crească un avocat celebru, iar, în perspectivă, un ministru şi, cine ştie cum, înţelegeţi voi ... preşedinte. Mijindu-şi ochii înroşiţi de lumina orbitoare, Redrick privea tăcut în urma lui. Stătea impasibil şi rece, ştiind ce-o să se întâmple acum, simţind însă că nu se va putea uita. Totuşi, până când totul era posibil, va privi fără să simtă ceva deosebit, poate doar înlăuntrul lui, undeva în adâncime, unde începuse să se neliniştească un oarecare viermişor, ce pornise să se răsucească cu căpşorul lui ţepos.

Băiatul tot mai cobora în sărituri, pe povârnişul abrupt, bătând un step dement, iar praful alb îi sărea de sub tălpi în timp ce ţipa ceva cu toată puterea, foarte vesel, răsunător, dar foarte solemn, ca un cântec sau, mai bine-spus, ca o litanie. Redrick se gândi că, pentru prima dată în existenţa carierei, acest drum era străbătut în atmosferă de sărbătoare. La început nu ascultase ce urlă acest şperaclu vorbitor, dar pe urmă parcă se aprinse ceva în el şi auzi: "Fericirea pentru toţi! ... Pe gratis! ... Fericire din belşug! ... Veniţi aici cu toţii! ... Ne ajunge la toţi! ... Nimeni n-o să plece supărat! ... Pe gratis! ... Fericire! Pe gratis! ..."

Şi, dintr-o dată, amuţi, de parcă o mână imensă i-ar fi băgat un căluş în gură. Redrick văzu cum vidul transparent, care se furişase în umbra cupei excavatorului, îl prinse, îl aruncă în aer încet şi cu putere îl răsuci, aşa cum femeile storc rufele. Redrick mai avu timp să vadă cum unul din bocancii prăfuiţi a fost smuls de pe piciorul lui Arthur şi proiectat în sus, undeva deasupra carierei. Atunci îşi întoarse capul şi se aşeză. În cap se făcuse gol şi amorţise. În jur era linişte şi mai ales în spatele lui, acolo pe drum. Atunci îşi aduse aminte de bidonaş, dar fără plăcere, ca de-un medicament pentru care a venit vremea să-l ia. Deşurubă căpăcelul, începu să bea cu înghiţituri mici şi, pentru prima dată în viaţă, ar fi vrut ca în bidonaş să nu fi fost alcool, ci pur şi simplu apă rece .."


Insa descoperirea fericirii este dezamagitoare si se descopera cat de falsa este fericirea si cat de mare pret trebuie platit pentru a descoperi acest adevar.
M'a invatat cat de amara este fericirea data de lucrurile lumesti si cat de anevoioasa este calea de a o obtine.

http://agonia.ro/index.php/prose/120941/index.html

Ultima modificare de edi.theraven (09/06/10 14:04)


09/06/10 11:52

Site web  
april
admin forum

Locatie: Germania
Inregistat: 15/10/05

edi.theraven a scris:

Picnic la marginea drumului (calauza)

M'a invatat cat de amara este fericirea data de lucrurile lumesti si cat de anevoioasa este calea de a o obtine.

cred ca ajungea daca scriai doar atat.


_______________________________________
Every Day Brings New Blessings

09/06/10 14:37

   
lea24
membru

Inregistat: 03/09/10
Cartile care m-au marcat intr-un mod placut sau care doar mi-au placut au fost:
'Iarta-ma, Natasa'- povestea unui securist care se intoarce la Domnul,
'Funiile dragostei'-poveste de draogoste care se termina cu moartea celor doi care aleg sa nu renunte la credinta lor,
'Handicapul constiintei', 'Tragedie si triumf'
'Experiente cu Dumnezeu'
'Si totusi Biblia are dreptate'-despre Biblie si stiinta
'Jane Eyre'povestea unei guvernante
'Moartea unui guru'-modul in care fiul unui guru Il cunoste pe Domnul,
'Am iubit o fata', 'Pasiune si puritate', '18 si nu e timp de pierdut'- carti pt tineri
'Doroteea', 'Daria'- romane pentru tineri.
'Taie-mi o felie de dragoste'- pentru familii, mai ales pentru cele tinere
'Singur pe lume' povestea trista a unui copil printre straini.
Multe din aceste carti m-au marcat pentru ca am 'vazut' oameni care au luptat, au supravietuit greutatilor vietii, oameni in viata carora Dumnezeu a lucrat si pe care i-a adus la mantuire din intunericul in care traiau, tineri care au renuntat la viata lor comoda si frumoasa ca sa moara pentru credinta lor, marturii si experiente deosebite. Recomand oricui aceste carti. Lectura placuta :)

Ultima modificare de lea24 (04/10/10 17:08)


28/09/10 14:28

   
lea24
membru

Inregistat: 03/09/10
'Si Biblia are totusi dreptate'-despre Biblie si stiinta

28/09/10 14:29

   
Roxana
membru

Locatie: ACASA
Inregistat: 14/03/08
Biblia

_______________________________________
„Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”


01/10/10 13:12

   
ultimul mohican
membru

Inregistat: 23/03/10
spovedania unui betiv- jack london, marile sperante- charles dickens, contele de monte cristo - al. dumas, gervaise- emile zola.

_______________________________________
"Eu arat altora calea cea dreapta, pe care am cunoscut-o tarziu, cand eram obosit de ratacire"

01/10/10 13:28

   
monday_73
membru

Locatie: romania
Inregistat: 19/01/08
Gasindu-L pe Dumnezeu- Larry Crabb

Am citit in ea niste adevaruri socante, unele atat de evidente, dar pe care nu le observasem si realizasem niciodata inainte. Altele noi, care pur si simplu te lasa masca. Cel putin la mine...


Cele sapte pacate cardinale- Cristian Barbosu

O carte cu sfaturi practice si detaliata in privinta pacatelor enumerate. Este una dintre cartile care mi-a deschis ochii si m-a ajutat cel mai mult.


Viata devotionala personala- Bobby Moore

Este cartea care m-a convins de importanta unui timp de partasie constant si consistent cu Dumnezeu. Contine sfaturi practice si o multime de idei interesante pentru imbogatirea vietii devotionale, astfel incat sa nu devina monotona.


Vi le recomand pe toate trei! Consider ca merita citite.


_______________________________________

"Sufletul nostru nadajduieste in Domnul; El este ajutorul si scutul nostru." (Ps.33:20)


14/04/12 17:57

   
Pagini: 1    



Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori
felicitari electronice mesaj inviere felicitari sfintele pasti felicitare online pentru pasti felicitari crestine cu mesaj din Biblie felicitare cu mesaj de inviere felicitare cu mesaj de inviere felicitare crestina verset biblic inviere
Mergeti la
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson




© 2005-2018 TANARCRESTIN.net