|
|
|
|
|
| Autor |
| Mesaje |
Pagini: 1 2 3 4 5 6 ... 7 |
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "stiinte stravechi"
Feng Shui
"Veche de mai bine de 5000 de ani, stiinta feng shui îsi are radacinile în îndepartatul Orient. Chinezii au învatat sa traiasca în armonie cu natura si mediul din jurul lor, coordonându-si energiile cu cele ale Universului pentru a avea noroc in dragoste, un camin fericit si pentru a fi sanatosi.
Feng shui s-a dezvoltat pe baza observarii legilor si ciclurilor naturale, si reprezinta o evaluare a energiei, a efectelor acesteia si a modului în care ele pot fi directionate.
Cele doua tipuri de energii care se regasesc în orice element de lânga noi, yin si yang, trebuie sa se afle în permanent echilibru. Fiecare o contine pe cealalta, fara a putea exista singura, de sine statator. Anul nasterii determina elementul feng shui care va caracterizeaza - apa, lemn, foc, pamant, metal.
In filosofia chineza, "feng shui" inseamna "vânt si apa", iar principiul coordonator este fluidul "qi"("chi"), energia care graviteaza în jurul nostru, specifica oricarui element. Asemenea sângelui, care circula prin venele noastre pentru a ne hrani, CHI-ul porneste din miezul pamântului si înconjoara tot globul. CHI sau energia, are o forta atât de mare încât poate forma sau distruge continente prin miscari ale placilor tectonice sau maselor de pamânt.
Este deosebit de util sa cunoastem si sa întelegem acest flux de energie care strabate în permanenta locuintele noastre, deoarece acesta defineste energiile bune sau rele emanate din obiecte. Cunoscatorii acestei vechi arte chinezesti afirma ca adevarata arta feng shui nu are legatura cu practicile magice. Se bazeaza pe stiinta, dovedita prin rezultate favorabile strânse de-a lungul a 5.000 de ani! Aceasta arta este deseori comparata cu acupunctura - în ambele cazuri fiind vorba de circulatia energiei. Acupunctura actioneaza asupra corpului uman, feng shui asupra mediului înconjurator al omului. CHI este forta vitala care circula în corpul nostru, în casa si la locul de munca. CHI-ul personal al fiecaruia, precum si cel al mediului înconjurator, sunt raspunzatoare de capacitatea noastra de a atinge nivelul optim al starii de sanatate, armonie, creativitate si prosperitate."
mai multe... http://www.elixir.ro/domenii.php?l1.... ... divmnu=100
http://it.wikipedia.org/wiki/Feng_shui
|
|
06/08/08 11:38
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
EDGAR ALLAN POE
Corbul
Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător."
O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.
În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decît un trecător."
Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.
Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!''
Doar ecoul trecător.
Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
Vînt şi nici un trecător.
Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.
Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''
Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''.
Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.
Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvîntul: «Nevermore»''.
Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.
Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.
Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
Spuse Corbul : ,,Nevermore''.
,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.
,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.
,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.
Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.
|
|
15/08/08 12:29
|
|
hopeful
membru
 Locatie: acasa la mine :)
Inregistat: 30/05/07
|
|
Sf. Irina/Irene Ateniana a trait intre anii 752 – 603 si a fost prima imparateasa a imperiului Bizantin. Este cunoscuta pentru faptul ca a restabilit cultul icoanelor.
Dar sa incepem cu inceputul. Irina era o frumoasa tanara de origine saraca care a fost casatorita cu Leon al IV-lea Kazarul, de catre tatal acestuia, Constantin al V-lea. Constantin al V-lea a fost unul din aparatorii iconoclasmului, o miscare care apare ca reactie impotriva adorarii si cultului imaginilor Sfinte. Dupa moartea lui, Leon al IV-lea a ajuns la putere si s-a aratat adept acestei miscari. Insa si el a decedat prematur, iar pentru ca fiul sau Constantin al VI-lea inca nu era major, Irina a devenit regenta.
Ea a restaurat cultul icoanelor, insa inainte de acesta a trebuit sa ii inlature pe ceilalti pretendenti la tron, cumnatii si insasi fiul ei, care a incercat sa se revolte impotriva ei. Lui Constantin al VI-lea i-au fost scosi ochii ca si unchilor sai, la ordinul mamei sale, chiar in camera unde aceasta il nascuse. Multi afirma ca a murit imediat ca consecinta a mutilarii.
_______________________________________
Love Makes The World Go Round
|
|
23/08/08 01:10
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "stiinte stravechi"
Alchimia
"Alchimia este o formă de cunoaştere protoştiinţifică, specifică etapelor din vechime ale istoriei cunoaşterii umane (antichitate şi ev mediu) şi care a avut trei mari obiective:
* transmutaţia[1] metalelor în aur şi argint
* crearea unui homunculus, un om artificial
* obţinerea aurului din metal; substanţa magică ar fi fost piatra filozofală (o licoare sau o pulbere)
De aici reiese că alchimia nu era doar o formă de investigare a naturii, ci şi o disciplină filozofică şi spirituală. Noţiuni din chimie, metalurgie, fizică, medicină (ştiinţe aflate în fază incipientă) se combină cu cele din astrologie, religie, spiritualism, misticism, semiotică şi artă.
În epoca actuală, alchimia prezintă interes doar pentru istoria ştiinţei, pentru dimensiunile ei mistice, ezoterice şi pentru artă, ca generatoare de motive şi subiecte.
Termenul alchimie provine din arabul al-kimiya sau al-khimiya, care e compus din articolul al şi cuvântul grec khymeia (χυμεια) care înseamnă a topi , a lipi, a împreuna.
Alţi autori consideră şi expresia Al Kemi, care înseamnă artă egipteană[2], mai ales că egiptenii îşi numeau pământul Kemi, considerându-l înzestrat cu puteri magice. În sfârşit, să amintim şi kim-iya, termen chinez care înseamnă licoare pentru a face aur."
mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Alchimie
|
|
06/09/08 18:29
|
|
hopeful
membru
Locatie: acasa la mine :)
Inregistat: 30/05/07
|
|
Odiseea
Odiseea (in greaca Ὀδύσσεια) e un poem epic grec, compus din 24 de cantece si scris de poetul Homer. Povesteste intoarcerea acasa a lui Ulise dupa Razboiul Troian. In acest timp, fiul sau Telemah si sotia sa Penelopa, trebuie sa suporte in palatul lor pe toti pretendentii care cauta sa se casatoreasca cu aceasta. Pentru a se intoarce acasa cea mai buna arma a lui Ulise este istetimea lui.
Poemul e impartit in trei parti. In prima parte se descrie situatia din Itaca si in special suferinta lui Telemah si a Penelopei (cantecele I-IV), in a doua este reintoarcerea lui Ulise si toate aventurile prin care trece de la plecarea din Troia (cantecele V-XII) si ultima parte, razbunarea lui Ulise, in care se nareaza cum ajunge acasa si se razbuna pe pretendentii sotiei lui.
Cantecul I: Homer invoca Muza, sa ii povesteasca ce i s-a intamplat lui Ulises. Intr-o adunare a zeilor greci, Atena pledeaza pentru intoarcerea acasa a eroului, care de multi ani este pe insula nimfei Calipso. Atena, preschimbata în Mentor, un prieten de-a lui Ulise, il sfatuieste pe Telemah sa caute vesti despre tatal sau.
Cantecul II: Palatul lui Ulise este invadat de zeci de pretendenti care vor sa ceara mana sotiei sale, Penelopa, crezand ca el a murit. Cu ajutorul Atenei, preschimbata in Mentor, tanarul Telemah convoaca o adunare pentru a expulza pe toti pretendentii. In cele din urma, Telemah obtine un vas si pleaca in calatorie spre Pilos, in cautare de vesti despre tatal sau.
Cantecul III: In Pilos, Telemah se intalneste cu regele Nestor, care nu poate sa i idea mai multa informatie, decat ceea ce s-a intamplat in Troia.
Cantecul IV: Telemah continua calatoria pana in Sparta, unde il primesc Menelau si Elena. Acesta ii spune ca are vesti cum ca Ulise ar fii pe o insula, retinut de Calipso. Intre timp, pretendentii afla de calatoria tanarului si ii pregatesc o ambuscada.
Cantecul V: Intr-o noua adunare a zeilor, Zeus ia decizia de a trimite pe mesajerul Hermes pe insula lui Calipso pentru ca sa il lase pe Ulise a plece. Nimfa ii promete nemurirea daca ramane, dar eroul prefera sa plece. In patru zile construieste pluta si apoi porneste in calatorie, dar Poseidon distrunge pluta printr-o furtuna. Ulise e ajutat de o zeita care ii da o patura cu care trebuie sa isi acopere pieptul si sa innoate pana la insula feacilor.
Cantecul VI: Nausicaa, fiica regelui feacilor, merge la rau, impregna cu prietenele ei. Ulise o vede si ii cere ajutor. Aceasta este impresinata de forma de a vorbii a lui Ulise, il hraneste si apoi il duce spre casa tatalui sau, in timp ce ii explica cum sa ceara ospitalitate reginei. Ii arata o padure dedicata Atenei, la iesirea din oras, unde se poate odihni. Ulise profita ocazia pentru ai cere zeitei, ca regii sa il primeasca si sa il ajute sa ajunga la patria lui.
Cantecul VII: Ulise e primit in palatul regelui si invitat la un banchet. Acolo isi povesteste peripetiile pana in momentul de fata. Regele ramane impresionat si ii ofera mana fetei sale, dar Ulise nu accepta si regele decide sa il ajute sa ajunga acasa.
Cantecul VIII: In palat, intr-o competitie de atletism, Ulise lasa publicul cu gura cascata. In timpul, banchetului, se canta un cantec despre Razboiul Troian si cand se vorbeste despre Calul din Troia, Ulise incepe sa planga. Regele ii cere sa ii spuna adevata lui identitate.
Cantecul IX: Peripetiile lui Odiseu încep dupa ce paraseste, cu 12 corabii, ruinele oraşului Troia, jefuindu-i pe tracii kikoni, aliatii Troiei, de care vor fi ulterior alungati. Ajunşi pe insula Lotofagilor, unii din însotitorii lui mananca din fructele lor, uitandu-si patria, Itaca. Cei ramasi ajung, împreună cu Ulise, pe insula ciclopilor, uriasi cu un singur ochi, în frunte. Ciclopul Polifem, pentru a împiedica fuga grecilor, bareaza iesirea din pestera sa. Fiind în pericol de a fi mâncati de urias, Ulise reuseste, printr-un siretlic, sa-l imbete cu vin pe urias, scotandu-i ochiul, ceea ce atrage asupra sa dusmania lui Poseidon, tatal ciclopului. Fuga lor este îngreunata de valurile mari, produse de stancile aruncate în mare de ciclopul orb.
Cantecul X: De la Eol, zeul vantului, Ulise primeste in dar un sac cu vanturi. Ajunsi aproape de casa, insotitorii sai, curiosi, deschid sacul: se porneste o furtuna care-i mana din nou departe de casa. Astfel ajung pe insula vrajitoarei Circe, care îi preschimba pe însotitorii lui Ulise in porci, iar pe acesta il reţine prin farmecele sale. Va fi dezlegat de acestea prin interventia lui Hermes, mesagerul zeilor, care între timp i-au iertat distrugerea Troiei.
Cantecul XI: Ulise coboara in Hades, unde se intalneste cu mama lui si cu multi din insotitarii sai in Razboiul Troian. Vorbeste cu inteleptul Tiresias, care ii profeteste o reintoarcere grea spre Itaca.
Cantecul XII: Intoarcerea acasa este îngreunata si de sirenele ale caror glasuri fermecate duc corabierii la pieire, ademenindu-i sa isi zdrobeasca de stanci corabiile. Curios sa afle cum suna cantecul sirenelor, Ulise le cere marinarilor sai sa isi astupe urechile cu ceara de albine, iar pe el să il lege de catarg, precizand ca nu trebuie să fie dezlegat cu nici un pret. Astfel reuseste sa asculte cantecul sirenelor, evintand însa pericolul scufundarii corabiei. Împreuna cu echipajul sau, Ulise izbuteste sa traverseze cu bine şi stramtoarea dintre cei doi monştri, Scilla si Caribda. Reusesc sa ajunga pe insula lui Helios, unde insotitorii lui Ulise sacrifica vitele sacre ale zeului. Din nou pe mare, Zeus trunca un traznet si barca se scufunda. Singurul supravietuitor este Ulise. In final ajunge la insula lui Calipso, locul unde incepe poemul.
Cantul XIII: Feacieni il ajuta pe Ulises a ajunga acasa. Atena il transforma in vacabont pentru a nu fii recunoscut. Sfatuit de zeita, ii cere ajutor porcarului sau, Eumaeus
Cantul XIV: Ulise nu ii spune lui Eumaeus cine este, dar acesta il primeste oferindu-i un loc de dormit si de mancat. Intre timp se sfatuieste cu Atena pentru a se razbuna de pretendenti.
Cantecul XV: Atena il sfatuieste pe Telemah sa se intoarca acasa. Intre timp Eumaeus ii povesteste vagabontului cum a ajuns sa lucreze in casa lui Ulise.
Cantecul XVI: Cu ajutorul zeitei, Telemah eschiveaza ambuscada pregatita de pretendeti si este indrumat spre casa lui Eumaeus, unde se intalneste cu tatal sau si incep sa planuiasca razbunarea. Eumaeus ii spune Penelopei ca fiul ei s-a intors.
Cantecul XVII: Ulise, din nou ca vagabont, merge la palat unde este recunoscut doar de cainele sau, care deja este batran si moare la picioarele lui. Cand le cere mancare pretendentilor, este umilit si batut.
Cantecul XVIII: Un vagabont adevarat il provoca pe Ulise la o lupta. Pretendentii decid ca acel care va castiga sa manance cu ei. Chiar daca Ulise castiga inca este umilit de pretendenti.
Cantecul XIX: Penélope pune o slujnica sa il spele pe vagabont si aceasta il recunoaste.
Cantecul XX: In ziua urmatoare Ulise cere un semn si Zeus arunca un traznet in mijlocul cerului, semnal ca Ulise va iesii victorios impotriva pretendentilor. Un profet, prieten cu Telemah, ii avertizeaza pe pretendenti ca in curand sangele lor va fii pe peretii palatului, dar majoritatea nu il cred.
Cantecul XXI: Apare Penelopa cu arcul lui Ulise. Promite pretendentilor ca se va casatorii cu cel care va face ca sageata sa treaca prin doisprezece inele va fii sotul ei. Niciunul nu poate, doar Ulise.
Cantecul XXII: Ulise ajutat de Telemah si inca cativa prieteni, reuseste sa ii omoare pe pretendenti.
Cantecul XXIII: Ulise le spune tuturor sa se imbrace in cele mai bune haine ale lor si sa se pregateasca pentru dans. Se prezinta Penelopei, dar aceasta nu il recunoaste pana nu ii povesteste cum a facut patul lor dintr-un maslin.
Cantecul XIV: Sufletele mortilor coboara in Hades unde le povestesc ce s-a intamplat lui Agamemnon si lui Ahile. Ulise merge la casa tatalui sau care nu il recunoaste pana nu ii arata o cicatrice care o are de cand era un copil. Intre timp familiile pretendentilor se aduna si decid sa ceara razbunare. Ulise ajutat de tatal si de fiul sau, accepta si incep lupta. In timp ce se lupta, Atena apare si ii indeamna sa se impace.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Odiseea
Ultima modificare de hopeful (08/09/08 21:46)
_______________________________________
Love Makes The World Go Round
|
|
08/09/08 21:45
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "stiinte stravechi"
Astrologia
"Astrologia (din greacă: άστρον astron: stea, şi λόγος logos: ştiinţă, teorie, studiu) înglobează un ansamblu de cunoştinţe, tradiţii şi credinţe, structurate, din punct de vedere geografic, în sisteme care acordă importanţă şi semnificaţie raporturilor ce se nasc din poziţiile relative ale corpurilor cereşti şi a altor detalii legate de acestea (semne zodiacale, case). Se presupune că aceste raporturi astrale ar cuprinde semnificaţii utile pentru interpretarea şi prefigurarea evoluţiilor evenimentelor terestre - trecute, prezente şi viitoare -, pentru cunoaşterea personalităţii şi destinului omului.
Prognoza evoluţiei entităţilor (toate cele ce au un început şi un sfârşit) şi a evenimentelor terestre este domeniul de predilecţie al astrologiei.
Valoarea acestui ansamblu de cunoştinţe este puternic contestată în lumea ştiinţifică contemporană care consideră astrologia drept o pseudoştiinţă.
Nu poate fi contestat însă faptul că, de-a lungul istoriei, toate marile culturi ale lumii au produs propriile sisteme astrologice.
Având în vedere arealurile geografice diferite în care aceste cunoştinţe s-au dezvoltat (din America de Sud precolumbiană până în Extremul Orient), locaţii ce, la prima vedere, nu ar fi putut permite un "transfer" cultural, similaritatea principiilor acestor sisteme astrologice este dificil de explicat. La fel greu de explicat este şi vechimea acestor sisteme care, în toate marile culturi antice, depăşeşte 6000 de ani, iar apariţia lor are loc într-o perioadă total lipsită de mijloace tehnice: atunci când singurul "instrument" de observaţie era ochiul, iar mijloacele de măsurare şi computaţie moderne (ordinatoarele) lipseau.
Un fapt este cert - cunoştinţele astrologice şi interesul pentru această "artă" au precedat şi au stat la baza cunoştinţelor astronomice aşa cum alchimia a precedat şi a stat la baza apariţiei chimiei, iar separaţia între astrologie şi astronomie s-a produs târziu - în timpul Renaşterii.
În acelaşi timp astrologia a contribuit la apariţia şi dezvoltarea ştiinţelor matematice, la adoptarea cifrelor arabe (impropriu numite aşa deoarece acest sistem de simboluri şi numeraţie îşi are originea în India), etc.
Un practicant al astrologiei este numit astrolog.
Astrologia porneşte de la principiul că orice lucru sau fiinţă este determinată major din momentul apariţiei sau naşterii sale. "Cum începi, aşa continui" - spune un vechi proverb persan. "Fiecare lucru, fiecare fiinţă este unică şi irepetabilă" - este un alt principiu al astrologiei. Ciclicitatea, "cum a fost o să mai fie" este un al treilea principiu de bază. Legătura dintre Macro şi Microcosmos este cel de al patrulea principiu - "Cum este Sus (în Cer), aşa este Jos (pe Pământ). După cum spunea marele profesor Mircea Eliade, "astrologia este un act de credinţă" pentru că ilustrează practic sintagma : "facă-se Voia Ta, precum în Cer aşa şi pre Pământ".Astrologia abordează şi evenimentele politice locale şi mondiale (astrologia globală), pune diagnostice şi se încumetă chiar să vindece (astrologia medicală), stabileşte compatibilităţi în cuplu (calculul sinastric) şi chiar se aventurează să propună strategii pentru viitor. Astrologia are ambiţii holistice, încercând să cuprindă toată fenomenologia existenţei."
mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Astrologie
|
|
09/09/08 12:40
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "stiinte stravechi"
Acupunctura
"Acupunctura este o stiinta a vietii cu originea în China antica. Spun o stiinta a vietii pentru ca înainte de a fi o arta a vindecarii ea înseamna un mod de viata. Acest mod de viata ne propune un mod sanatos de a fi si de a gandi, ce poate parea uneori incomod pentru ca este destul de îndepartat de modelul societatii noastre de consum.
Aceasta pentru ca acupunctura porneste de la autocunoastere, interiorizare si calm, relaxare si profunzime, atribute necesare în orice proces de vindecare. Daca vrem cu adevarat sa ne vindecam nu ne putem grabi si nici nu trebuie sa sarim etape. De aceea acupunctura începe cu analiza propriilor trairi si sentimente, cu cunoasterea eu-lui nostru profund, loc unde, din cele mai vechi timpuri, exista acele modele sau arhetipuri ale vindecarii.
Informatiile pe care corpul le da sunt interpretate de medicul acupunctor folosind diagnosticul pulsului, al limbii, diagnosticul ochiului si cel al urechii. Fiecare portiune a corpului ne spune povestea organismului, fiecare trauma si emotie este incifrata în corp sub forma unui punct sau al unui meridian de acupunctura. "
http://sanatate.ele.ro/Stiinta_stravech ... a8849.html
"Acupunctura ca şi acupresura este o temă controversată în medicină, considerată de unii pseudoştiinţă , metoda provine din China şi este tot mai răspândită în Europa. Metoda se bazează pe teoria meridianelor energetice, pe traiectul lor dacă apare un excitant prin înţepare sau presură poate să diminueze durerea, sau să producă ameliorări a organului lezat."
http://ro.wikipedia.org/wiki/Acupunctur%C4%83
|
|
10/09/08 11:45
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "stiinte stravechi"
Tarot
Numele TAROT provine din latinescul " rota " (roata), dar originea jocului ramane necunoscuta.
Nu se cunoaste originea precisa a cartilor de Tarot.
Tarotul a patruns in Europa la inceputul secolului al XVI-lea, probabil adus de arabi sau de calatorii italieni. Unele surse mai oculte opineaza ca tarotul isi are originea in secretul tinut al Shambalei de unde a fost adus cu secole in urma de catre tiganii nomazi.
In 1781, la curtea Gebelin, in cartea Lumea primitiva aparea teoria ca Tarotul provine dintr-o straveche carte egipteana numita cartea lui Thoth. Thoth era corespondentul lui Mercur in cultura egipteana, banuit a fi inventatorul sistemului de scriere hieroglifica. Se banuieste ca tarotul a fost raspaNdit de tigani pornind din tara de origine, Egipt.
In anul 1377, calugarul german Johannes semnala aparitia unui joc de carti in Germania, numit Ludas Cartarum, despre care sustinea ca "descrie perfect infatisarea actuala a lumii". Aceasta este prima atestare a Tarotului, marele joc divinatoriu din Evul Mediu.
In forma sa finala, cunoscuta si astazi, tarotul a inglobat si simbolurile ezoterice europene, pastrand si simboluri si superstitii crestine, cum ar fi arcana numarul XIII, Moartea, una dintre cifrele blestemate ale crestinilor.
Ghicirea in carti (cartomantia) din zilele noastre reprezinta doar o palida ramasita din arta ezoterica a tarotului. Tarotul este un joc ezoteric ce presupune o stiinta divinatorie uimitoare. Este mai presus de o tehnica divinatorie, este chiar o stiinta, deoarece numai initiatii pot interpreta corect bogatia simbolisticii Tarotului.
Exista multe mituri care inconjoara originea Tarotului si au fost exprimate adesea teorii conform carora aceste carti au fost inventate in vechiul Egipt, India sau China.
Aceste idei apartin curentului romantic sau reprezinta mai mult dorinte decat evidente. Cel mai raspandit mit este acela potrivit caruia aceste carti au fost aduse din India de catre tigani (care asa cum sugereaza numele, au venit din Egipt).
Acest punct de vedere a fost sustinut in lucrarea "Le monde primitif" (Lumea primitiva) de catre Court de Gebelin, in anul 1781.
Adevarata orgine a cartilor de tarot ramane un mister, dar ceea ce se stie sigur este ca unele similare celor din prezent au aparut in Italia si Franta la sfarsitul secolului al 14-lea."
mai multe... http://www.mozolici.com/mozolici/pup/tarot.html
http://www.elixir.ro/domenii.php?l1mnu= ... ;divmnu=98
|
|
12/09/08 11:10
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
evolutia sistemelor de calcul
"Abace şi socotitoare
Acum 4.000 de ani a apărut abacul, primul dispozitiv de calcul, un cadru cu 9 bare pe care culisau 7 bile. Abacul a fost dispozitivul de calcul cu viata cea mai lungă, el fiind folosit încă în China şi Rusia la magazinele de la tară.
Adoptarea sistemului de numeraţie poziţional în locul sistemului de numeraţie nepoziţional roman a permis utilizarea în calcule a tabelelor de adunare şi a tabelelor de înmulţire, care au uşurat calculele aritmetice.
Maşinile de calculat mecanice
In 1617, la Edinburg, John Neper a creat logaritmii. Ulterior matematicianul englez William Oughtred în 1633 a construit o riglă de calcul pentru efectuarea înmulţirilor şi împărţirilor, care apoi a fost perfecţionată de englezul Partridgi în 1662, care a adus-o practic la
forma ei actuală.
Prima maşină veritabilă de calcul a fost inventată de matematicianul Blaise Pascal în anul 1642. Pentru realizarea calculelor de adunare şi scădere era folosit un sistem de roţi dinţate, deci principiul de funcţionare era mecanic. Acest principiu de realizare a maşinii de calcul a fost generalizat în întreaga lume şi folosit până de curând.
In 1671, Leibnitz, utilizând tot piesele mecanice şi roţile dinţate, a construit o maşină care putea să efectueze şi operaţii de înmulţire iar în 1820 De Colma a realizat prima maşină cu patru operaţii.
In 1801, Joseph Jacquard a dezvoltat primul război de ţesut capabil să repete un model în mod automat. Paşii care trebuiau urmaţi în procesul de ţesut erau determinaţi de modelul perforaţiilor executate pe cartele de hârtie.
Matematicianul englez Charles Babbage, a enunţat o serie de idei moderne pentru organizarea unui calculator şi a introdus în maşina sa analitică şi un bloc de memorare care consta din perforaţii în cartelă şi care păstra datele care urmau să fie prelucrate şi respectiv datele de calcul intermediare.
In America, în 1879 James Ritty a inventat prima maşină de marcat care calcula, înregistra şi controla vânzările, aceasta s-a perfecţionat ulterior şi a fost folosită în multe magazine.
In 1890, Herman Hollerith a folosit ideea reprezentării informaţiilor sub forma perforaţiilor în cartele de hârtie şi a realizat un mare calculator utilizat pentru înregistrarea şi prelucrarea datelor din recensământul din SUA, care a durat astfel doar 3 ani. Maşinile cu cartele perforate ale firmei Hollerith s-au perfecţionat şi producţia lor a crescut vertiginos, astfel că în 1924 după mai multe fuziuni a fost creată International Business Machines Corporation- IBM- fiind şi astăzi cea mai mare companie de calculatoare din lume căreia i se datorează deschiderea pieţei de computere personale (PC - IBM compatibile).
Aceste maşini erau caracterizate prin următoarele:
- Viteza de lucru era limitată, fiecare operaţie mai complicată durând câteva secunde.
- Uzura maşinilor era destul de ridicată.
- Antrenarea lor se făcea cu motoare mecanice, de obicei prin curele de transmiterea puterii.
- Pentru fiecare operaţie trebuia dată o comandă manuală.
- Introducerea datelor se făcea manual, prin intermediul unui sistem de clape.
- Maşinile lucrau independent una de alta, fără să poată fi interconectate
- Prin folosirea cartelelor, se puteau folosi rezultatele date de o maşină ca date de intrare pentru altă maşină.
Maşinile electromecanice de calculat
Maşinile electromecanice si-au făcut apariţia în 1920, o dată cu apariţia electricităţii, forţa motrice motoare a fost înlocuită cu forţa motrice electrică. Acestea au folosit mult mai uşor cartela perforată, uşor de citit şi perforat de către dispozitivele electromagnetice, astfel încât rezultatele obţinute de o maşină puteau fi folosite ca date de intrare pentru altă maşină.
Astfel în perioada 1920..1930 au fost perfecţionate maşinile cu cartele perforate, ele prelucrând şi informaţii alfanumerice care cuprindeau statele de plată, fisele de magazie, etc.
In anul 1928 Taushek a descoperit principiul tamburului magnetic pentru înregistrarea informaţiilor, principiu folosit şi azi la calculatoarele PC, pentru memoria externă cu dischete.
Profesorul Howard Aiken de la Universitatea Havard împreună cu specialiştii firmei IBM Corporation, a construit în 1940 prima maşină electromecanică complexă de calculat, numită Mark 1. Această maşină folosea relee electromagnetice controlate electronic şi folosea sistemul de introducerea, stocarea şi prezentarea rezultatelor pe cartele perforate.
Primele maşini de calculat electronice
Intre anii 1937 -1941 John Atanasov şi asistentul său Clifford Berry aplică tehnologia lămpilor cu vid pentru a construi calculatoare digital integral electronice.
La cererea şi cu subvenţia armatei în SUA a apărut primul calculator electronic, ENIAC (Electronic Numeric Integrator and Computer). El a fost realizat la Universitatea din Pennsylvania sub conducerea savanţilor Mauchly şi Eckert, în perioada 1942-1945 şi a fost inaugurat la 16 februarie 1946, fiind în funcţiune până în anul 1955. Acest calculator a cântărit 30 tone, avea cca. 45 m lungime şi era construit din 50.000 de comutatoare şi 18.000 de tuburi electronice.
Putea să execute 5.000 de adunări sau scăderi cu 10 cifre pe secundă, depăşind de 1.000 de ori rapiditatea celor mai performante maşini de calcul electromecanice. Din cauza tuburilor care se ardeau destul de des, comenzile erau realizate de două ori, cu întreruperi în care se introduceau date de test pentru depistarea tuburilor arse.
In 1944 matematicianul John von Neumann a lansat ideea programului înregistrat, pentru care o maşină de calcul trebuie să fie dotată cu un dispozitiv de memorare a datelor şi comenzilor şi care trebuie să lucreze cu o viteză mare şi trebuie să permită înregistrarea simplă şi rapidă a informaţiilor. Astfel au apărut noţiunile de algoritm de rezolvare a unei probleme şi programul de prelucrare a algoritmului, a secvenţelor de comenzi şi memorare date.
John von Neuman a recomandat constructorilor de calculatoare 3 principii care sa fie utilizate la realizarea unor calculatoare complexe şi rapide:
- Programele şi datele trebuie să fie codificate sub formă binară;
- Programele şi datele trebuie păstrate în memoria calculatorului;
- Trebuie să existe o unitate centrală de prelucrare care trebuie să poată extrage, decodifica şi executa instrucţiunile programului.
Pornind de la teoria lui Neumann a fost construit EDVAC
(Electronic Discrete Variabile Computer).
La începutul anilor 1950 a fost livrat primul calculator comercial UNIVAC. Aşa a început prima generaţie de calculatoare electronice.
http://ebooks.unibuc.ro/informatica/inf ... ul%203.htm
Prima generaţie de calculatoare
Această generaţie cuprinde perioada de când a apărut primul calculator electronic şi până în 1955. Calculatoarele din această generaţie erau utilate cu tuburi electronice, relee electromagnetice şi memoriile, internă şi externă, utilizau tambururi magnetice. Din această cauză viteza de calcul era mică de cca. 10.000 operaţii şi instrucţiuni pe secundă, capacitatea de lucru era redusă, având memoriile interne (de cca. 2 ko) şi externe mici.
A doua generaţie de calculatoare
A doua generaţie a beneficiat de circuitele de comutaţie cu semiconductoare (tranzistoare, diode, diode Zener, etc), de memorii interne cu ferite iar cele externe electromagnetice.
Această generaţie cuprinde anii 1956 - 1963. Viteza de lucru a ajuns la 100.000-200.000 de operaţii pe secundă, iar capacitatea memoriei interne a crescut la 32 ko.
Apar primele sisteme de operare (programe proprii ale sistemului de calcul care controlează activitatea de introducere şi extragere date, executarea alternativa a programelor, programe pentru servicii standard ca sortare şi clasificare, programe standard de calcul al funcţiilor matematice radical, ridicare la putere) şi limbajele de programare de nivel înalt prin care se pun bazele ingineriei programării:
FORTRAN (FORmula TRANslator) orientat pe calcule tehnico-ştiinţifice în 1956;
COBOL (Common Business Oriented Language), orientat pe calcule economice, care manipulează un volum mare dedate, în 1960;
ALGOL (ALGOrithmic Language), apărut în 1958, orientat pe calcule tehnico-ştiinţifice, din care a apărut ulterior Limbajul PASCAL.
A treia generaţie de calculatoare
Calculatoarele din această generaţie au apărut în perioada 1964- 1975 şi au fost construite cu circuite integrate , o capsulă de circuit integrat conţinând în interiorul ei mai multe circuite active: (tranzistoare, diode) şi circuite pasive (rezistente şi condensatoare), posedau memorii interne realizate deja cu semiconductoare, deci mult mai rapide decât memoriile externe pe suport magnetic.
Acestea aveau o viteză de calcul de 0,5-1 MIPS (1 MIPS = 1 Milion Instrucţiuni Pe Secundă), capacitatea memoriei interne de 2 Mo.
Apar microcalculatoarele cu microprocesor cu adresare pe 8 biţi, care permit utilizatorului acces direct la tehnica de calcul şi utilizarea pe scară largă a informaţiei.
Această generaţie de calculatoare a beneficiat de limbaje de programare dezvoltate. Apar noi limbaje de programare:
PL1 (Programming Language no.1), creat de IBM;
LISP (LISt Processing language), creat în 1960 şi orientat pe prelucrări pe bază de liste. Este primul limbaj neprocedural care stă la baza inteligentei artificiale şi a sistemelor expert.
PASCAL, un limbaj creat în 1971, de tip structural (fiecare prelucrare este considerată ca un bloc, iar blocurile pot fi închise, încapsulate unele în altele). Acest limbaj creat în Elveţia a avut o mare dezvoltare odată cu apariţia microcalculatoarelor;
C a fost creat în 1971 de către firma Bell-Telephone pentru a permite realizarea sistemului de operare Unix. Este un limbaj foarte performant care posedă conceptele limbajelor structurale de nivel înalt şi în plus îi permit accesul la hardware.
BASIC (Beginner's All-purpose Symbolic Instruction Code), creat în 1975 este un limbaj interactiv şi care poate fi folosit pe microcalculatoare şi chiar pe calculatoare de buzunar. A fost creat în SUA şi permite utilizarea lui de către nespecialişti în informatică.
In perioada acestei generaţii de calculatoare au apărut sistemele de operare din ce în ce mai evoluate. In 1965, IBM a propus două sisteme de operare: sistemul tip DOS (Disk Operating System) orientat spre calculatoarele personale şi sistemul de operare OS (Operating System) - orientat spre calculatoare puternice, de lucru în multiprogramare şi cu partajarea timpului.
A patra generaţie de calculatoare
Calculatorul devine mijloc de producţie în această perioadă care a început în anul 1973 şi s-a încheiat în 1990, se răspândesc calculatoarele personale PC (Personal Computer). In România aceasta perioada a început din 1990.
Calculatoarele din această generaţie au utilizat circuitele integrate pe scară medie - MSI, cele de scară largă - LSI şi cele de scară foarte largă - VLSI.
Memoria internă a fost de asemenea construită cu circuite integrate iar memoriile externe au fost realizate tot folosind discul magnetic dar cu capacitate de memorare mult mai mare.
Calculatoarele din această generaţie aveau o viteză de calcul de 10 MIPS, capacitatea memoriei interne de 16 Mo, gabaritul redus a permis montarea lor pe masa de birou iar preţul scăzut a permis utilizarea PC-lor şi de persoanele particulare .
Se utilizează pe scara mare reţelele de calculatoare şi deci lucrul în regim interactiv cu alte terminale inteligente.
Sistemele de operare evoluează mult, firmele care s-au specializat în aceste sisteme au fost Microsoft şi Digital Research. Prima generaţie de microcalculatoare a utilizat sistemul de operare CP/M, realizat de Digital Research, iar a doua generaţie a fost dominată de sistemele
MS-DOS şi în continuare de Windows elaborate de firma Microsoft.
Apar pachete de programe de largă utilizare pentru: procesare de texte, gestiuni de date, prelucrare de imagini şi sunete, proiectarea pe calculator, etc.
Incep să se dezvolte limbajele neprocedurale: LISP creat în SUA şi PROLOG creat în Franţa. Cu ajutorul acestor programe calculatorul reuşeşte să dezvolte raţionamente.
A cincea generaţie de calculatoare
Calculatoarele din generaţia a cincea propuse de japonezi, sunt definite ca sisteme complexe de prelucrarea cunoştinţelor. Ele sunt planificate pentru utilizarea în domenii ca:
Sisteme inteligente de cercetare / proiectare asistată de calculator;
Sisteme inteligente de instruire asistată de calculator;
Sisteme inteligente de automatizare a activităţilor de birou;
Roboţi inteligenţi."
http://ebooks.unibuc.ro/informatica/inf ... l%2031.htm
|
|
18/09/08 13:03
|
|
irlanda
membru
 Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Poezia: CINE DINTRE NOI
Autor: ANA BLANDIANA
Cand pleci
Nu stiu care dintre noi doi a plecat,
Cand intind mana
Nu stiu daca nu ma caut
Pe mine,
Cand iti spun: te iubesc,
Nu stiu daca nu mie imi spun
Si mi se face rusine.
Odinioara
Stiam cum arati,
Erai
Nespus de inalt si de subtire,
Stiam de unde-ncepi
Si unde ma sfarsesc,
Iti gaseam usor
Buzele, gatul,
Clavicula dulce,
Umarul copilaresc.
De mult, imi amintesc,
Eram doi,
tin minte cum ne tineam de mana...
Cine-a fost infrant dintre noi?
Cine-a putut sa ramana?
Singurul trup este al tau
Sau al meu?
Si mi-e atat de dor
De cine?
Numai tacand,
Cu ochii-nchisi, cu dintii stransi,
Mai pot sa te distrug
Cu greu
In mine.
Ultima modificare de irlanda (03/10/08 19:28)
|
|
03/10/08 19:28
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Autor: LUCIAN BLAGA
Poezia: MELANCOLIE
Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.
Ultima modificare de irlanda (05/10/08 22:24)
|
|
05/10/08 22:23
|
|
gabi
membru
 Locatie: Ludus, Romania
Inregistat: 14/11/06
|
|
legenda Triunghiului Bermudelor
Triunghiul Bermudelor (cunoscut şi sub numele de Triunghiul Diavolului) este o zonă triunghiulară din Oceanul Atlantic mărginită la extremităţi de Miami, Bermuda şi Puerto Rico. Legenda spune că mulţi oameni, ambarcaţiuni şi avioane au dispărut în mod misterios în această zonă. Câţi au dispărut depinde însă de cine face localizarea şi numărarea. Dimensiunea triunghiului variază între 500 000 de mile pătrate până la de trei ori mai mult în funcţie de imaginaţia autorului. (Unii includ şi Insulele Azore, Golful Mexic şi Indiile de Vest în triunghi.) După unii misterul ar data din timpul lui Columb. Chiar şi aşa, estimările variază între 200 şi 1 000 de incidente în ultimii 500 de ani. Howard Rosenberg susţine că în 1973 Paza de Coastă SUA a răspuns la peste 8 000 de cereri de ajutor în zonă şi că peste 50 vase şi 20 avioane s-au scufundat în Triunghiul Bermudelor în ultimul secol.
Multe teorii au fost promulgate pentru a explica extraordinarul mister al dispariţiei acestor vase şi avioane. Extratereştrii malefici, cristale reziduale din Atlantida, oameni răi cu aparate antigravitaţionale sau alte tehnologii ciudate, vortexuri către o a patra dimensiune sunt ipotezele favorite ale scriitorilor de proză fantastică. Câmpuri magnetice ciudate şi flatulenţele oceanice (gaz metan provenit de pe fundul oceanului) sunt explicaţiile preferate de minţile mai tehnice. Condiţii meteorologice (furtuni, uragane, tzunami, cutremure, valuri mari, curenţi, etc.), nenoroc, piraţi, încărcături explozive, navigatori incompetenţi şi alte cauze umane şi naturale sunt explicaţiile date de investigatorii mai sceptici.
Există persoane sceptice care afirmă că faptele nu confirmă legenda, că nu există un mister ce necesită rezolvare şi nimic nu trebuie explicat. Numărul epavelor din zonă nu este extraordinar de mare dacă ţinem cont de dimensiunile acesteia, locaţia şi traficul din zonă. Multe dintre vasele şi avioanele care au fost identificate ca fiind dispărute în Triunghiul Bermudelor nu au fost acolo deloc. Investigaţiile nu au prezentat încă dovezi ştiinţifice ale existenţei unui fenomen neobişnuit implicat în dispariţii. Prin urmare orice explicaţie, inclusiv cele ştiinţifice cum ar fi cele bazate pe eliberarea de gaz metan de pe fundul oceanului, anomalii magnetice, etc. nu sunt necesare. Adevăratul mister este cum a devenit Triunghiul Bermudelor un mister.
Legenda modernă a Triunghiului Bermudelor a apărut curând după ce cinci avioane ale armatei au dispărut într-o misiune de antrenament în timpul unei furtuni puternice în 1945. Cea mai logică explicaţie pentru această dispariţie este aceea că compasul pilotului principal lt. Charles Taylor s-a defectat. Avioanele de antrenament nu erau echipate cu instrumente de navigare care să funcţioneze bine. Grupul a fost dezorientat şi pur şi simplu a rămas fără combustibil. Nici o forţă misterioasă nu a fost implicată cu excepţia efectului misterioasei forţe a gravitaţiei asupra avioanelor fără combustibil. Este adevărat că unul de avioanele din misiunea de salvare a explodat la scurt timp după decolare dar aceasta s-a datorat mai de grabă unui rezervor defect decât unei forţe misterioase.
De-a lungul anilor au apărut zeci de articole, cărţi şi programe de televiziune promovând misterul Triunghiului Bermudelor. ÃŽn urma studierii materialelor existente Larry Kushe a descoperit că puţini au realizat investigaţii asupra misterului, mulţi mulţumindu-se doar să transmită mai departe speculaţiile predecesorilor ca şi cum acestea ar fi fost adevăruri incontestabile. Nimeni nu a ajutat mai mult la crearea acestui mit decât Charles Berlitz care a scris un bestseller cu acest subiect în 1974. După examinarea unui raport oficial de peste 400 pagini al Comisiei de Investigaţii a Marinei referitor la dispariţia avioanelor din 1945 Kushe a descoperit că Comisia nu era uimită deloc de incident şi nu a menţionat presupusele transmisii radio citate de Berlitz în cartea sa. După spusele lui Kushe, ce nu a fost greşit interpretat de Berlitz a fost inventat. Kushe scrie: ,,Dacă Berlitz afirma că un vapor era de culoare roşie şansele ca acesta să fii fost de oricare altă culoare sunt aproape o certitudine.†Berlitz însă nu a inventat numele, acesta i-a fost dat de Vincent Gaddis în ,,Mortalul Triunghi al Bermudelor†apărută în numărul din februarie 1964 al revistei Argosy care era dedicată ficţiunii.
Pe scurt, misterul Triunghiului Bermudelor a devenit un mister pe baza unei mass medii care a transmis fără a cerceta speculaţiile conform cărora ceva misterios se petrece în Oceanul Atlantic.
Surse:
* Bermuda (or \"Devil's\") Triangle
* A Brief History of the Devil's Triangle
* \"Exorcizing the Devil's Triangle\"
* The Un-mystery of the Bermuda Triangle
* U.S. Navy page on the Bermuda Triangle
* The Bermuda Triangle
CINE MOARE?
de Pablo Neruda
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...
(poezia mea preferata alaturi de "Avem timp" de Paller )
Ultima modificare de gabi_aron (10/10/08 10:09)
_______________________________________
"... greutatea erudiţiei în definirea cuvintelor nu compensează slăbiciunea argumentului în chestiunile mai importante." Francis A. Schaeffer
|
|
09/10/08 16:25
|
|
tamarta
membru
 Locatie: Cluj :D
Inregistat: 22/11/06
|
|
mi-am amintit zilele aceastea de fostul meu profesor de fraceza, domnul Savin Vasile. aceasta este una dintre poeziile despre care dumnealui mi-a spus..si mi-a placut foarte mult. 
Le pont Mirabeau- Apollinaire
Sous le pont Mirabeau coule la Seine
Et nos amours
Faut-il qu'il m'en souvienne
La joie venait toujours après la peine
Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
Les mains dans les mains restons face à face
Tandis que sous
Le pont de nos bras passe
Des éternels regards l'onde si lasse
Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
L'amour s'en va comme cette eau courante
L'amour s'en va
Comme la vie est lente
Et comme l'Espérance est violente
Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
Passent les jours et passent les semaines
Ni temps passé
Ni les amours reviennent
Sous le pont Mirabeau coule la Seine
Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
_______________________________________
"Nu varsta aduce intelepciunea, nu batranetea te face in stare sa judeci. Iata de ce zic: Ascultati-ma! Imi voi spune si eu parerea" Iov32:9, 10
|
|
16/10/08 18:18
|
|
Andreea
membru
 Locatie: Cluj-Napoca
Inregistat: 16/08/06
|
|
Datorită unei discuţii de pe forum referitor la pronunţare(scrierea) cuvântului ketchup,cred că merg bine nişte precizări din DOOM2  :
La împrumuturile recente, în curs de adaptare, norma actuală a adoptat soluţii diferite, şi anume:
- folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy, gay, hippy, peso, playboy;
- încadrarea în modelul substantivelor româneşti, prin formarea pluralului:
¤la cele masculine - cu desinenţa -i, cu altenanţele fonetice corespunzătoare: adidaşi, bodyguarzi/bodigarzi, brokeri, dealeri, rackeţi (ca în DOOM1 boşi);
¤la cele neutre, în general cu desinenţa -uri, legată
- direct (fără cratimă) la cuvintele - chiar nedaptate sub alte aspecte - care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română: gadgeturi [gheğeturi], itemuri [itemuri], trenduri [trenduri], weekenduri [uĭkenduri]);
- prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare (bleu-uri [blöuri], show-uri [şouri]) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri, story-uri.
Ultima modificare de Andreea (21/10/08 13:43)
_______________________________________
His grace is enough!
|
|
21/10/08 13:43
|
|
fluflu
membru
 Locatie: mures
Inregistat: 20/09/07
|
|
din ciclul 'Mari actori romanesti':
Toma Caragiu
Toma Caragiu (n. 21 august 1925 - d. 4 martie 1977, Bucureşti), a fost unul din cei mai mari actori români, cu activitate bogată în teatru, TV, film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a excelat şi în drame, unul dintre filmele sale de referinţă fiind Actorul şi sălbaticii.
Filmografie
* Poveste sentimentală, regia Iulian Mihu, 1962
* Străzile au amintiri, regia Manole Marcus, 1962
* Politică şi delicatese, regia Haralambie Boroş, 1963
* Cartierul veseliei, regia Manole Marcus, 1965
* Procesul alb, regia Iulian Mihu, 1966
* Haiducii, regia Dinu Cocea, 1966
* Vremea zăpezilor, regia Gheorghe Naghi, 1966
* Şeful sectorului suflete, regia Gheorghe Vitanidis, 1967
* Subteranul, regia Virgil Calotescu, 1967
* Răpirea fecioarelor, regia Dinu Cocea, 1968
* Răzbunarea haiducilor, regia Dinu Cocea, 1968
* Haiducii lui Şapte Cai, regia Dinu Cocea, 1970
* BD în alertă, 1970
* BD în acţiune
* BD la munte şi la mare, 1971
* Zestrea Domniţei Ralu, regia Dinu Cocea, 1971
* Săptămâna nebunilor, regia Dinu Cocea, 1971
* Facerea lumii, regia Gheorghe Vitanidis, 1971
* Bariera, regia Mircea Mureşan, 1972
* Explozia, regia Mircea Drăgan, 1972
* Ciprian Porumbescu, regia Gheorghe Vitanidis, 1973
* Proprietarii, regia Şerban Creangă, 1974
* Trei scrisori secrete, regia Virgil Calotescu, 1974
* Tatăl risipitor, regia Adrian Petringenaru, 1974
* Actorul şi sălbaticii, regia Manole Marcus, 1975
* Nu filmăm să ne amuzăm, regia Iulian Mihu, 1975
* Mastodontul, regia Virgil Calotescu, 1975
* Operaţiunea "Monstrul", regia Manole Marcus, 1975
* Premiera, regia Mihai Constantinescu, 1975
* Serenada pentru etajul XII, regia Carol Corfanta, 1976
* Condiţia Penelopei (voce), regia Luminiţa Cazacu, 1976
* Gloria nu cântă, regia Alexandru Bocăneţ, 1977
* Buzduganul cu trei peceţi, regia Constantin Vaeni, 1977
* Marele singuratic, regia Iulian Mihu, 1977
http://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_Caragiu
Ultima modificare de fluflu (02/11/08 13:45)
_______________________________________
never regret something that once made you smile...
|
|
31/10/08 17:20
|
|
fluflu
membru
Locatie: mures
Inregistat: 20/09/07
|
|
din ciclul 'Mari actori romanesti'
Maia Morgenstern
Născută în Bucureşti, într-o familie evreiască, Maia Morgenstern a studiat la Academia de teatru şi film între 1981 şi 1985, iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ până în 1988. A apărut apoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti, după care s-a alăturat trupei de la Teatrul Naţional "Ion Luca Caragiale". Printre rolurile notabile pe scena de teatru se numără Lola Lola, din Îngerul albastru (der Blaue Engel), sau Kathleen Hogan în Park Your Car in Harvard Yard. Ea este cunoscută publicului român mai ales pentru rolurile din filmele Balanţa, Cel mai iubit dintre pământeni, Patimile lui Hristos.
Maia Morgenstern a fost căsătorită de două ori. Are 3 copii: Tudor Aaron, Eva Leea Cabiria şi Ana Isadora.
Numele ei, Morgenstern, înseamnă în germană "Luceafărul de dimineaţă", nume dat Fecioarei Maria, personajul pe care l-a jucat în filmul "Patimile lui Hristos". Regizorul Mel Gibson, un devotat romano-catolic, pare să fi luat în considerare, printre altele, acest detaliu ca fiind semnificativ pentru alegerea ei în acest rol.
Filmografie (selectivă):
* Balanţa (engleză, The Oak) - 1992
* Cel mai iubit dintre pământeni (engleză, The Earth's Most Beloved Son) - 1993
* Trahir - 1993
* Siódmy pokój (engleză, The Seventh Room) - 1995
* Privirea lui Ulyse (engleză, Ulysses' Gaze) - 1995
* Witman fiúk (engleză, The Witman Boys)-1997
* Omul zilei (engleză, Man of the Day) - 1997
* Patul lui Procust - 2001
* Patimile lui Hristos (engleză, The Passion of The Christ) - 2004
* Orient Expres - 2004
* 15 - 2005
http://ro.wikipedia.org/wiki/Maia_Morgenstern
_______________________________________
never regret something that once made you smile...
|
|
02/11/08 13:44
|
|
fluflu
membru
Locatie: mures
Inregistat: 20/09/07
|
|
din ciclul 'Mari actori romanesti'
Florin Piersic
Florin Piersic (n. 27 ianuarie 1936, Cluj) – actor român de teatru şi film. A jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci. S-a născut la Cluj, ca fiu al medicul veterinar bucovinean Ştefan Piersic. Bogată activitate teatrală (Teatrul Naţional Bucureşti). „Făt Frumos“ al ecranului românesc; popular protagonist al filmelor de aventuri pe fundal de epocă şi de actualitate. În anii '60, Florin Piersic se căsătoreşte cu actriţa Tatiana Iekel, care i-a dăruit şi primul copil, pe Florin Jr.. A doua soţie a fost tot o actriţă, Anna Szeles, alături de care a devenit tată pentru a doua oară. În 1985 Anna Széles a cerut şi a obţinut divorţul şi s-a mutat în Ungaria, luându-l cu ea şi pe fiul lor, Daniel. În 1993, după o relaţie de 7 ani, Florin Piersic s-a căsătorit cu Anna Torkiev, de asemenea originară din Cluj.
Filmografie (selectiva)
* Ciulinii baraganului (1957)
* Flăcăul şi focul (1960)
* Drum nou / Lada cu zestre (1961)
* Paşi spre lună (1963)
* Neamul Şoimăreştilor (1964)
* De-aş fi... Harap-Alb (1965)
* Răscoala (1965)
* Frumoasele vacanţe (1967)
* Bătălia pentru Roma (1968)
* Columna (1968)
* Mihai Viteazul (1970) - Preda Buzescu
* Săptămîna nebunilor (1971)
* Zestrea Domniţei Ralu (1971) - Anghel Saptecai
* Ştefan cel Mare - Vaslui 1475 (1974)
* Agentul straniu (1974)
* Fraţii Jderi (1974) - Ionuţ Jder
* Un August în flăcări (1974)
* Elixirul tinereţii (1975)
* Comoara din Carpaţi (1975)
* Pintea (1976) - Pintea Haiducul
* Cuibul salamandrelor (1976)) - Dan
* Roşcovanul (1976)
* Războiul de Independenţă (1977)
* Regăsire (1977)
* Ultima frontieră a morţii (1979)
* Rug şi flacară (1979)
* Drumul oaselor (1980) -Mărgelatu'
* Reţeaua S (1980)
* Trandafirul galben (1982) - Mărgelatu'
* O lebădă iarna (1983)
* Galax, omul păpuşă (1983)
* Misterele Bucureştilor (1983) - Mărgelatu'
* Masca de argint (1984) - Mărgelatu'
* Rămăşagul (1984)
* Colierul de turcoaze (1985) - Mărgelatu'
* În fiecare zi mi-e dor de tine (1987)
* Fix alert (2004)
* Eminescu versus Eminem (2005)
* Lacrimi de iubire (Serial TV) (2005)
Teatru
* Zbor deasupra unui cuib de cuci
* Gaiţele
* Logodnicele aterizează la Paris
* Oameni şi şoareci
* Străini în noapte
Teatru TV
* Visul unei nopţi de iarna
* Ultima haltă în paradis
http://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Piersic
_______________________________________
never regret something that once made you smile...
|
|
16/11/08 13:23
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoşani - d. 4 mai 1955, Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Este considerat cel mai important muzician român.
Născut la 19 august 1881 în Liveni, judeţul Botoşani, a manifestat încă din copilărie o înclinaţie extraordinară pentru muzică. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, la vârsta de 5 ani apare în primul său concert şi începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella.Primele indrumari muzicalele-a primit de la parintii sai si de la un vestit lautar,Niculae Chioru.
Între anii 1888-1894 studiază la Conservatorul din Viena, având ca profesori printre alţii pe Joseph Hellmesberger (vioară) şi Robert Fuchs (compoziţie). Se încadrează rapid în viaţa muzicală a Vienei, concertele sale în care interpretează compoziţii de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa şi publicul, deşi avea doar 12 ani.
Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Şapte cântece pe versuri de Clément Marot (1908).
Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris, întreprinde turnee în mai multe ţări europene, având parteneri prestigioşi ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier.
În anii 1921-31 lucra la opera „Oedip”, monumentală creaţie dramatică şi muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se va căsători mai târziu. Aceasta a fost una din doamnele de onoare ale Reginei Maria şi, după o căsătorie cu prinţul Cantacuzino şi o pasiune pentru filozoful Nae Ionescu, şi-a turnat acid pe faţă. La auzul veştii, Enescu s-a întors de la Paris imediat la Bucureşti şi a vegheat la căpătâiul doamnei de care era îndrăgostit. În urma acestui episod, Maruca Rosetti-Cantacuzino va rămâne desfigurată toată viaţa şi va apare in fotografii cu un voal negru pe faţă. Pe 4 decembrie 1937 Enescu se va căsători cu ea. Opera Oedip a fost terminată la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avul loc la Paris pe 13 martie 1936 şi s-a bucurat de un succes imediat.
Stilul componistic al lui George Enescu este greu de definit, oscilând între stilul romantic monumental al lui Richard Wagner (în Simfonia Nr. 1), influenţele muzicii franceze (de exemplu, în Cântecele pe versuri de Clément Marot), tendinţele neo-baroce (în Suita orchestrală Nr. 2) şi exprimarea modernă cu totul personală din muzica de cameră, opera Oedip sau Simfonia de Cameră. Nu trebuie uitată influenţa folclorului românesc, evidentă în cele două Rapsodii Române, Sonata pentru vioară "cu caracter popular românesc", Suita orchestrală Nr. 3 „sătească”.
Celebritatea internaţională a lui George Enescu - de care era el însuşi intrigat - se datorează în special Rapsodiei Române Nr. 1, popularizată mai ales de Leopold Stokowski la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Philadelphia, uitându-se marile sale creaţii. Prin Festivalurile Internaţionale „George Enescu”, care au loc cu regularitate în Bucureşti cu participarea unor muzicieni de faimă mondială, opera muzicală enesciană este pusă în valoare.
Printre elevii săi se numără violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult şi o profundă afecţiune pentru Enescu, considerându-l părintele său spiritual. "Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (...) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe." (Yehudi Menuhin)
Casele Enescu
În Bucureşti se găseşte un Muzeu memorial "George Enescu" (în fostul palat Cantacuzino de pe Calea Victoriei în care au locuit Maruca şi Enescu), lângă Moineşti se găseşte conacul de la Tescani donat de Enescu statului român cu condiţia ca acesta să construiască aici un centru de cultură pentru artişti, există o casă memorială George Enescu în Sinaia, iar Orchestra Filarmonică cu sediul la Ateneul Român îi poartă numele. În conacul din Tescani, Bacău, statul român a deschis în anii '80 un centru de creaţie, aici au fost compuse opere literare (Jurnalul de la Tescani de Andrei Pleşu), şi au loc în fiecare an o tabără de pictură şi una de filosofie.
Ateneul Român, Orchestra Filarmonică "George Enescu"
Casa memoriala G. Enescu de la Cumpatu, Sinaia
Ultima modificare de irlanda (16/12/08 00:31)
|
|
16/12/08 00:30
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "constelatii"
O constelaţie este o grupare aparentă de stele, care, unite printr-o linie imaginară, se aseamănă cu un anumit obiect, animal, zeu etc. Pentru majoritatea constelaţiilor vizibile din emisfera nordică a Pământului, denumirile există deja din antichitate. Pentru cele vizibile numai din emisfera sudică, denumirile provin de la navigatori şi astronomi din epoca descoperirilor geografice, şi de aceea aceste constelaţii poartă denumiri ca de exemplu Microscopul, Maşina Pneumatică etc.
În astronomia modernă constelaţia este o anumită porţiune din sfera cerească exact delimitată, în jurul figurii imaginare iniţiale, astfel încât fiecare obiect ceresc poate fi atribuit unei constelaţii.
Poziţia relativă a stelelor din constelaţii nu este chiar fixă, ci se schimbă simţitor în decursul miilor de ani.
La congresul Uniunii Astronomice Internaţionale din 1922 s-a stabilit ca cerul să fie împărţit în 88 de constelaţii.
Ursa mare sau carul mare (lat. Ursa Major) (prescurtat UMa) este o constelaţie vizibilă din emisfera nordică. La latitudinea României este o constelaţie circumpolară.
Este poate cea mai cunoscută constelaţie, cele şapte stele principale având aproximativ aceeaşi strălucire. Deoarece este uşor de recunoscut, pe baza ei este dată frecvent o metodă de găsire a stelei polare: se prelungeşte linia ce uneşte ultimele două „roţi” ale carului în partea bazei mari a trapezului cu de cinci ori distanţa dintre ele. Locul astfel găsit este foarte aproape de steaua polară."
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ursa_Mare_(constela%C5%A3ie)
"Cele sapte stele din Ursa Major sunt: Dubhe (alfa), Merak (beta), Phad (gamma), Megrez (delta), Alioth (epsilon), perechea Mizar (zeta) si Alcor, si Benetnasch (eta)."
http://adara.by.ru/stele.htm
|
|
16/12/08 14:06
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Instrumente muzicale cu claviatura
ORGA
"Orga este un instrument muzical cu claviatură în care sunetul este produs de aerul care vibrează la trecerea prin tuburi de diferite dimensiuni. Orga este, de regulă, un instrument imobil de mari dimensiuni, cu sute de tuburi, construit special pentru încăperea în care se află. Există însă şi orgi portabile, de dimensiuni mai mici. Orga are un statut aparte între instrumentele muzicale: este cunoscută mai ales ca instrument de cult, fiind întâlnită în general în bisericile creştine catolice sau protestante. Orgi există însă şi în săli de concerte sau în case particulare.
Construcţia unei orgi
O orgă cuprinde următoarele elemente constructive principale:
Claviatura, numită şi "manual". Poate fi una singură pentru orgile mici, în timp ce instrumentele mai mari pot avea mai multe manuale suprapuse. Cea mai mare orgă din lume are şapte manuale.
Mecanica, numită şi "tractură". Este sistemul care, la apăsarea degetului pe clapă, deschide ventilul care alimentează tuburile corespunzătoare cu aer. Legătura dintre clape şi ventilul aferent se poate realiza: mecanic (prin pârghii), pneumatic (prin ţevi de presiune, din plumb sau alte materiale), electric (ventilul fiind acţionat de electromagneţi) sau electronic.
Tuburile. Acestea produc sunetul orgii prin vibraţia unei coloane de aer în interiorul lor. Pot fi de tip labial (adică fluiere, în care sunetul se produce prin trecerea aerului peste o muchie ascuţită, fixă) sau de tip lingual ( caz în care sunetul este produs prin trecerea aerului pe lângă ancii, care vibrează). Tuburile sunt construite, de regulă, din metal (mai ales plumb şi aliaje de plumb) sau lemn. Au diferite lungimi, în funcţie de înălţimea sunetului pe care trebuie să îl producă. Forma şi caracteristicile lor constructive le conferă timbre sonore diferite. Timbrul este stabilit mai ales de forma tubului şi mai puţin de materialul din care acesta este confecţionat.
Registrele. Acestea sunt seturi de tuburi cu caracteristici constructive şi sonore similare, producând frecvenţele notelor muzicale. Prin pârghii aflate in apropierea claviaturii se pot porni, opri şi combina diferitele registre ale orgii. Numărul acestora este variabil. Orgile foarte mici pot avea numai un singur registru, în timp ce altele pot număra sute de registre şi mii de tuburi.
Pedalierul este echivalentul unei claviaturi, la care organistul cântă cu picioarele. Este rezervat, de obicei, registrelor grave şi nu se regăseşte la toate orgile.
Mecanismul de aprovizionare cu aer, care pe vremuri consta din burdufuri acţionate manual de către un asistent al organistului, astăzi este deseori înlocuit de un ventilator electric.
Orgi în România
Cele mai mari orgi din România se găsesc în studioul Radio Televiziunii Române din Bucureşti, Palatul Culturii din Târgu Mureş, Catedrala Evanghelică din Sibiu (cea mai mare din ţară), Biserica Reformată din cartierul Rogerius, Oradea, şi catedralele episcopale romano-catolice din Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Oradea şi Satu Mare. Un interes deosebit prezintă orga de la Biserica Neagră din Braşov."
Orga catedralei din Bristol, Anglia. Multe dintre tuburi datează din 1685, dar orga a suferit ulterior mai multe modificări.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Org%C4%83
Ultima modificare de irlanda (19/12/08 12:37)
|
|
19/12/08 12:36
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Instrumente muzicale cu coarde si arcus
Vioara
Vioara este un instrument muzical cu coarde şi arcuş. Coardele sunt acordate în cvinte perfecte şi sunt întinse peste una din feţele unei cutii de rezonanţă, vibrând atunci când arcuşul este tras peste ele sau când sunt ciupite.
Comparativ cu celelalte instrumente cu coarde şi arcuş (viola, violoncelul şi contrabasul), vioara este cel mai mic instrument şi generază sunetele cele mai înalte.
Alţi termeni populari folosiţi pentru vioară sunt: violină, scripcă, diblă, lăută sau regional ceteră.
Persoana care cântă la vioară se numeşte violonist sau lăutar. Persoana care construieşte sau repară o vioară se numeşte lutier.
Istoria viorii
Vioara a apărut în nordul Italiei, în prima parte a secolului al XVI-lea. Cel mai probabil a fost inspirată de trei tipuri de instrumente: rebec (care exista încă din secolul al X-lea), viola da gamba şi viola da braccio. Una din primele descrieri explicite a instrumentului, inclusiv a folosirii lui, a fost în Epitome musical de Jambe de Fer într-o lucrare publicată în anul 1556, la Lyon. Deja la acea vreme vioara începea să se răspândească în Europa.
Din documente reiese că cea mai veche vioară cunoscută care avea patru coarde (aşa cum au viorile moderne) a fost construită în 1555 de către Andreea Amati (Andrea Amati). Viorile care au precedat-o aveau doar trei coarde. Vioara a devenit imediat un instrument răspândit atât printre muzicanţii din stradă, cât şi printre nobili; spre exemplu în anul 1560, regele Carol IX al Franţei i-a comandat lui Amati 24 de viori. Cea mai veche vioară, care există şi în zilele noastre, a făcut parte din acest lot, fiind construită de Amati în 1564, la Cremona: Charles IX.
Vioara sau violina este cel mai răspândit instrument muzical care face parte din familia instrumentelor cu coarde. Datorita timbrului cristalin, expresiv si plin de frumusete, vioara este principala purtătoare a melodiei. Strălucirea si căldura sunetului ei o aşeaza in fruntea instrumentelor din orchestra. Sunetele emise de vioara pot reda cele mai variate sentimente, ca: duiosie, maretie, visare, forta, etc.
Primul instrument cu coarde si arcus, numit " ravanastron" ( intalnit pe meleagurile Indie ), are o origine populara straveche (5000 ani i.e.n). Acest stramos al viorii a fost raspandit in China cu denumirea de vioara sau viela chineza. Prima perfectionare a ravanastronului o fac arabii si persii numind instrumentul kemang a Guz, care mai tarziu a patruns in Europa evoluand in rebab ( rebeb sau rebab, robab, kemants).
Vioara are urmatoarele parti:
1. corpul viorii (fata sau tablita; eclisele; spatele; bara de rezonanta; popic)
2.gatul (capul; gatul propriu-zis; limba; pragusul)
3. parti independente ( calusul; coardele; cordarul; barbia)
Arcusul are urmatoarele parti:
1. bagheta
2. garnitura de par( din coada de cal)
3. scaunul sau capra
4. dispozitiv mecanic(surub)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vioar%C4%83
Ultima modificare de irlanda (23/12/08 00:22)
|
|
23/12/08 00:21
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Instrumente muzicale cu coarde
Chitara
Chitare acustice. În stânga, o chitară standard („obişnuită”), iar în dreapta, o chitară bas.
Chitara (pl. chitare, nu chitări[1]) este un instrument muzical cu coarde ciupite. Ea are un gât lung, delimitat cu ajutorul tastelor (en. frets), şi o cutie de rezonanţă ale cărei ambe feţe sunt plane. În lateral, se formează „umerii” caracteristici, rotunzi, care dau corpului forma cifrei 8. Acordajul standard în cvarte perfecte (cu o singură excepţie) aduce cu cel al instrumentelor din familia violei (viola da gamba, violone ş.a.).
Chitara joacă un rol important în numeroase genuri muzicale aparţinând folclorului, dar îndeosebi muzicii de consum. Între aceste genuri, se numără muzica blues, country, folk, flamenco, jazz, rock şi pop. Practica contemporană include chitara cu şase corzi (acustică, mult mai rar electrică) în muzica cultă astfel: repertoriul specific este cântat la chitară „clasică” (ale cărei corzi sunt fabricate din nailon), muzica veche (renascentistă sau barocă), în lipsa unui instrument mai potrivit, se execută la chitară cu corzi de oţel, iar muzica contemporană se va executa la ambele, în funcţie de indicaţiile din partitură. La chitară se poate cânta folosindu-se exclusiv proprietatea acustică a corpului chitarei (în care se propagă undele sonore create de vibraţia corzilor la ciupire) sau folosindu-se un amplificator (potrivit atât la chitare electrice, cât şi la cele acustice) ce creşte în intensitate şi modelează, în funcţie de preferinţele chitaristului, semnalul captat de dozele electromagnetice montate în apropierea corzilor.
Constructie
Chitarele pot fi folosite atât de instrumentişti dreptaci, cât şi de stângaci. În general, chitaristul foloseşte mâna cu care scrie pentru ciupirea corzilor; degetele celeilalte mâini vor apăsa corzile pe taste, pe rând sau simultan (pentru acorduri), activitate ce implică un alt fel de coordonare din partea creierului. Raţionamentul este valabil pentru toate instrumentele cordofone cu tastieră (de exemplu, cele din familia viorii, familia violei, lăuta etc.), singura diferenţă în cazul instrumentelor cu arcuş fiind un set diferit de gesturi pentru mâna care pune corzile în mişcare.
Capul
Capul este situat la extremitatea depărtată de instrumentist a chitarei, fiind dotat cu chei care prin rotire măresc, respectiv micşorează tensiunea aplicată corzilor elastice, în scopul acordării instrumentului. La chitara clasică, ele sunt dispuse câte trei pe două rânduri de o parte şi de alta a capului; această configuraţie se regăseşte şi la unele chitare electrice. Cheile pot fi dispuse şi în linie (modelul Fender Stratocaster). Există şi alte moduri de aranjare a mecanismului de acordare; un exemplu ar fi chitarele electrice Steinbergers care, neavând cap, au dispozitivele respective montate pe corp sau pe punte.
Tastiera
Corpul
1. Cap ◊ 2. Prăguş ◊ 3. Şurub (cheie) de acordare ◊ 4. Tastă (bară) ◊ 5. Tijă de susţinere ◊ 6. Marcaj ◊ 7. Gât ◊ 8. Butuc ◊ 9. Corp ◊ 10. Doze electromagnetice ◊ 11. Potenţiometre ◊ 12. Cordar ◊ 13. Placă de protecţie ◊ 14. Spate ◊ 15. Tabla de rezonanţă ◊ 16. Eclisă ◊ 17. Rozetă ◊ 18. Corzi ◊ 19. Căluş ◊ 20. Tastieră (pop. grif).
Denumirile sunt preluate din Carulli (1985)[2] şi Petric (2004).
http://ro.wikipedia.org/wiki/Chitar%C4%83
Ultima modificare de irlanda (25/12/08 17:10)
|
|
25/12/08 17:02
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "constelatii
"Ursa mică sau carul mic (lat. Ursa Minor), prescurtat UMi, este o constelaţie situată în emisfera nordică a cerului. Steaua polară, care indică nordul, este situată în această constelaţie."
|
|
02/01/09 13:02
|
|
|
feedback
Moderator
Inregistat: 28/04/08
|
|
din ciclul "cele mai luminoase stele ceresti"
"Sirius este cea mai strălucitoare stea a cerului, făcând parte din constelaţia Câinele Mare. Magnitudinea sa aparentă este: -1,44. Se află la o distanţă de 8.61 ani-lumină de sistemul nostru solar.
Sirius are o temperatură medie de 9700 grade Kelvin,luminozitatea de 61 de ori mai mare decât a Soarelui şi de 2,4 ori raza mai mare decât raza Soarelui. Masa ei este de 3.3 ori mai mare decât cea a Soarelui si densitatea este de 810 kg pe cm-cub."
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sirius
|
|
03/01/09 13:25
|
|
irlanda
membru
Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
|
|
Instrumente muzicale de percutie
Bateria
Reprezentarea unei baterii (set de tobe).
1. tobă mare (mai rar, tobă bas) – en. bass drum
2. cazan – en. floor tom
3. tobă mică (sau premier) – en. snare drum
4. tom-tom – en. tom
5. fuscinel – en. hihat, Charleston
6. alte cinele (mai răspândite sunt crash şi ride)
Bateria (cunoscută şi ca set de tobe – en. drum kit – sau doar forma de plural tobe – en. drums) reprezintă un instrument muzical de percuţie complex, format din mai multe percuţii acţionate de o singură persoană, numită baterist. Componentele sunt aşezate în faţa sau în laterala instrumentistului aşezat pe un scaun (mult mai rar în spate), într-o structură tip care permite acţionarea simultană a maxim patru percuţii. Se folosesc mâinile şi picioarele (tălpile) pentru acţionarea instrumentelor componente. Mâinile se servesc de „baghete” (mult mai bine cunoscute ca beţe de tobe) din lemn sau metal, al căror capăt cu care se acţionează este sau nu învelit într-un material mai puţin rigid (textil, pâslă ş.a.), măturele sau se pot folosi mâinile goale (rar), în vreme ce tălpile acţionează două-trei (în cazuri speciale, mai multe) pedale.
Bateria include un număr de tobe (definite ca instrumente membranofone, cutii cilindrice cu adâncimea mai mică decât diametrul şi ale căror baze sunt două membrane, dintre care una este acţionată, iar cealaltă are rol de rezonanţă), cinele (sau talgere, discuri din metal care sunt fixate pe un stativ şi sunt acţionate cu beţele, printr-o pedală sau chiar cu mâna) şi diverse alte instrumente, după gustul şi necesităţile instrumentistului sau muzicii.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Baterie_(instrument_muzical)
Ultima modificare de irlanda (05/01/09 01:46)
|
|
05/01/09 01:46
|
|
|
|
| Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Mergeti la
|
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson
|
|
|
|
|
