TANARCRESTIN.net
 




Forum | Regulament | Cautare | Inregistrare | Login

Nu esti conectat.

tcForum/Mica enciclopedie/Habitatele Pamantului Moderat de antonela, feedback  
Autor
Mesaje Pagini: 1
antonela
Moderator

Locatie: Romania
Inregistat: 02/11/05
Marele Recif de Corali şi lumea lui vie




Marele recif de corali, suficient de mare încât poate fi recunoscut şi de pe lună, a fost construit de animale acvatice mici. Asemeni pădurilor tropicale, oferă casă unei multitudini diversificate de vietăţi.

Contrar numelui, Marele Recif de Corali nu este o structură unitară, ci este alcătuit dintr-o adevărată reţea de recife, ce se întind pe o distanţă mai mare de 2000 de km, paralel cu malul nordic al Australiei, de la Insula Lady Elliot, aflată lângă malul Queensland-ul de Sud, până la Papua Noua Guinee.

Origine şi caracteristici

Formarea Marelui recif de corali a început acum mai bine de 18 milioane de ani. ÃŽn stadiul actual al creşterii, ce durează 8000 de ani, se formează noi straturi ce acoperă structurile mai vechi.

Pe toată lungimea lui, reciful se află la distanţe diferite faţă de mal (între 15 şi 200 km.)şi se întinde pe o suprafaţă de 230 000 de kilometrii pătraţi. Partea principală a recifului este formată din mai mult de 2100 de recife separate şi înconjoară 540 de insule din apropierea malului.

Spre deosebire de partea centrală, în care recifele se găsesc relativ dispersate, în partea de Sud şi de Nord acestea sunt mult mai apropiate. ÃŽn partea de Nord, unde cresc şi copacii mangrove, se formează şi multe zone mlăştinoase. ÃŽntre Marele recif şi mal se găseşte laguna de recif, care numai în puţine locui este mai adâncă de 100 de metrii. Pe fundul acesteia se află o câmpie de mâl protejată de malul apropiat.

Marginea dinspre mare a recifului este abruptă pe mai multe mii de metrii, fiind astfel supusă furiei valurilor şi furtunilor.

Creşterea coralilor aici este mai pronunţată, cu toate că aici sunt cele mai mari pierderi de corali, preţul plătit valurilor. Mare parte din coralii desprinşi se întorc totuşi şi formează noi „stânci”, astfel reciful se distruge şi se clădeşte încontinuu.


Formarea recifului de corali


Recifele de corali sunt de fapt „stânci vii”. Sunt compuşi din mii de polipi ancoraţi în scheletul de var protector, secretat de propriile ventuze.

Dacă polipii se înmulţesc, reciful creşte de la an la an. Fiecare polip de coral se leagă de vecinul său prin punţi de ţesuturi vii, contribuind astfel la întărirea materiei.

Alt formator important al recifului este muşchiul roşu de var, ce are aspectul unui smoc roz de vată. Acesta produce piatră de var,care solidifică şi mai mult reciful. Un alt tip de muşchi, ce trăieşte pe creasta recifului, produce un fel de „rumeguşâ€, acesta fixează şi mai bine suprafeţele de sedimentare.

Cu timpul, această populaţie duce la formarea unei structuri complexe, reciful de corali, care la nivelul scheletelor goale din piatră de var, este reprezentată de doar de un star subţire de coral viu.

Fiecare specie de coral are un model propriu de creştere, astfel încât formează structuri variate, de la dâmburi şi suprafeţe plane până la forme de evantai şi forme asemănătoare coarnelor de cerbi.

Fauna recifului

Majoritatea coralilor sunt albi, deoarece nu sunt altceva decât materialul component al scheletului polipilor morţi. Polipi vii însă sunt frecvent coloraţi. Astfel întâlnim corali ce se fălesc cu nuanţele lor de: roşu aprins, galben, portocaliu, lila roz şi verde. Perciformi galbeni şi albaştrii de corali şi peşti buzaţi roz ţipător,lila şi galbeni se ceartă cu melci marini albi roşietici, stele cu braţele verzui şerpuind şi cu stele de mare cu reflexe albăstrui.

Aceste culori vii au rolul de a induce în eroare inamicii şi în acest timp stabilesc, fără urmă de îndoială, apartenenţa la o anumită specie.

Munca în echipă a peştilor

Peştii recifelor se strâng uneori şi aşteaptă împreună apariţia crevetelor şi a peştilor-buzaţi. Aceştia le înlătură paraziţii şi ţesuturile bolnave. Acest lucru este benefic ambilor părţi:peştii sanitari au sursă sigură de hrană, iar peştii mari rămân sănătoşi.

Un alt exemplu al convieţuirii este cel al guvizilor cu crevetele. Perechea de crevete sapă şi întreţin un tunel, pe care îl împart însă cu o pereche de guvizi. Guvizii au ochiul ager semnalează orice pericol crevetelor cu vederea slabă, prin lovirea antenelor acestea cu coada.

Fauna Marelui Recif de Corali

Extrem de multe specii de animale trăiesc în recif: de la meduzele mici ce plutesc în voia curenţilor până la rechinii uriaşi. Aici, ţestoasele marine se găsesc în număr mai mare decât oriunde alt undeva. Rudele elefanţilor, vacile de mare, înoată leneşe prin vegetaţia acvatică, în timp ce egretele marine prind peştii în apa puţin adâncă.

ÃŽn afară de cele 400 de tipuri de corali, în recif mai trăiesc 200 de specii de melci-de-porţelan şi probabil mai mult de 2000 de specii de peşti (aproximativ 10% din totalul speciilor de peşti cunoscute), dintre care aproape 200 trăiesc în zone mai mici , decât un teren de fotbal.

O armată întreagă de vieţuitoare se ascund din recif, cum ar fi bureţii găuritori, viermi, scoici, arici de mare şi melci marini mâncători de corali.

Există diferiţi peşti care consumă corali. Peştii papagali de exemplu, muşcă bucăţi mici de corali cu ajutorul dinţilor tăioşi, asemănători cu dinţii de papagal. Cu ajutorul molarilor rotunjiţi macină bucăţile dure până ajung la carnea gustoasă de polip. Şi stelele de mare pot mânca mari cantităţi de corali. ÃŽşi întorc stomacul acoperind polipii cu sucuri digestive, apoi îşi retrag organul. Captura lor este o „supă de corali” parţial digerată. Steaua de mare poate consuma chiar şi un metru cub de corali pe zi.


Bibliografie

„Minunata lume a animalelor”.


_______________________________________
Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Psalmul 31:3

22/01/11 14:42

   
antonela
Moderator

Locatie: Romania
Inregistat: 02/11/05
Insulele Galápagos-partea I



Insulele Galápagos sunt un grup de insule în Oceanul Pacific fiind administrate de către Ecuador.

Insulele Galápagos sunt situate la aproximativ 1.000 km depărtare de teritoriul continental al statului sud-american Ecuador. Oficial poarta denumirea de "Colon Arhipelago" (arhipelagul lui Columb), însā cunoscute sunt ca Insulele Galápagos sau insulele ţestoaselor.

Arhipelagul este de natură vulcanică. Se mai pot vedea cratere vulcanice pe unele dintre insule, cum ar fi pe Insula Isabela. Datorită izolării, s-a putut dezvolta o lume vegetală şi animală aparte. Observaţiile asupra faunei insulelor Galápagos l-au condus pe naturalistul englez Charles Darwin la cunoscuta teorie evoluţionistă.

Insulele Galápagos din Oceanul Pacific sunt unele dintre cele mai izolate insule de pe glob. Izolarea lor a dus la dezvoltarea unei game largi de animale şi plante neobişnuite şi uneori unice care au avut un impact enorm în desluşirea evoluţiei biologice. În Oceanul Pacific, la 1000 km vest de ţărmul Americii de Sud, există un arhipelag unic de insule. Numite iniţial Insulele Vrăjite, arhipelagul adăposteşte o floră şi o faună unică pe Pământ, acest ansamblu fiind numit cel mai mare laborator natural al evoluţiei speciilor. Această biodiversitate unică l-a inspirat pe naturalistul Charles Darwin să scrie Originea speciilor, o lucrare ce a transformat modul în care omenirea privea istoria şi evoluţia vieţii pe Pământ. Arhipelagul este cunoscut azi sub denumirea de Insulele Galápagos.

Insulele Galápagos sunt situate la Ecuator şi sunt dispersate pe o suprafaţă de aproape 60.000 km² din Oceanul Pacific. Arhipelagul este construit din 19 insule, dintre care 13, mai mari, variază ca suprafaţă de la 4.588 km² , la 14 km². Cele 6 insule mai mici au o suprafaţă cuprinsă între 1-5 km². Pe lângă insulele principale există numeroase insuliţe şi stânci. Cea mai mare insulă din arhipelag este Insula Isabela care, cu o lungime de aproximativ 132 km, acoperă mai mult de jumătate din aria de uscat a Arhipelagului Galápagos. Muntele Azul de pe Insula Isabela este cel mai înalt punct al arhipelagului, cu o înălţime de 1.689 m. astăzi 5 dintre insule sunt locuite, cu o populaţie de aproximativ 20.000 de locuitori, majoritatea cărora lucrează în industria turismului.

sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Insulele_Gal%C3%A1pagos


_______________________________________
Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Psalmul 31:3

04/02/11 23:45

   
antonela
Moderator

Locatie: Romania
Inregistat: 02/11/05
Insulele Galápagos -partea a II-a



Clima şi vegetaţia

Clima Insulelor Galápagos are două anotimpuri – sezonul ploios din ianuarie până în iulie, şi cel secetos din iulie până în decembrie. Cea mai rece perioadă este cuprinsă între lunile mai şi iulie, când temperaturile coboară la 18-20 °C. Fenomenul meteorologic El Nino care afectează regiunile din preajma Pacificului face ca precipitaţiile anuale să fie imprevizibile şi pot cauza secete sau ploi torenţiale.

Darwin începea descrierea Galápagosului cu urmatoarea remarcă: „Având în vedere că aceste insule sunt plasate exact sub Ecuator, clima este departe de a fi una excesiv de caldă”. În acelaşi paragraf, Darwin identifica principalul motiv pentru clima uscată şi moderată a Galápagosului: „aceasta pare cauzată de temperatura joasă a apei înconjurătoare, adusă aici de Marele Curent Polar Sudic”, astăzi fiind cunoscut sub numele de curentul Humboldt. Aducând un volum enorm de apă rece în nordul regiunii Antarctice, păstrează coasta vestică a Americii de Sud temperată şi uscată. Pe masură ce trece la nord de Peru, curentul Humbolt tinde să se unească cu curentul Ecuatorial care curge spre vest de-a lungul Pacificului, „imbăind” Galápagosul în apă rece.

Mai este o cauza pentru climatul specific al Arhipelagului Galápagos, de care Darwin nu ştia, şi asta este ridicarea apei din adânc la suprafaţă, acest fenomen fiind produs de curenţii oceanici şi de vânturi. Deşi cauza actuală este complexă, o explicaţie mai simplă ar fi următoarea: pe măsură ce apa curentului Humbolt se îndreaptă către vest, se împrăştie sau diverge. Cum apa este împrăştiată pe o suprafaţă mai mare, altă apă trebuie să vină de dedesubt, pentru a completa diferenţa.

Insulele au şase zone diferite de vegetaţie pe care cresc aproximativ 700 de specii de plante, dintre care 40% sunt endemice sau specifice doar acelei regiuni. Pe zona litorală, sau regiunea joasă de coastă, cresc plante ca mangrovele, care pot tolera conţinutul ridicat de sare al apei marine. Deasupra zonei litorale se află o zonă aridă dominată de cactuşi. Umiditatea creşte cu altitudinea şi deasupra pădurilor de cactuşi giganţi în formă de pară este zona de tranziţie unde plantele aride se răresc şi domină pădurile de plante perene. Pe insulele mai înalte, cum ar fi Isabela, pădurile fac loc vegetaţiei de mare altitudine, în care domină arborele de muşchi Scalesia, endemic, şi înfloresc abundent orhideele. La o altitudine şi mai mare se află o zonă fără arbuşti; doar insulele Santa Cruz şi San Cristobal au o altitudine suficient de mare pentru această vegetaţie.

sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Insulele_Gal%C3%A1pagos


_______________________________________
Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Psalmul 31:3

12/02/11 14:48

   
antonela
Moderator

Locatie: Romania
Inregistat: 02/11/05
Insulele Galápagos -partea a III-a



Locuri fierbinţi

Multe din insulele vechi ale arhipelagului au dispărut sub suprafaţa oceanului. Au existat insule şi mai vechi, dar ele au fost erodate de-a lungul a milioane de ani. Geologii au stabilit că insulele care sunt vizibile în prezent au vârste extrem de diferite. Formarea insulelor este explicată prin două teorii geologice principale. Conform teoriei plăcilor tectonice, crusta Pământului comprimă o serie de plăci dure de clivaj. Insulele Galápagos sunt situate pe placa Nazca care se îndepărtează de placa adiacentă Cocos.

Odată cu deplasarea plăcii se deplasează şi insulele şi odată cu deplasarea Insulelor Galápagos spre sud-est acestea trec peste un "loc fierbinte". Conform acestei teorii, căldura provenită din locurile fierbinţi devine periodic atât de intensă încât crusta Pământului se topeşte şi provoacă erupţii vulcanice suficient de puternice pentru a traversa platforma marină şi a da naştere unor noi insule.

Utilizând aceste două teorii, geologii consideră că insulele sud-estice ar fi cele mai vechi şi cele din vest, ca insula Fernandina, ar fi cele mai tinere. Insulele sunt compuse din rocă bazaltică, care în formă topită este adesea mai fluidă decât alte tipuri de roci vulcanice. Acesta pentru că atunci când un vulcan erupe, bazaltul curge în valuri ondulate, creând vulcani cu pante uşor rotunjite.

Descoperind cum s-au format Insulele Galápagos, geologii au demonstrat că acestea au fost întodeauna insule şi nu s-au desprins din continentul sud-american. Aceasta a avut o importanţă crucială în întelegerea unicităţii florei şi faunei din Galápagos şi a absenţei anumitor tipuri de animale.

Iniţial, insulele au fost conglomerate golaşe de rocă vulcanică în mijlocul oceanului. Fiecare specie de plante şi de animale existente acum – multe fiind endemice acestor insule – a fost obligată să traverseze cel puţin 1 000 km de ocean pentru a ajunge la destinaţie. Unele specii, în special păsările şi animalele acvatice, probabil că au făcut singure această călătorie lungă. Altele, cum ar fi plantele şi insectele, ar fi putut fi transportate de păsări, sub formă de grăunţe şi larve.

Oamenii de ştiinţă consideră că animalele mai mici şi unele tipuri de plante care se mişcau liber. Când diferitele specii au ajuns pe insule, aici nu era competiţie, astfel că supravieţuirea acestora era garantată.

Lipsa oamenilor până relativ recent, la începerea erei turismului în Galápagos, a făcut ca speciile endemice să nu se teamă de oameni, acest fapt fiind o altă caracteristică unică a insulelor Galápagos. Animale ca şobolanii, porcii, caprele, câinii şi pisicile sălbatice au fost aduse pe insule de către marinari şi astăzi ele ameninţă speciile endemice.

Suprafaţa stâncoasă a insulelor trădează originea lor geologică. Insulele Galápagos sunt insule vulcanice formate din lava care s-a înălţat de pe platforma marină, cu 4-5 milioane de ani în urmă. În comparaţie cu vârsta Pământului, Insulele Galápagos sunt extrem de tinere şi procesul de transformare continuă şi astăzi. Activitatea vulcanică este continuă –cea mai recentă erupţie vulcanică de amploare a avut loc pe Insula Fernandina în 2009.

sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Insulele_Gal%C3%A1pagos


_______________________________________
Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Psalmul 31:3

19/02/11 12:50

   
antonela
Moderator

Locatie: Romania
Inregistat: 02/11/05
Insula Mauritius



Mauritius, cu o suprafata de 2.040 kmp. este o insula situata in largul coastelor continentului african, in partea de sud-vest a Oceanului Indian, la circa 900 km est distanta de Madagascar.

Insula Mauritius a fost descoperita in anul 1507 de catre portughezul Pedro Mascarenhas, care era o insula nelocuita, devenind insa colonie olandeza abia in anul 1598 pana in anul 1710 si purta denumirea principelui Mauriciu de Orania.
Populatia insulei este de aproximativ 1.250.000 locuitori, din care 41% este urbana, si se gasesc in principalele orase ale tarii precum Beau Bassin-Rose Hill, Vacoas-Phoenix, Curepipe si Quatre Bornes.

Clima pe insula este tropicala cu temperaturi de peste 23 grade Celsius in zona litoralului marii si 20 grade pe platoul din zona podisului central, cu precipitatii insemnate in timpul sezonului ploios care tine din noiembrie pana in aprilie.
Împreuna cu Reunion si Rodrigues, Mauritius face parte din Insulele Mascarene, un arhipelag format dintr-o serie de eruptii vulcanice subacvatice.Insula Mauritius este formata în jurul unui platou central, cu cel mai înalt varf Piton de la Petite Riviere Noire, cu altitudinea de 828 m.

Capitala si cel mai mare oras al insulei este Port Louis, situat in partea de nord-vest a insulei, urmata de alte orase importante precum Curepipe, Vacoas, Phoenix, Quatre Bornes, Rose-Hill, Beau-Bassin si Quartier Militaire.
Insula este cunoscuta pentru frumusetile sale naturale deosebite, dispunand de unele dintre cele mai frumoase plaje din lume, dar totodata si peisaje montane si urbane unde se gasesc temple hinduse, moschei, biserici si pagode budiste.

Capitala, este un oras multicultural, împartita în cinci zone: Hindusa, Islamica, Crestina, Chineza si Creola, ce atrage multi turisti anual. In centrul orasului o atentie aparte este acordata cladirilor in stil colonial, cu valoare istorica, dar si cladiri religioase, Moscheea Jummah ce dateaza de la mijlocul secolului 19 si este cea mai mare de pe insula, cu un amestec de stiluri arhitectonice indiene, creole si islamice. Alte pucte de atractie sunt Catedrala St. James, Catedrala St. Louis, Monumentul Marie Reine de la Paix, care atrage multi pelerini si ofera privelisti frumoase asupra orasului.

Muzeul Blue Penny infatiseaza fidel istoria insulei Mauritius de la descoperirea acesteia pana astazi. Alte puncte turistice : Caudan Waterfron, Bazaar-ul Port Louis, Orasul chinezesc din Mauritius, vechiul teatru Port Louis, Moscheea Jummah, Piata Kadafi. Langa Caudan Waterfront se afla cea mai mare si mai veche posta din Mauritius.

sursa: http://www.travelers-way.com/Africa/mauritius.html


_______________________________________
Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Psalmul 31:3

09/12/11 18:30

   
Pagini: 1    



Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori
felicitari electronice mesaj inviere felicitari sfintele pasti felicitare online pentru pasti felicitari crestine cu mesaj din Biblie felicitare cu mesaj de inviere felicitare cu mesaj de inviere felicitare crestina verset biblic inviere
Mergeti la
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson




© 2005-2018 TANARCRESTIN.net