|
|
|
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "cele mai luminoase stele ceresti"
Vega sau α Lyrae este cea mai strălucitoare stea a constelaţiei Lira, a cincea cea mai strălucitoare stea de pe cer şi a doua cea mai strălucitoare din emisfera celestială nordică. Are o magnitudine de 0.03 şi se află la o distanta de 25.31 ani-lumină de Pământ.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vega
|
|
09/01/09 14:28
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "cele mai luminoase stele ceresti"
Canopus (α Car / α Carinae / Alpha Carinae) este cea mai luminoasă stea din cadrul constelaţiei Carena şi cea de a doua cea mai luminoasă stea pe timp de noapte, având o magnitudine aparentă de −0.72, fiind depăşită doar de Sirius.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Canopus
|
|
11/01/09 14:27
|
|
irlanda
membru
 Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
instrumente muzicale
Violoncelul
Violoncelul este un instrument muzical cu coarde şi arcuş din familia viorii (situat ca dimensiuni şi ambitus între violă şi contrabas). În mediul folcloric românesc, violoncelul este numit broancă sau gordună; în perioada interbelică, instrumentul era cunoscut în România şi sub denumirea de cello (împrumut din limba engleză). Interpretul la violoncel se numeşte violoncelist.
Constructie
Dimensiunile instrumentului sunt comparabile cu cele ale unei chitare. El are patru coarde acordate în cvinte perfecte, cea mai gravă având sunetul do din octava mare (celelalte vor fi: sol, re şi la) – de altfel, acordajul violoncelului este identic cu cel al violei, însă la octava inferioară.
Notatie
Partiturile pentru violoncel folosesc cheia fa (bas) şi cheia do de pe linia a patra (tenor). Uneori se poate folosi şi cheia sol.
Istoric
Violoncelul şi-a făcut apariţia în era barocă, un instrument de ambitus similar care l-a precedat fiind viola da gamba (din familia violelor). Aceasta a fost înlocuită total de către violoncel din pricina timbrului lipsit de strălucire şi a dinamicii limitate, într-o epocă în care muzica era interesată tot mai mult de formarea de orchestre tot mai numeroase şi de organizarea unor concerte în săli de mari dimensiuni.
Repertoriu
Pentru violoncel s-au scris partituri pentru instrument solist, dar şi muzică de cameră sau simfonică (pentru orchestră mare). Violoncelul este membrul cel mai grav al cvartetului de coarde (alături de două viori şi violă).
Instrumentul a fost folosit uneori şi în genurile muzicale de consum (rock, jazz, pop), traversând scurte perioade de popularitate, fără însă a se impune ca instrument specific pentru niciunul din aceste genuri. Poate servi drept exemplu contrabasistul de jazz Oscar Pettiford sau formaţia metal Apocalyptica. Violoncelul se regăseşte şi în muzica tradiţională din multe regiuni ale Europei.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Violoncel
|
|
12/01/09 01:54
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "cele mai luminoase stele ceresti"
Arcturus (α Boo) este cea mai luminoasă stea din constelaţia Boarului şi a treia ca luminozitate de pe cer, după Sirius şi Canopus.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Arcturus
|
|
13/01/09 13:59
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "constelatii"
stim ca in prezent sint definite si folosite in astrologie 88 de constelatii.
(nu vom vorbi de fiecare in parte, ci doar le voi enumera, in ordinea descoperirii lor).
harta constelatiilor
Aceasta harta stelara cu cerul intreg arata localizarea pentru 81 constelatii din 88 total. Cele 7 constelatii care nu apar sunt:
LMi in directia constelatiei Lyn
Cir in directia constelatiei Cen
Ret in directia constelatiei Dor
Pup si Vel, ambele in directia constelatiei Car
Vol si Men, ambele in directia constelatiei Cha
primele, si cele mai vechi constelatii, sint cele 12 constelatii zodiacale.
(prescustat, numele constelatiei, numele constelatiei in sumeriana, echivalentul chinezesc, numele romanesc, luna constelatiei in romana antica si moderna).
Ari Aries. ku-mal, dragon, berbec, prier, aprilie
Tau Taurus. gu-an-na, sarpe, taur, florar, mai
Gem Gemini. mash-ta-ba,cal,gemeni, ciresar, iunie
Cnc Cancer. dub, capra, rac, cuptor, iulie
Leo Leo. ur-gu-la, maimuta, leu, gustar, august
Vir Virgo. ab-sin(e), cocos, fecioara, rapciune, septembrie
Lib Libra. zi-ba-an-na, ciobanesc, balanta, brumarel, octombrie
Sco Scorpius. gir-tab, mistret, scorpion, brumar, noiembrie
Sgr Sagittarius. pa-bil, sobolan, sagetator, undrea, decembrie
Cap Capricornus. su-hur-mash, bivol, capricorn, gerar,ianuarie.
Aqr Aquarius. gu,tigru, varsator, faurar, februarie
Psc Pisces. sim-mah, pisica, pesti, martisor, martie
http://adara.by.ru/constelatii.htm
|
|
14/01/09 13:37
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "cele mai luminoase stele ceresti"
"Rigel (β Orionis) este cea mai strălucitoare stea din constelaţia Orion şi una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cer cu magnitudine vizuală de 0.12. Deşi Clasificarea Bayer i-a dat calificativul "beta", este aproape la fel sau chiar mai strălucitoare decât Alpha Orionis (Betelgeuse)."
http://ro.wikipedia.org/wiki/Rigel
|
|
19/01/09 13:48
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "cele mai luminoase stele ceresti"
Capella sau α Aur este o stea strălucitoare din emisfera nordică, cea mai strălucitoare stea din constelaţia Auriga. Are o magnitudine de de 0.08 şi se afla la o depărtare de 42.21 de ani-lumină de Pământ.
http://it.wikipedia.org/wiki/Capella_(astronomia)
|
|
20/01/09 16:19
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "constelatii"
"Astronomul si matematicianul Ptolemeu a listat 48 constelatii in secolul 2 al erei noastre, anume cele 12 constelatii zodiacale si aceste 35 constelatii plus constelatia Argo Navis (Arg), corabia argonautilor, care a fost impartita in constelatiile Carina (chila corabiei), Puppis (pupa corabiei), si Vela (panza corabiei) de Lacaille. Acum, Carina, Puppis si Vela sunt folosite in astronomie si listate aici in loc de Argo Navis."
And Andromeda
Aql Aquila
Ara Ara
Aur Auriga
Boo Bootes
CMa Canis Major
CMi Canis Minor
Cas Cassiopeia
Cen Centaurus
Cep Cepheus
Cet Cetus
CrA Corona Austrina/Australis
CrB Corona Borealis
Crv Corvus
Crt Crater
Cyg Cygnus
Del Delphinus
Dra Draco
Equ Equuleus
Eri Eridanus
Her Hercules
Hya Hydra
Lep Lepus
Lup Lupus
Lyr Lyra
Oph Ophiuchus
Ori Orion
Peg Pegasus
Per Perseus
PsA Piscis Austrinus/Australis
Sge Sagitta
Ser Serpens
Tri Triangulum
UMa Ursa Major
UMi Ursa Minor
Car Carina
Pup Puppis
Vel Vela
http://adara.by.ru/constelatii.htm
|
|
21/01/09 12:43
|
|
gabi
membru
 Locatie: Ludus, Romania
Inregistat: 14/11/06
|
|
Stelele neutronice
Stea de neutron-secţiune
Stelele neutronice se formeaza atunci cand in nucleu electronii sunt fortati sa se combine cu protonii. Astfel se formeaza neutronii. Nucleul devine o supa de neutroni si nuclee atomice. Acese stele sunt foarte mici, neavnd mai mult de 10 km in diametru, cu o densitate enorma, cântărind până la 500 de milioane de tone pe centimetru cub. Datorita marimii mici a stelei, rotatia aceasta creste, ajungandu-se ca steaua sa faca si 600 de rotatii pe secunda.
Pe la polii stelei se emite continuu un jet de radiatie. Cand o asemenea stea are polii indreptati inspre Pamant, radiotelescoapele intecepteaza aceasta radiatie radio. Stele de la care detectam aceasta radiatie se numesc pulsari.
Un alt tip de stele neutronice sunt magentarii. Acestia au un camp magnetic foarte mare, in jurul a 100 gigaTesla. Ca o comparatie intensitatea campului magnetic a planetei noastre este de 60 microTesla! Un magnetar ar putea face inutilizabile toate cartelele magnetice daca ar fi situat la distanta la care este Luna (360.000 km).
sursa: www.astro-urseanu.ro
Ultima modificare de gabi_aron (22/01/09 12:11)
_______________________________________
"... greutatea erudiţiei în definirea cuvintelor nu compensează slăbiciunea argumentului în chestiunile mai importante." Francis A. Schaeffer
|
|
22/01/09 11:58
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "constelatii"
"Cele 12 constelatii inventate intre 1595-7 de navigatorul olandez Pieter Dirkszoon Keyser si Frederick de Houtman, publicate in 1597 si republicate de Johann Bayer in 1603. Johann Bayer a inventat denumirea stelelor din fiecare constelatie cu litere grecesti, adica alfa Centaurus, beta Ursa Major, s.a.m.d., iar aceste denumiri sunt intrebuintate si in prezent."
Aps Apus
Cha Chamaeleon
Dor Dorado
Gru Grus
Hyi Hydrus
Ind Indus
Mus Musca
Pav Pavo
Phe Phoenix
TrA Triangulum Australe
Tuc Tucana
Vol Volans
http://adara.by.ru/constelatii.htm
|
|
26/01/09 13:11
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "constelatii"
"Cele 2 constelatii inventate de Johann Bayer prin impartirea constelatiilor Leo si Centaurus
Com Coma Berenices
Cru Crux
Cele 2 constelatii inventate de Jakob Bartsch in 1624
Cam Camelopardalis
Mon Monoceros
Augustin Royer a inventat constelatia Columba prin impartirea constelatiei Canis Major in 1679
Col Columba
Cele 7 constelatii inventate de Johannes Hevelius si introduse in 1690
CVn Canes Venatici
Lac Lacerta
LMi Leo Minor
Lyn Lynx
Sct Scutum
Sex Sextans
Vul Vulpecula
Cele 15 constelatii inventate de Nicolas Louis de Lacaille in 1750-4 la capul Bunei Sperante din Africa de Sud. A 15a constelatie a fost de fapt constelatia Apis a lui Keyser pe care a redenumit-o Musca.
Ant Antlia
Cae Caelum
Cir Circinus
For Fornax
Hor Horologium
Men Mensa
Mic Microscopium
Nor Norma
Oct Octans
Pic Pictor
Pyx Pyxis
Ret Reticulum
Scl Sculptor
Tel Telescopium
Acestea sunt cele 88 constelatii definite de IAU (International Astronomical Union) si folosite in astronomie."
http://adara.by.ru/constelatii.htm
|
|
28/01/09 13:45
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Instrument muzical cu coarde lovite
Tambalul
Ţambalul este un instrument muzical cu coarde lovite, originar din Europa, unde încă se bucură de cea mai mare răspândire, cu toate că secolul XX i-a asigurat interesul culturilor de pe alte continente. Cunoscut mai ales ca instrument folcloric, ţambalul apare şi în muzica cultă compusă de autori precum maghiarul Zoltán Kodály.
Ţambalul mai este cunoscut în lume sub alte variante similare, adaptate culturilor în care se regăseşte sau acolo unde popularitatea lui a impus o formă locală: cymbalum, cymbalom, cimbalom (varianta cea mai uzuală în limba engleză), ţimbalî, ţimbl, santouri, santur ş.a.
Instrumentul se mânuieşte cu ciocănele special construite sau cu alte obiecte locţiitoare, în scopul obţinerii unor sonorităţi neobişnuite sau pentru ameliorarea sunetului unui instrument de care instrumentistul nu este mulţumit (sunet prea sec sau prea detimbrat, nearticulat).
http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%A2ambal
|
|
29/01/09 02:06
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Gaura neagra
O gaură neagră este un loc din spaţiu în care câmpul gravitaţional este atât de puternic încât nimic nu poate scăpa după ce a trecut de orizontul evenimentului. Radiaţia electromagnetică (lumina de ex.) nu poate scăpa dintr-o gaură neagră, aşa încât interiorul unei găuri negre nu este vizibil, de aici provenind şi numele. Mai este cunoscută şi ca „singularitate".
Scurt istoric.
*1783 În lucrarea lui John Mitchell adreasată Societăţii Regale din Anglia se aduce pentru prima oară în discuţie ideea unui corp suficient de mare, capabil să absoarbă şi lumina.
*1967 Stephen Hawking şi Roger Penrose demonstrează că ideea de gaură neagră a plecat de la teoria relativităţii a lui Einstein iar în unele cazuri formarea lor este inevitabilă. Interesul general creşte odată cu descoperirea pulsarilor (stele care emit un semnal radio regulat).
*2004 Este descoperit un grup de găuri negre ce duce la noi teorii privind distribuţia găurilor negre în univers şi la concluzia că există de cinci ori mai multe găuri negre decât s-a presupus până acum.
*Noiembrie 2004 Un grup de cercetători au descoperit o gaură neagră în galaxia noastră, orbitând la trei ani lumină de constelaţia Săgetătorului.
*Februarie 2005 SDSS J090745,0+24507, o stea gigantică, părăseşte Calea Lactee având o viteză de două ori mai mare decât în mod normal (aproximativ 0,0022 din viteza luminii), fapt care dovedeşte existenţa unei găuri negre foarte mari în centrul galaxiei.
*Aprilie 2006 NASA simulează contopirea a două găuri negre.
*Steve Allen prin studiile efectuate de NASA cu Chandra, demonstrează că putem folosi găurile negre şi sub formă de combustibil.
Dacă miezul lăsat în urmă de către explozia unei supernove are masa mai mare decât cea a soarelui nostru, forţa care ţine laolaltă neutronii nu este suficient de mare ca să poată echilibra forţa gravitaţională proprie. Miezul continuă să se stingă. În momentul în care masa miezului este suficient de concentrată, forţa gravitaţională a acestuia este imensă.
Această forţă nu se poate explica în fizica clasică şi astronomii folosesc teoria relativităţii a lui Einstein ca să explice comportamentul luminii şi al materiei faţă de această imensă forţă gravitaţională.
Potrivit relativităţii generale, spaţiul din jurul miezului este atât de puternic curbat încât atrage şi lumina. O stea de zece ori mai mare decât soarele nostru se poate transforma într-o gaură neagră doar dacă se comprimă până la un diametru de aproximativ 90 km sau chiar mai puţin.
Presupunerile astronomilor spun că mijlocul galaxiei noastre este o gaură neagră imensă.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gaur%C4%83 ... 83#Istoric
Ultima modificare de irlanda (04/02/09 01:07)
|
|
04/02/09 01:07
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "simboluri" - crucea.
"Cruce e un cuvânt ce vine din limba latină de la crux, crucis, şi corespunde grecescului σταυρός (stauros).Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite şi în acelaşi timp printre cele mai vechi.«Cruce» are două sensuri: un sens material, şi un sens moral.
Sens moral
De la Plaut, crucea ia şi sensul moral, intrând chiar în proverbe, desemnând un chin moral, sau chiar călăul.
Este folosit în Noul Testament, în Evanghelia după Marcu VIII:34: «Dacă voieşte cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să mă urmeze», cuvinte pe care le-a rostit Iisus din Nazaret.
Mai târziu, sensul spiritual de «chin moral» va fi lărgit, pentru a vorbi de dogma creştină a ispăşirii.
Sens material
Crucea e un simbol în formă de răscruce, formată de două sau mai multe linii. Regiunea e o zonă definită de intersectare: în general sunt patru regiuni.
* cruce latină
* cruce în formă de τ (tau), sau franciscană
* crucea sfântului Andrei, sau cruce în formă de X
* crucea sfântului Petru, sau cruce întoarsă
* cruce bască
* cruce celtică
* cruce sau cârjă papală
* cruce greacă, cu braţele egale
* cruce egipteană sau ankh
* cruce furcată, în formă de Y
* cruce cu vârfuri
* cruce cvadruplă
* cruce ancorată
* cruce slavă
* cruce cu trifoi
* cruce patriarhală, sau lorenă
* cruce malteză
* cruce ierusalimiteană
* cruce occitană
* cruce gamată, sau svastika
* Mundolsheim
* cruce hughenotă
* cruce scandinavă"
imagini si detalii... http://ro.wikipedia.org/wiki/Cruce
|
|
06/02/09 13:20
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
din seria "cupluri celebre"
Antoniu si Cleopatra
Acest celebru cuplu,si-a pus amprenta irevocabil pe istoria umanitatii, au fascinat genii si au facut istorie. Povestea de dragoste dintre Cleopatra si Marc Antoniu a spart barierele timpului, caci niciunde in intreaga istorie nu au mai existat povesti de iubire de o asemenea intensitate.
Pasiune dusa la extrem, dorinta, suferinta, razboaie insangerate, camarazi de razboi siCleopatra si Antoniu au socat lumea prin legatura lor amoroasa. Unii spun ca dragostea celor doi nu a existat, altii suspina si inca mai viseaza la asa un love-story. Intrigi si controverse, romantist si pasiune, sunt ingredientele perfecte ale unei povesti vechi de 20 de secole.
Dragostea dintre Cleopatra si Antoniu ar fi putut schimba lumea! Daca Antoniu ar fi reusit sa preia puterea asupra Romei, cu Cleopatra la bratul sau, ar fi putut schimba istoria Imperiului Roman, facand lumea in care traim noi astazi un loc total diferit.
Cu toate acestea, furtunoasa relatie a celor doi s-a incheiat cu sinuciderea lor, dupa mai bine de 11 ani de iubire. Relatia celor doi a fost posibila in urma mortii maritului imparat Cezar, care-i incredintase tronul Egiptului Cleopatrei. Unul dintre cei mai puternici oameni ai lumii, Cezar, cazuse si el prada farmecului Clopatrei.
Egiptul era in acele timpuri platitor de tribut Romei si depindea politic de acea mare forta a lumii. Relatiile dintre Cezar si regina Cleopatra au fost chiar pecetluite cu o legatura intima intre cei doi. Asasinarea lui Cezar a obligat-o insa pe Cleopatra sa-si negocieze pozitia cu Marc Antoniu, urmasul de incredere al marelui conducator.
Dintr-o alianta politica s-a nascut marea dragoste dintre Cleopatra si Antoniu. O singura intalnire a fost suficienta pentru ca Antoniu sa-si inchine sufletul Cleopatrei, sa o adore si sa o considere femeia vietii lui.
Cleopatra a venit sa-l intalneasca pe Antoniu in Tarsus pe un vapor luxos cu vasle de argint ce se miscau pe ritmul unei muzici de flaut si harpa. Cleopatra statea intinsa pe un pat acoperit cu materiale tesute cu fir de aur. Parca era zeita Venus, inconjurata de copilasi asemanatori lui Cupidon, ce ii faceau vant cu evantaie.
Antoniu s-a conformat doleantelor divei si a urcat pe luxosul vapor pentru a cina cu Cleopatra. Legenda spune ca Antoniu a ramas fara cuvinte in momentul in care a vazut interiorul vasului. Cel mai mult l-a impresionat lumina intensa, de numeroasele torte dispuse ingenios in forma de cerc sau de patrat.
Regina l-a prins in farmecele sale pe Antoniu ,si nu a mai dorit nici o clipa sa-l lase sa plece . Ii era mereu alaturi pentru a-i indeplini orice dorinta, zi si noapte. Mergea la vanatoare alaturi de el, iar cand acesta se antrena pentru lupte, Cleopatra nu-l scapa din ochi.
In anii urmatori, Cleopatra i-a daruit lui Antoniu trei copii, dintre care doi gemeni. Cei doi s-au casatorit, cu toate ca Antoniu era insurat cu Octavia, sora lui Octavian, imparatul ce conducea partea de vest a Imperiului.
Invins in batalia pe mare de la Actium si primind vesti false ca iubita sa Cleopatra s-ar fi sinucis, Antoniu isi pune capat zilelor aruncandu-se in sabia sa. Cleopatra a ramas singura in fata armatei romane ce urmarea cucerirea Egiptului. Ea s-a sinucis fiind muscata de doi serpi veninosi pe care ii pusese chiar ea pe pieptul ei gol.
A fost finalul tragic al unei povesti de 11 ani, o poveste incredibila despre dragoste contestata, imposibila, suferinta si pasiune. Dragostea dintre o femeie puternica, ce poseda misterioase mijloace de seductie si un razboinic roman.
Ultima modificare de irlanda (09/02/09 01:31)
|
|
09/02/09 01:04
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "compozitori celebri"
Ludwig van Beethoven
(16 decembrie 1770, Bonn - 26 martie 1827, Viena) a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Beethoven este considerat un compozitor de tranziţie între perioadele clasică şi romantică ale muzicii. El a lăsat posterităţii opere nemuritoare, printre care:
* 9 simfonii ( a 3-a Eroica, a 5-a a Destinului, a 6-a Pastorala, a 9-a cu finalul Odă bucuriei pe versuri de Friedrich von Schiller, adoptată ca imn oficial al Uniunii Europene)
* 5 concerte pentru pian şi orchestră (remarcabile al 4-lea şi al 5-lea Imperialul)
* Un concert pentru vioară şi orchestră
* Missa solemnis
* 32 Sonate pentru pian (printre care a 8-a Patetica, a 14-a Clar de lună, a 23-a Appassionata)
* Sonate pentru vioară şi pian (mai cunoscută Sonata Kreutzer)
* 16 cvartete pentru coarde
* Opera Fidelio
[...]Prin anul 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii erau "caietele de conversaţii", în care aceştia scriau în loc să vorbească. Surditatea nu i-a întrerupt însă creaţia artistică, în 1819 compune "Variaţiile-Diabelli" pentru pian, în 1820 se execută prima versiune a "Missei Solemnis", realizează ultimele sale sonate pentru pian şi cvartetele de coarde, în sfârşit, Simfonia a IX-a. În ziua de 7 mai 1824 a avut loc la Viena prima audiţie a Simfoniei a IX-a. Succesul a fost triumfal, s-ar putea spune revoluţionar. Beethoven a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, când, potrivit etichetei, însăşi familia imperială era salutată la intrarea în sală doar cu trei salve. Simfonia a dezlănţuit un entuziasm delirant, multă lume plângea. Beethoven, care se găsea pe scenă cu faţa la orchestră, nu percepea nimic din cele ce se petreceau în sală, unde lumea ridicată în picioare striga şi îşi agita pălăriile. Una din soliste l-a întors pe Beethoven cu faţa la public, putând astfel să-şi trăiască triumful.
Tot mai bolnav, fiind ţintuit la pat încă din decembrie 1826, Beethoven moare la 26 martie 1827, în urma unei boli de ficat. La înmormântarea în cimintirul Währinger au luat parte mii de locuitori ai Vienei, cuvântul de adio l-a rostit poetul Franz Grillparzer. A fost ulterior de două ori exhumat şi reîngropat in Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.
Evoluţia stilului muzical
Producţia muzicală a lui Beethoven este considerată în mod tradiţional ca o punte între Clasicism şi Romantism şi se poate împărţi în trei perioade:
* Prima perioadă (1790-1802), cuprinzând compoziţiile din tinereţe de la Bonn şi primii ani în Viena, reprezintă continuarea stilului lui Haydn şi Mozart, şi desăvârşesc clasicismul vienez ajuns la maturitate. Un exemplu îl constitue cvartetul de coarde în La-major op. 18, foarte apropiat de compoziţiile similare ale lui Mozart.
* A doua perioadă (1807-1812), aşa zisul "ciclu eroic", cuprinde compoziţii ca simfonia III-a (Eroica), concertele pentru pian şi orchestră nr.4 şi 5 (Imperialul), sonata pentru pian Appassionata. În toate aceste opere se remarcă profunzimea temelor, contrastele dramatice şi noutăţile armonice, neîntâlnite încă la predecesorii săi.
* A treia perioadă se profilează din anul 1813. Compoziţiile din această perioadă nu mai pot fi grupate pe cicluri, fiecare din ele se prezintă cu o proprie şi puternică individualitate, eliberate de convenţiile tradiţionale. În muzica instrumentală introduce recitative şi arii, în fugi, variaţiuni şi elemente lirice, mereu în căutare de noi moduri de expresie. Cele două opere importante din această ultimă perioadă, a 9-a şi Missa solemnis, se depărtează complet de genul tradiţional: astfel în finalul simfoniei se introduce o partitură pentru solişti vocali şi cor, în timp ce Missa solemnis iese din tiparele messelor liturgice, devenind o confruntare subiectivă cu divinitatea."
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ludwig_van_Beethoven
|
|
03/03/09 11:55
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "compozitori celebri"
"Wolfgang Amadeus Mozart
(n. 27 ianuarie 1756, Salzburg - d. 5 decembrie 1791, Viena) a fost un compozitor austriac, unul din cei mai prodigioşi şi talentaţi creatori în domeniul muzicii clasice.
Wolfgang Amadeus Mozart (născut Johannes Chrisostomus Wolfgangus Teophilus Mozart) s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala unui principat-arhiepiscopat (germ. Fürstbistum) ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană (după 1804 devenit Imperiul Austriac). Tatăl lui, Leopold Mozart, era un talentat violonist în orchestra de la curtea prinţului arhiepiscop din Salzburg, şi era apreciat pentru aptitudinile sale pedagogice. În registrul de botez, noul născut a fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus. Mai târziu, în Italia, şi-a luat numele de "Amadeus", traducerea latină a lui „Theophilus” („Iubitorul de Dumnezeu”).
Încă de mic copil, Wolfgang dă dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a şti să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său.
Opera muzicală a lui Mozart
În scurta sa viaţă, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumuseţe sau profunzime. În 1862 Ludwig von Köchel a clasificat şi catalogat compoziţiile lui Mozart, fiind numerotate cu menţiunea KV (Köchel-Verzeichnis = catalogul Köchel). Ultima sa creaţie, Requiem-ul, are numărul 626.
Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menţionat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 şi nr. 41 Jupiter.
A compus 27 concerte pentru pian şi orchestră, 7 concerte pentru vioară şi orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă şi flaut, pentru corn şi orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.
În domeniul muzicii de cameră sunt de menţionat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară şi pian, trios pentru vioară, violoncel şi pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală etc.
Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate şi astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat.
A mai compus 19 messe, cantate, motette pentru soprană şi orchestră, oratoriul "Die Schuldigkeit des ersten Gebots" şi, în fine, "Requiem"-ul în re minor."
mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Wolfgang_Amadeus_Mozart
|
|
04/03/09 13:08
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "compozitori celebri"
"Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria Puccini
(n. 22 decembrie 1858, Lucca/Italia - d. 29 noiembrie 1924, Bruxelles/Belgia) a fost un compozitor italian de muzică de operă, reprezentant al curentului artistic realist numit în Italia verismo (vero = adevărat).
[...] Tot în acest teatru, pe 1 februarie 1896, are loc premiera operei "La Bohème" (Boema), sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini. În concluzia cronicei sale, criticul muzical Carlo Bersezio scrie: "La Bohème (Boema) nu va lăsa probabil urme deosebite în teatrul nostru". Opera se va impune totuşi mai târziu după o reprezentaţie la teatrul din Palermo şi apoi pe scenele principalelor teatre de operă din Italia. În ziua de 14 ianuarie 1900 se reprezintă în premieră la Teatro Costanzi din Roma opera "Tosca", în rolul titular soprana româncă Hariclea Darclée. Deja la prima arie a tenorului, Recondita armonia, succesul este asigurat, pentru ca după aria sopranei, Vissi d'arte, publicul să aplaude în picioare.
În anul 1904, Puccini se căsătoreşte cu Elvira Bonturi, cu care va avea un fiu, Tonio. Pe 17 februarie, reprezentarea operei "Madame Butterfly" la Milano se soldează cu un adevărat dezastru. Abia după o refacere a libretului şi a muzicii, opera capătă audienţă la public, după o prezentare, câteva luni mai târziu, la Teatro Grande din Brescia .
În 1910, debutează cu succes în New York la Metropolitan Opera cu "La Fanciulla del West": dirijor este Arturo Toscanini, solist Enrico Caruso. Tot la Metropolitan Opera, va avea loc premiera pe 14 decembrie 1918 a Tripticului de opere în câte un act, "Il Tabarro", "Suor Angelica" şi "Gianni Schicchi".
În anul 1921, Puccini se mută în oraşul Viareggio, unde începe să lucreze la compunerea operei "Turandot". Opera va rămâne însă neterminată. Puccini moare la 29 noiembrie 1924, într-o clinică din Bruxelles, la câteva zile după o operaţie la gât, în urma unui cancer al laringelui. Opera "Turandot", în versiunea neterminată, va fi reprezentată pe 25 aprilie 1926 la Teatro alla Scala din Milano, sub conducerea muzicală a lui Arturo Toscanini. În reprezentaţiile ulterioare, opera va fi prezentată cu completările făcute de Franco Alfano după schiţele rămase de la Puccini.
Creaţia artistică a lui Giacomo Puccini se întinde pe o perioadă de 40 de ani, din 1884 până în 1924, timp în care a compus 12 opere. Acest număr restrâns dovedeşte o dată mai mult exigenţa artistică deosebită a compozitorului. Succesul enorm de care s-au bucurat operele lui Puccini încă din timpul vieţii sale, dăinuie până în ziua de astăzi şi este în continuă creştere.
Operele lui Puccini, cu data şi locul premierei
* "Le Villi", 31 mai 1884, Teatro dal Verme, Milano
* "Edgar", 21 aprilie 1889, Teatro alla Scala, Milano
* "Manon Lescaut", 1 februarie 1893, Teatro Regio, Torino
* "La Bohème", 1 februarie 1896, Teatro Regio, Torino
* "Tosca", 14 ianuarie 1900, Teatro Costanzi, Roma
* "Madama Butterfly", 17 februarie 1904, Teatro alla Scala, Milano
* "La Fanciulla del West", 10 decembrie 1910, Metropolitan Opera, New York
* "La rondine", 27 martie 1917, Opera din Monte Carlo
* "Il trittico" - "Il Tabarro", "Suor Angelica", "Gianni Schicchi", 14 decembrie 1918, Metropolitan Opera, New York
* "Turandot", postum 25 aprilie 1926, Teatro alla Scala, Milano"
mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Giacomo_Puccini
|
|
05/03/09 12:46
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "compozitori celebri"
Giuseppe Fortunino Francesco Verdi
"Giuseppe Verdi (10 octombrie 1813, Parma - 27 ianuarie 1901, Milano) a fost un compozitor italian, vestit mai ales pentru creaţiile sale în muzica de operă.
Încă de copil ia lecţii de muzică de la organistul din comună, făcând exerciţii acasă la o spinetta dezacordată (un fel de clavecin). Continuă în felul acesta până când Antonio Barezzi, un comerciant din Busseto iubitor de muzică, prieten al familiei Verdi, îl ia la el în casă şi-i plăteşte lecţii de muzică la un nivel mai ridicat. În 1832 se prezintă la conservatorul din Milano, dar este respins pentru că depăşise limita de vârstă pentru un student de conservator. Reîntors la Busseto primeşte postul de maestru de muzică al comunei şi se căsătoreşte în 1836 cu fiica lui Barezzi, Margherita, de la care are doi copii, Virginia şi Icilio. Între timp, Verdi începe să compună, orientat încă de acum în direcţia muzicii de operă. În 1839 debutează la Teatro alla Scala din Milano cu opera Oberto, conte di San Bonifacio, obţinând un oarecare succes, umbrit însă în 1840 de moartea Margheritei, apoi şi a celor doi copii. Îndurerat de aceste pierderi, Verdi se reculege şi îşi continuă activitatea componistică cu opera Un giorno di regno, care înregistrează însă un total fiasco. Descurajat, se gândea deja să abandoneze muzica, dar numai doi ani mai târziu, în 1842, obţine la Scala un succes triumfal cu opera Nabucco, datorit în parte şi interpretării magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi, care avea să-l însoţească până către sfârşitul vieţii.
Opere lirice (titluri originale, locul şi data premierei)
* Oberto, Conte di San Bonifacio, Teatro alla Scala - Milano, 17 noiembrie 1839
* Un giorno di regno, Teatro alla Scala - Milano, 15 septembrie 1840
* Nabucco, Teatro alla Scala - Milano, 9 martie 1842
* I Lombardi alla prima Crociata, Teatro alla Scala - Milano, 11 februarie 1843
* Ernani, Teatro La Fenice - Veneţia, 9 martie 1844
* I due Foscari, Teatro Argentina - Roma, 3 noiembrie 1844
* Giovanna d'Arco, Teatro alla Scala - Milano, 15 februarie 1845
* Alzira, Teatro San Carlo - Neapole, 12 august 1845
* Attila, Teatro La Fenice - Veneţia, 17 martie 1846
* Macbeth, Teatro La Pergola - Florenţa, 14 martie 1847
* I masnadieri, Her Majesty Theatre - Londra, 22 iulie 1847
* Jérusalem, L'Opéra de Paris, 22 noiembrie 1847)
* Il corsaro, Teatro Grande - Trieste, 25 octombrie 1848
* La battaglia di Legnano, Teatro Argentina - Roma, 27 ianuarie 1848
* Luisa Miller, Teatro San Carlo - Neapole, 8 decembrie 1849
* Stiffelio, Teatro Grande - Trieste, 16 noiembrie 1850
* Rigoletto, Teatro La Fenice - Veneţia, 11 martie 1851
* Il Trovatore, Teatro Apollo - Roma, 19 ianuarie 1853
* La Traviata, Teatro La Fenice - Veneţia, 6 martie 1853
* I vespri siciliani ("Vecerniile siciliene"), L'Opéra de Paris, 13 iunie 1855
* Simon Boccanegra, Teatro La Fenice - Veneţia, 12 martie 1857
* Aroldo, Teatro Nuovo - Rimini, 16 august 1857
* Un ballo in maschera, Teatro Apollo - Roma, 17 februarie 1859
* La forza del destino ("Forţa destinului"), Teatrul Imperial - Sankt Petersburg, 10 noiembrie 1862
* Don Carlos, L'Opéra de Paris, 11 martie 1867
* Aida, Teatrul de Operă - Cairo, 24 decembrie 1871
* Otello, Teatro alla Scala - Milano, 5 februarie 1887
* Falstaff, Teatro alla Scala - Milano, 9 februarie 1893"
mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Giuseppe_Verdi
|
|
06/03/09 13:53
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "compozitori celebri"
Antonio Lucio Vivaldi
"este cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical veneţian. S-a născut la Veneţia la 4 martie 1678, în urma mariajului dintre Giovanni Battista Vivaldi şi Camilla Calicchio. A murit la Viena la 28 iulie 1741, ca urmare a unei îmbolnăviri subite (inflamaţie internă) şi a fost înmormântat în cimitirul spitalului.
Îmbrăţişând de timpuriu calea preoţiei,Antonio Vivaldi a fost supranumit şi Il Prete Rosso (Preotul Roşu), datorită culorii părului său (moştenit de la tatăl său). Primul nucleu al familiei Vivaldi, despre care există referinţe documentare certe, a ajuns la Veneţia în prima jumătate a anului 1665 . Bunicul Agostino, fusese brutar sau croitor şi murise la Brescia, probabil în 1665 sau 1666. Bunica Margherita, părăsise acest oraş fie cu puţin înainte, fie după moartea soţului său şi era insoţită de cei doi fii ai lor, Agostino ([n vârstă de 21 de ani) şi Giovanni Battista (de 11 ani). Cel din urmă avea să devină în 1678, tatăl compozitorului Antonio Vivaldi. Adolescentul Antonio a primit tonsura monahală la 15 ani şi a fost hirotonisit preot la 25.
Atins de o maladie cronică despre care se presupune că era astm, Il Prete Rosso s-a îndepărtat cu încetul de îndatoririle sale ecleziastice începând din 1703, iar din acel moment a putut să se consacre compoziţiei şi învăţământului. Numit profesor (insegnante, instructor) de vioară la Ospedale della Pietà (aşezământ rezervat orfanelor şi fiicelor ilegitime abandonate), în pofida unor întreruperi, uneori foarte lungi (mai mult de doi ani la Mantova, între 1718 şi 1720), Vivaldi avea să rămână fidel acestei funcţii până în 1740.
Antonio Vivaldi - Portret de François Morellon La Cave (1723)
În ciuda sănătăţii precare, a început să călătorească din ce în ce mai mult ca virtuoz şi compozitor la Roma, în 1722 şi 1724, unde a cântat în faţa Papei; probabil la Dresda şi în Darmstadt; cu siguranţă la Amsterdam, unde a fost publicată cea mai importantă parte a creaţiei sale; la Florenţa, Praga şi la Viena, unde a murit, uitat de prieteni şi rude. La Ospedale della Pietà, a instruit şi dirijat orchestra de fete a Instituţiei (devenită celebră în întreaga Europă) şi să compună intens pentru concertele publice pe care aşezământul le oferea duminica.
Opera
Importanţa creaţiei lui instrumentale, simbolizată ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a ştiut să respingă structura de concerto grosso a lui Corelli, pentru a impune foarte repede forma mai scurtă (între opt şi zece) a concertului cu solist în doar trei mişcări simetrice (repede-lent-repede). Solist el însuşi, Vivaldi, practica cu mare naturaleţe această formă concertantă, atunci când sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de a-şi face apariţia.
Înzestrat cu un auz excepţional, virtuoz curajos care improviza cu plăcere şi dirijor celebru (unul dintre primii din istorie), Vivaldi şi-a consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinaţii ritmice şi armonice şi a unor îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi, destinate a-şi face un loc în orchestră, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fără a uita oboiul şi nici flautul, pe care le trata întotdeauna într-o manieră foarte personală, şi chiar alte instrumente încă mai marginale, ca mandolina sau trompeta. Din practicile de la San Marco, a moştenit atracţia pentru a face să dialogheze mai multe "coruri" de instrumente.
Potrivit recensământului efectuat de Peter Ryom (catalog R.V.), în 1977 erau cunoscute 768 de lucrări sau fragmente autentice vivaldiene, cărora li se adăugau 68 de lucrări atribuite. În timpul vieţii Vivaldi a publicat 40 de culegeri de sonate şi concerte, dintre care 13 sunt numerotate ca opusuri, ca de ex.:
* op.3, L'Estro Armonico (1712)
* op.4, La Stravaganza (1712-1713)
* op.8, Il cimento dell'armonia e dell'invenzione (1725), cuprinzând ciclul de concerte Anotimpurile
* op.9, La Cetra (1728)
* op. 13, Il Pastor Fido (1737) etc.
Antonio Vivaldi a scris şi un număr de 90 de opere, precum:
* Ottone in villa (1713)
* Orlando finto pazzo (1714)
* Nerone fatto Cesare (1715)
* L'incoronazione di Dario (1716)
* Montezuma (1733)
* Feraspe (1739) ş.a.
Muzica sacră, vocală şi corală (mise, psalmi, antifoane, imnuri, cânturi, motete, oratorii, arii, cantate, serenade):
* Gloria, RV 589
* Juditha triumphas devicta Holofenis Barbarie, RV 644, oratoriu (1716)
* Magnificat, RV 610 ş.a."
mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Antonio_Vivaldi
|
|
07/03/09 13:20
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "compozitori celebri"
Antonio Salieri
"- (18 august 1750, Legnago, Italia - 7 mai 1825), compozitor şi dirijor, maestru al Capelei Imperiale din Viena, rival al lui Mozart şi îndrumător al lui Beethoven, Schubert şi Liszt, unul dintre cei mai importanţi muzicieni ai timpului său. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: Europa recunoscută, Danaidele, Falstaff. Se bănuieşte şi astăzi că ar fi fost implicat în moartea lui Mozart, deşi marea majoritate a muzicicologilor specializaţi în epoca respectivă sunt de părere că suspiciunea este total nefondată.
Crescut intr-o familie prosperă de negustori, Salieri a studiat două instrumente importante ale timpului, vioara şi clavecinul, dar şi toate elementele vocalismului. Fratele său Francesco, care era studentul lui Giuseppe Tartini, i-a fost profesor la rândul său. Francesco era un violonist foarte talentat şi era adesea chemat să cânte la festivalurile organizate de bisericile din jurul orăşelului natal, Legnago. Antonio erau mereu prezent unde Francesco era chemat să cânte.
După moartea destul de timpurie a părinţilor se mută la Padua, apoi la Veneţia, unde a studiat basso continuo cu Giovanni Battista Pescetti. În 1766, la Veneţia, Salieri l-a întâlnit pe Florian Leopold Gassmann, compozitorul oficial al curţii imperiale din Viena, care l-a invitat pe Salieri să vină în oraşul imperial, unul din centrele muzicii clasice ale timpului. Acolo, Salieri a studiat compoziţia cu Gassmann, care l-a iniţiat în metoda lui Johann Joseph Fux, Gradus ad Parnassum. Salieri a rămas la Viena pentru restul vieţii sale.
În 1774, după moartea lui Gassmann, Salieri a fost numit compozitor al curţii de către Împăratul Iosif II. A întâlnit-o pe soţia sa, Therese von Helfersdorfe, în 1774. (Cuplul a urmat să aibă opt copii). Salieri a devenit Kapellmeister Imperial în 1788, o funcţie pe care a ocupat-o până în 1824. A fost preşedinte al "Tonkünstler-Societät" (societate a artiştilor muzicali) din 1788 până în 1795, vice-preşedinte după 1795, şi s-a ocupat de concertele ei până în 1818.
A atins un statut social elevat, şi era adesea asociat cu alţi compozitori celebri ca Joseph Haydn sau Louis Spohr. A avut roluri importante în muzica clasică a secolului al XIX-lea: le-a fost profesor unor faimoşi compozitori ca Ludwig van Beethoven, Carl Czerny, Johann Nepomuk Hummel, Franz Liszt, Giacomo Meyerbeer, Ignaz Moscheles, Franz Schubert şi Franz Xaver Süssmayr. I-a fost profesor şi celui mai mic fiu al lui Mozart, Franz Xaver Wolfgang Mozart.
Lucrari:
Armida – 1771
La fiera di Venezia – 1772
Europa riconosciuta – 1778
La scuola de' gelosi – 1778
Der Rauchfangkehrer – 1781
Il ricco d'un giorno – 1784
Les Danaïdes – 1784
Les Horaces – 1786
Prima la musica e poi le parole – 1786
Tarare – 1787
Axur, re d'Ormus – 1788
La cifra – 1789
Palmira, regina di Persia – 1795
Falstaff – 1799"
mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Antonio_Salieri
|
|
08/03/09 12:30
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "compozitori celebri"
Richard (Wilhelm) Wagner
"(n. 22 mai 1813, Lipsca; d. 13 februarie 1883, Veneţia) compozitor, dramaturg şi teoretician al artei germane, unul din cei mai de seamă reprezentanţi ai romantismului muzical.
Richard Wagner s-a născut la Lipsca (azi Leipzig) într-o familie de actori. A studiat la Dresda şi la Lipsca, luând lecţii de compoziţie cu Christian Theodor Weinling. Între 1833 şi 1839 Wagner a lucrat pentru teatrele de operă din Würzburg, Magdeburg, Königsberg şi Riga, a compus primele sale opere Die Feen ("Zânele", 1834), Das Liebesverbot ("Dragoste interzisă", 1836) şi mai multe piese orchestrale. În 1836 se căsătoreşte cu actriţa Minna Planner. Călătoreşte mult, cunoscând principalele centre muzicale europene. În timpul unei agitate călătorii pe mare spre Anglia elaborează planul pentru opera "Olandezul zburător". După o scurtă şedere în Londra, pleacă la Paris, unde este profund impresionat de muzica lui Hector Berlioz.
În continuare, geniul său muzical s-a format şi s-a relevat sub influenţa muzicii lui Carl Maria von Weber, Wolfgang Amadeus Mozart şi în special a simfonismului lui Ludwig van Beethoven. Primele sale opere de un răsunet deosebit, Rienzi (1840 - premieră la 20 octombrie 1842 la Dresda), Der fliegende Holländer ("Olandezul zburător" sau "Vasul fantomă", 1841 - prezentată în premieră la 2 ianuarie 1843 la Dresda), l-au impus în viaţa artistică. În 1843 se stabileşte în Dresda, unde devine Kapellmeister la curtea regelui din Sachsen. Următoarele sale opere Tannhäuser (1845) şi Lohengrin (1848) sunt mai greu acceptate de public, datorită elementelor inovatoare în structura dramatică şi muzicală. Cu sprijinul lui Franz Liszt, vor fi prezentate mai târziu cu succes la Weimar."
mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Wagner
|
|
09/03/09 17:30
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "compozitori celebri"
Johann Sebastian Bach
"(n. 21 martie 1685, Eisenach - d. 28 iulie 1750, Leipzig) a fost un compozitor german şi organist din perioada barocă, considerat în mod unanim ca unul din cei mai mari muzicieni ai lumii. Operele sale sunt apreciate pentru profunzimea intelectuală, stăpânirea mijloacelor tehnice şi expresive, pentru frumuseţea artistică.
El s-a născut la Eisenach (Germania) în 1685 dintr-o familie de muzicieni profesionişti. Tatăl său, Johann Ambrosius Bach, era muzician de curte, având sarcina de a organiza activitatea muzicală cu caracter profan a oraşului, dar şi funcţia de organist al bisericii locale. Mama sa, Elisabeth Lämmerhirt, a murit de timpuriu, urmată curând după aceea de tatăl său, când Johann Sebastian avea numai 9 ani. Rămas orfan, plecă la fratele său mai mare, Johann Christoph Bach, care era organist la Ohrdurf. Aici a început să execute primele motive muzicale la orgă, dovedind o înclinaţie deosebită pentru acest instrument. Dorinţa de a se perfecţiona l-a făcut să viziteze pe cei mai cunoscuţi organişti din aceea perioadă, ca Georg Böhm, Dietrich Buxtehude şi Johann Adam Reinken. În 1703 obţine primul post de organist în orăşelul Arnstadt; datorită virtuozităţii sale deja evidente, a fost angajat într-o poziţie mai bună ca organist în Mühlhausen. Unele din primele compoziţii ale lui Bach datează din această epocă, probabil şi celebra Toccata şi Fuga în Re minor BWV565.
În 1708, Bach obţine postul de organist de curte şi maestru de concerte la curtea ducelui de Weimar. În această funcţie avea obligaţia de a compune nu numai muzică pentru orgă, dar şi compoziţii pentru ansambluri orchestrale, bucurându-se de protecţia şi prietenia ducelui Johann Ernst, el însuşi compozitor. Pasionat de arta contrapunctului, Bach a compus majoritatea repertoriului de fugi în timpul activităţii sale în Weimar. Din această perioadă datează celebra compoziţie Clavecinul bine temperat, care include 48 preludii şi fugi, câte două pentru fiecare gamă majoră şi minoră, o lucrare monumentală nu numai prin folosirea magistrală a contrapunctului, dar şi pentru faptul de a fi explorat pentru prima dată întreaga gamă tonală şi multitudinea intervalelor muzicale.
Din cauza deteriorării raporturilor cu ducele Wilhelm Ernst, Bach este nevoit să părăsească Weimarul în 1717, transferându-se la curtea prinţului Leopold de Anhalt-Cöthen. În acest timp, compune cele 6 concerte brandenburgice, precum şi suitele pentru violoncel solo, sonatele şi partitele pentru vioară solo şi suitele orchestrale.
În 1723, Johann Sebastian Bach este numit Cantor şi director muzical la biserica St. Thomas din Lipsca. Bach avea sarcina, pe de o parte, de a preda muzica elevilor de la şcoala de canto, pe de altă parte, să furnizeze compoziţii muzicale celor două biserici principale din Lipsca, compunând câte o cantată în fiecare săptămână, inspirate din lecturile biblice duminicale. Pentru zilele festive, Bach a compus cantate şi oratorii de o deosebită frumuseţe, ca Pasiunea după Matei pentru Vinerea patimilor, Magnificat pentru Crăciun ş.a. Multe dintre operele acestei perioade sunt fructul colaborării cu Collegium Musicum din Lipsca sau reprezintă compoziţii aşa zise erudite, ca cele patru volume de exerciţii pentru clavecin, partitele pentru pian, Variaţiunile Goldberg, Arta Fugii, Concertul italian ş.a.
Johann Sebastian Bach s-a căsătorit în 1707 cu Maria Barbara, cu care a avut 7 copii, din care 4 au supravieţuit bolilor copilăriei. După moartea primei sale soţii, Bach s-a recăsătorit în 1721 cu Anna Magdalena Wilcke, o tânără soprană, cu care - deşi cu 17 ani mai tânără ca el - a avut o lungă căsnicie fericită. Împreună au avut 13 copii. Toţi fiii lui Bach au arătat o deosebită dotare pentru muzică, mulţi dintre ei devenind muzicieni consacraţi, ca Wilhelm Friedemann Bach, Johann Gottfried Bernhard Bach, Johann Christoph Friedrich Bach, Johann Christian Bach şi Carl Philipp Emanuel Bach."
mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Sebastian_Bach
|
|
10/03/09 17:53
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "compozitori celebri"
Robert Schumann
"(n. 8 iunie 1810 - d. 29 iulie 1856) a fost un compozitor şi pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai primei jumătăţi a secolului XIX. Un intelectual, precum şi un estet, muzica sa, mai mult decât a oricărui alt compozitor, reflectă adânca natură personală a romantismului. Introspectiv şi adesea capricios, începuturile sale muzicale erau o încercare de a se desprinde de tradiţia formelor şi structurilor clasice pe care le considerea prea restrictive. Puţini l-au înţeles în timpul vieţii sale, însă o mare parte din muzica sa este considerată acum îndrăzneaţă în originalitatea armoniei, ritmului şi formei. Locul său este printre fruntaşii romantismului german.
Perioada timpurie
S-a născut pe 8 iunie 1810 la Zwickau, Germania. Tatăl său era un editor, iar copilăria sa a fost îndreptată în egalitate către cultivarea în literatură şi muzică în acelaşi timp. El însuşi povesteşte că a început să compună înainte de a împlini şapte ani.
La paisprezece ani a scris un eseu despre estetica muzicii, dar a şi contribuit la un volum editat de către tatăl său cu titlul "Portrete ale bărbaţilor celebri". Aflat încă în şcoală la Zwickau, citea, în afară de Friedrich Schiller şi Johann Wolfgang von Goethe pe Lord Byron şi autorii greci de tragedii. Însă cea mai mare, dar şi cea mai îndelungă influenţă literară exercitată asupra sa a fost fără îndoială cea a lui Johann Paul Friedrich Richter, evidentă în romanele sale din tinereţe, "Juniusabende" şi "Selene", dintre care primul a fost completat în 1826.
În 1828 părăseşte şcoala şi după un turneu, unde îl întâlneşte pe Heinrich Heine la Munchen, merge la Leipzig pentru a studia dreptul. Interesul său în muzică a fost stimulat în timpul copilăriei, auzind interpretarea lui Ignaz Moscheles la Carlsbad, iar în 1827 entuziasmul său a crescut ascultând lucrările lui Franz Schubert şi Felix Mendelssohn. Însă tatăl său, care încurajase aspiraţiile muzicale ale copilului, murise în 1826, iar atât mama sa, cât şi tutorele său dezaprobau o carieră muzicală pentru el.
Problema părea să se fi soluţionat considerând intenţia exprimată a lui Schumann de a studia dreptul, însă atât la Leipzig, dar şi la Heidelberg, unde a mers în 1829, neglijează dreptul în favoarea filozofiei, iar "copilul Naturii" pur şi simplu a început să compună."
mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Robert_Schumann
lista cu compozitii... http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83 ... t_Schumann
|
|
12/03/09 12:53
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "compozitori celebri"
Frédéric Chopin
"(poloneză: Fryderyk Franciszek Chopin, uneori Szopen; franceză: Frédéric François Chopin; n. 1 martie 1810, Żelazowa Wola — d. 17 octombrie 1849, Paris) a fost un compozitor polonez de muzică pentru pian în perioada romantismului. Este considerat drept unul dintre cei mai prolifici şi influenţi compozitori de muzică pentru acest instrument.
Chopin s-a născut în satul Żelazowa Wola, ca fiu al unei poloneze şi al unui expatriat francez. Deşi considerat un copil minune în ţara natală, Chopin pleacă la vârsta de 20 de ani către Paris. În capitala franceză îşi consolidează reputaţia ca interpret, profesor şi compozitor, adoptând totodată numele de „Frédéric-François”. În perioada 1837 – 1847 are o relaţie tumultoasă cu scriitoarea franceză George Sand (pe numele adevărat Amantine-Aurore-Lucile Dupin). Cuplul are o apropiată relaţei de prietenie cu pictorul francez Delacroix, autor al unui portret al celor doi. Trece în nefiinţă la vârsta de 39 de ani cu diagnosticul de tuberculoză pulmonară, întreaga viaţă fiindu-i măcinată de sănătatea sa precară.
Pianul se regăseşte pe tot parcursul operei sale, de cele mai multe ori purtând chiar un rol exclusiv, iar compoziţiile sale sunt considerate culmile repertoriului pentru acest instrument. Deşi muzica sa se încadrează în rândul celor mai pretenţioase opere în privinţa tehnicităţii, stilul lui Chopin iese în evidenţă prin profunzimea nuanţei şi a expresivităţii, şi nu doar prin complexitatea tehnică. El inventează forme muzicale precum balada, însă cele mai signifiante inovaţii sub semnătura sa privesc genuri deja existente precum sonata pentru pian, valsul, nocturna şi preludiul. Operele sale sunt numite adesea sprijinul curentului romantic în muzica clasică a secolului XIX. În plus, Chopin este primul compozitor clasic occidental care include elemente slave în muzica sa; mazurcile şi polonezele sale reprezintă chiar şi astăzi baza muzicii clasice naţionaliste poloneze."
mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Fr%C3%A9d%C3%A9ric_Chopin
|
|
13/03/09 11:48
|
|
|
|
| Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Mergeti la
|
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson
|
|
|
|
|
