TANARCRESTIN.net
 




Forum | Regulament | Cautare | Inregistrare | Login

Nu esti conectat.

tcForum/Principii crestine, etica, morala/Divortul la crestini Moderat de april, feedback  
Autor
Mesaje Pagini:  1 2 3 4 5 6 7 ... 18
Magdy
membru

Inregistat: 09/01/07
Cred ca vom intelege mai bine cand vom fi cu El!

Ultima modificare de Magdy (03/03/16 21:50)


15/06/07 16:18

   
filip
membru

Inregistat: 27/04/05

Magdy a scris:

"Cunosc o sora.[...]Sotul de-al doilea isi iubeste sotia si ambii copii,si au si acum o casnicie de invidiat!!"[...] Ce parere ai de cazul pe care l-am expus mai sus?


1 Cor. 7:
10. Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.
11. (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.
12. Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.
13. Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.
14. Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi.(asta-i ca şi comentariu la ce a scris Cătălin despre copiii care chipurile nu ar fi sfinţi. e suficient un singur părinte credincios).
15. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.


Părerea mea este că în primul rând au încălcat o poruncă a Domnului, reiterată de Pavel în versetul 10.

Pavel recunoaşte că, după părerea lui, există situaţii speciale în care Dumnezeu ar îngădui derogări de la acea poruncă. Nu-mi amintesc ca vreun alt apostol să-l fi contrazis pe această temă în vreo altă scriere. Dar nici nu pot să am certitudine 100% că Pavel exprimă aici punctul de vedere al lui Dumnezeu.

Eu cred că Cuvântul lui Dumnezeu este voit ambiguu în această privinţă, pentru că altfel oamenii ar face exact ce s-a făcut în vremea lui Isus, când au ajuns ca să folosească ca regulă derogarea excepţională dată de Moise pentru desfacerea căsătoriei. Şi Isus i-a cunoscut bine, şi i-a condamnat din scurt.

Dacă Pavel ar fi zis că vorbeşte aici mânat de Duhul lui Dumnezeu, eu unul cred că astăzi am avea o rată a divorţurilor de cel puţin 1:1 ;) cu căsătoriile chiar în mediul pocăiţilor.

Revin. Aceşti trei oameni - cei doi soţi şi soţia - în opinia mea au păcătuit. Dumnezeu le-a acordat însă un favor special, prin faptul că cel puţin pe doi dintre ei i-a iertat şi i-a reabilitat şi le-a dat o viaţă care în ochii noştri poate fi numită de succes. Dacă cineva crede însă că această familie este cazul reprezantativ pentru orice astfel de situaţie, se înşeală, pentru că există şi multe exemple în care lucrurile au sfârşit prost în urma divorţului.

Plus că, cine poate garanta că Dumnezeu va ierta şi pe alţii care ar alege să facă un astfel de gest?

Dumnezeu se uită la lucruri ascunse de ochii oamenilor atunci când aparent inexplicabil alege să ierte un păcat atât de grav. Cine poate garanta că va avea motive solide înaintea lui Dumnezeu, care ÃŽl vor determina pe Dumnezeu să-i tolereze şi lui o astfel de abatere?

Să nu ne uităm la ceea ce văd ochii aceştia de carne, că s-ar putea să ne înşelăm, şi de fapt noi să greşim în ochii lui Dumnezeu, deşi aparent am repeta tot ceea ce au făcut şi alţii înaintea noastră şi la care le-a mers după aceea bine pe calea pe care vrem şi noi să o imităm!

Ultima modificare de Filip. (17/06/07 01:58)


17/06/07 01:54

Site web  
giany
membru

Locatie: ROMANIA
Inregistat: 18/05/07
atunci cand spui DA in fata LUI tre sa te tii de cuvant.

Ultima modificare de giany_v (14/08/07 12:04)


_______________________________________
smile, pray, love ... it will help you to enjoy life more ...

19/06/07 14:35

   
ascultator
membru

Locatie: hunedara romania
Inregistat: 13/11/07
tot nam inteles nimic daca sotia nu vrea sa mai aiba dea face cu mine am voie sa div da sau nu in biserica baptista vad ca in vremurile noastre sa gasit o portita de salvare dac a unul din cei doi nu vrea sa mearga mai departe nimeni nul poate obliga

03/12/07 21:51

   
filip
membru

Inregistat: 27/04/05
Deci ai citit ce s-a scris la acest subiect şi tot n-ai înţeles?

Nu cunosc situaţia ta, aşa că fac câteva extrapolări din scurtele tale mesaje de aici.

Întrebi dacă "am voie", nu dacă "e bine". Din câte îmi pare mie pentru tine nu se mai pune problema "ce ar fi de făcut?", ci "care este paragraful care mi-ar permite să fac ceea ce deja am hotărât?".

Apoi spui că s-a "găsit o portiţă de scăpare" "în biserica baptistă".

În primul rând că "biserica baptistă" e o generalizare pe care eu nu o cred valabilă. Iar dacă totuşi aşa ceva (divorţul) este stipulat ca aprobat în vreun statut general al uniunii bisericilor baptiste, mi-e milă de cei care au băgat (dacă au băgat) aşa ceva în statut.

În al doilea rând, eu nu ştiu până acuma din Biblie să existe alte portiţe de scăpare, decât una singură: Isus. Lăsând la o parte ce a spus Moise din pricina împietririi unor inimi, respectiv ce a spus Pavel despre soţul necredincios (necreştin), rămâne ce a spus Isus:

4. Drept răspuns, El le-a zis: "Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,
5. şi a zis: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup?"
6. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă." (Matei 19)


Cât despre partea cu "nimeni nu-l poate obliga"... Dumnezeu nu te obligă niciodată să faci nimic. Alegi să-L primeşti în inima ta pentru că aşa vrei tu. Alegi să închei legământ cu El pentru că aşa vrei tu. Alegi să te căsătoreşti pentru că aşa vrei tu. Alegi să-ţi petreci veşnicia cu El pentru că aşa vrei tu. El nu te-a obligat să te căsătoreşti. El nu te obligă să-şi păstrezi legământul căsătoriei. El nu te obligă să nu te lepezi de El dacă eşti prigonit. TU alegi. Şi primeşti ce alegi.

Cred că, dacă ceri aprobare să te desparţi, nu ai nimerit locul. Nici pentru cerere, nici pentru aprobare. Cererea se depune în primul rând la Isus. Şi eu nu ştiu ca să se fi schimbat între timp, de la rostirea cuvintelor din Matei până acum. Dar... ce ştiu eu?

Poţi să ne priveşti ca pe nişte cărturari sau farisei care nu te ajută cu nimic, ci îţi spun doar că trebuie să-ţi duci crucea până la capăt. Poate ai dreptate, şi merităm să fim judecaţi pentru asta. Şi probabil că ne vom lua o parte de pedeapsă din aceasta. Însă vina noastră nu o compensează pe a ta dacă faci ceva contrar cerinţelor lui Isus.

El a promis că te ajută să-ţi duci crucea, dar El nu se aşteaptă ca tu să o arunci pe jos, să-ţi bagi mâinile în buzunare şi să o care El în locul tău. Nu spun că tu nu-ţi duci crucea. Nu cunosc situaţia ta. Însă înţelege că nu primeşti aprecieri dacă te descaţi de ea. Ai făcut un legământ. Tu ţine-ţi partea ta, indiferent de ce face partenera sau cum te răneşte diavolul prin partenera ta. Cununa o primeşti dacă alergi până la capăt.

Te-ai fript? Asta e. Nu eşti nici primul nici ultimul. Ce faci mai departe? Eşti un om matur şi responsabil spiritual? Eşti în stare să te lupţi pe genunchi pentru recuperarea celei pe care ai iubit-o odată şi poate o mai iubeşti? Chiar dacă ochii tăi n-or să vadă niciodată acest lucru?

Mai gândeşte-te puţin. Dacă semnezi o chestie fără nici o valoare în faţa lui Dumnezeu, ca să divorţezi, şi o iei de la capăt, nu zic nu, s-ar putea ca Dumnezeu să-ţi facă o favoare şi să te binecuvânteze, în loc să te pedepsească. Să te ierte că aşa vrea El. El e suveran, e stăpân, şi poate alege după bunul Său plac pe cine să graţieze şi să bucure. Dar s-ar putea ca după aia "să mergi din floare-n floare". E suficient un precedent.

Cât despre binecuvântare, cât eşti sigur că o va face şi în cazul tău? Până una alta ai certitudinea Cuvântului şi a răsplătirii veşnice dacă îl asculţi şi-l împlineşti. Dacă ieşi din el, s-ar putea să ajungi să regreţi veşnic. Ai chef să-ţi joci veşnicia la ruletă?

P.S. Dacă m-am înşelat în presupunerile despre tine îmi cer scuze. Am lucrat doar pe baza informaţiilor pe care le-ai revelat. Dacă vrei să mă corectezi, eşti binevenit să o faci.

Ultima modificare de Filip. (03/12/07 22:56)


03/12/07 22:39

Site web  
elena_mihaila
membru

Locatie: Iasi
Inregistat: 02/10/07
Eu cred ca ideea unui divort intre crestini si nu numai nu este permisa, in primul rand pt ca Biblia spune" ce a unit Dumnezeu omul sa nu dezlege" si in al doilea rand este o preacurvie sa iei de sot/sotie o persoana care este divortata. In Evanghelii Biblia vorbeste foarte clar desprer aceste lucruri. La crestini divortul nu ar trebui luat in calcul deloc. Aceste lucruri sunt valabile pt toata lumea, nu numai pt crestini.Eu peresonal nu sunt de acord cu ideea divortului, oricat de plauzibil ar fi motivul. ;)

_______________________________________
bless my my friends, o, Lord I pray, bless them families and them churces, keep the troble out of them, to be everopen to joy and love. ;-)

03/12/07 23:43

   
stely777
membru

Inregistat: 06/01/08
NO WAY ! nu sunt de acord cu divortul ... a fost alegerea lor sa se casatoreasca , daca n-au asteptat raspunsul lui D-zeu si au luat singuri o hotarare ... asta e ... astea sunt consecintele ... mi se pare o prostie, mai ales la crestini, daca esti un adevarat crestin trebuie sa astepti ajutorul lui D-zeu si El va sti cum sa rezolve aceasta problema, pt ca divortul nu e un mod de a rezolva problema asta... un juramant e un juramant ...

_______________________________________
don't give up ... look up!

06/01/08 23:00

   
monica
membru

Locatie: Europa
Inregistat: 16/03/05
Mie mi se pare ca exista tendinta in zilele noastre sa se renunte foarte usor la casatorie, fara sa lupti sau macar sa incerci sa-ti salvezi relatia.
Si acest lucru e valabil, din pacate, si pentru crestini.


07/01/08 08:25

   
sel_sel16
membru

Locatie: Hamburg
Inregistat: 04/02/08
Ce spuneti de urmatoare situatie? M-am casatorit in Biserica Ortodoxa, crezand sau sperand ca va dura toata viata. In timpul slujbei, n-am realizat exact ce se intampla. Nu e o scuza pt ce s-a intamplat ulterior, dar sincer, nu am simtit nimic din ce suna a legamant, promisiune...legare pe viata. Si chiar ma intrebam "Oare dc nu simt?...oare nu realizez?" E si vina mea. Am plecat la drum cu indoieli. Nu stiam sigur daca e bn sa o fac atunci. Odata facuta, mi-am pus toata ambitia sa fie pe toata viata. Il iubeam. Imi doream o viata alaturi de el, dar nu am simtit niciodata ca el e cel pe care mi l-a trimis D-zeu. Nu il simteam pt totdeauna. Nu stiam daca era atunci momentul potrivit. .....Nu ne-am inteles. El a trait mai mult pt parintii lui decat pt mn. Ne facusem planuri pt noi, dar atat. S-au realizat cele facute cu ai lui. Incet, incet, cand mi-am dat seama ca aceasta casnicie se desfasoara intre mine si el cu fam lui cu tot...am inceput sa-mi pierd rabdarea. Cu toate astea am sperat....dar in timp relatia noastra s-a deteriorat intr-atat incat mi-am dat seama ca nu e nimic din ce imi doresc eu pt viata. Inainte de el, a fost altcineva....dragostea aceea ce ti se pare ca se intampla o data in viata. Cand m-am despartit de sotul meu, primul...mi-a aparut din nou in cale si eu nu l-am alungat. Simt pt el, ce am simtit la inceput. Si el la fel. Mi-a spus, ca s-a rugat 7 ani la D-zeu sa ii ofere din nou sansa de a ma avea langa el. Ce simtim acum unul pt celalalt, e greu de descris, daca nu imposibil. Cum ne citim gandurile, cum ne manifestam, cum ne simtim...(desi suntem la mii de km departare)nu poate fi ceva rau. M-a cerut de sotie si deja se gandeste la copii. De la divortul meu au trecut doar cateva luni. Ce e de facut in aceasta situatie? daca eu simt ca el e cel pe care D-zeu il vrea pt mine...ma insel??? Cum credeti ca vede D-zeu aceasta situatie?

_______________________________________
"Before you judge me try hard to love me..."

04/02/08 15:02

   
mihaella
+

Inregistat: 04/07/07

sel_sel16 a scris:

Cum credeti ca vede D-zeu aceasta situatie?



Inaintea lui D-zeu, casatoria este o relatie pe viata, care nu ar trebui  intrerupta prin actiune umana doar cu anumite exceptii.Divortul este permis atunci cand cineva comite adulter, deoarece compromite relatia sau dupa parerea mea si din cauza abuzului, a brutalitatii excesive ( des intalnita la romani ;) ).  Intr-o casnicie atunci cand o persoană care a divortat din motive care nu au suport biblic se recasatoreste, aceasta comite de fapt adulter. 

Trebuie sa constientizam de la inceput ca o casatorie se incheie pe viata, si ca nicidecum nu este ceva in care intri si apoi iesi cand doresti.
Conflictele minore trebuie rezolvate in dragoste, si nu trebuie ingaduit sa produca o ruptura a casatoriei.

sel_sel16 , casatoriei prevaleaza "perioada cunoasterii" care de obicei ajuta la descoperirea identitatii reale a persoanei cu care urmeaza sa te casatoresti. Oare , l-ai cunoscut tu indeajuns? si trebuie cantarite sentimentele ca sa nu fie investite in zadar. Spuneai ca in timpul slujbei aveai indoieli. Ciudat. Trebuia sa renunti, nu ai fost constransa de nimeni dar fapta e consumata..
In ceea ce priveste relatia actuala, nu ma pronunt.


_______________________________________
Poate că oamenii se vor îndoi de ce spui, dar vor crede ceea ce faci!

04/02/08 16:15

   
Old
Moderator

Locatie: cluj
Inregistat: 18/01/08
Cu ceva timp in urma o cunostinta a venit la mine cu o scrisoare, pe care trebuia sa o culeg. Asa am vazut continutul ei.
Suna ceva de genul: Catre Inalt Preasfintitul... Va rog sa aprobati desfacerea casatoriei dintre credinciosii... si recasatoria intre credinciosii... Desigur o alta relatie.
Ceea ce m-a socat atunci erau termenii: credinciosii(fidelii).

In cazul prezentat noi putem incerca sa dam sfaturi, dar cel ce trece prin aceasta experienta cunoaste poate, o adevarata tragedie. Mai ales ca nu cunoastem conditiile in care s-a oficiat, si desfacut casatoria mentionata. De asemenea nu cunoastem termenii noii relatii care intelegem ca ar fi fost cea dintai. Si de asemenea nu cunoastem relatia cu Dumnezeu a persoanelor in cauza.
Un prieten apropiat a trecut relativ recent prin drama divortului. Sotia lui a inceput sa-l insele cu un tip casatorit si tata a trei copii. M-am intalnit cu ei toti si am discutat si cu barbatul intrus. Imi zicea el: cred ca Dumnezeu ne intelege. (Ca si cum ar fi zis: Dumnezeu dragutul e un tip cumsecade) cu atata seninatate vorbea. I-am replicat scurt: Va intelege, dar nu accepta ce faceti pentru ca faceti o tampenie. Cel lasat de nevasta(sunt cam 2 ani) nu s-a recasatorit inca, si a inceput sa se impace cu ideea, dar dupa mult timp.
Ma intreba el: ma pot recasatori? Sau de ce nu are Biblia niste reguli clare. Ce era sa-i spun? I-am spus ca nu are reguli pentru ca recasatoria este o exceptie, iar fiecare caz trebuie tratat altfel.


_______________________________________
Cunosti cu adevarat valoarea vietii in momentul in care viata atarna de un fir ce-i gata sa se rupa.

04/02/08 23:03

   
filip
membru

Inregistat: 27/04/05
Din păcate adesea conjuncturile vieţii generează victime. O zicală ne răsare de multe ori pe buze: "Dacă aş fi ştiut..."

Dacă doi tineri ar cunoaşte puţin Biblia, înainte de a porni într-o intreprindere de genul căsniciei...

Iată ce scrie în Eclesiastul 5:

4. Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa, pe care ai făcut-o.
5. Mai bine să nu faci nici o juruinţă, decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti.
6. Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: "M-am pripit." Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea mâinilor tale?


Omul lui Dumnezeu observă ceva din caracterul lui Dumnezeu, la posibilitatea de revelaţie pe care a avut-o atunci.

Atunci când mergi la un judecător, sau semnezi un act la un notar, sau iei un împrumut de la o bancă, o faci cu mintea absentă şi-ţi dai acordul fără să fii atent la ceea ce faci? Dacă procedezi aşa, legea nu te scuteşte de consecinţele acordului dat.

Noi prea adesea avem impresia că cu Dumnezeu ne putem permite orice. Şi ne permitem. Cu mine în frunte.

E uşor să zici că Dumnezeu nu iartă, şi să condamni un suflet, cel puţin, din cele două implicate, la o viaţă de nefericire. E la fel de uşor să zici şi că Dumnezeu iartă, şi să bagi pe barba ta două suflete în iad, cu tine împreună.

Un lucru însă ştiu din Scriptură: dacă te iei după sentimente şi emoţii, greşeşti. Ce simţi "în sânge" acuma pentru unul/una, s-ar putea să poţi simţi şi pentru altul/alta sau alţii/altele. Nu o spun pentru că aşa cred eu, ci pentru că aşa zic cei care ajung să se recăsătorească de trei-patru ori, sau să trăiască în adulter/concubinaj cu mai mulţi parteneri de-a lungul vieţii. Prin urmare, ajungem la ideea evoluţionistă - satanistă, că dacă mă face ceva să mă simt bine, atunci e bun.

Biblia nu spune aşa. Pot să enumăr câteva motive pentru care divorţul şi recăsătorirea pot produce traume atât în viaţa celor implicaţi direct, cât şi în viaţa victimelor colaterale. Şi atunci, ce fericire poate fi aceea clădită pe nefericirea altora?

Eu nici în caz de adulter nu aş fi pentru divorţ, dar dacă Domnul o permite, eu nu o să zic că este interzis. Însă un creştin adevărat, după părerea mea, nu se gândeşte la renunţare la luptă şi la fugă, ci, dimpotrivă, la luptă pe genunchi şi scarificiu până la moarte, privind la toate persoanele implicate în problemă.

Despărţirea pe motive de "nepotrivire" nu o găsesc în discursul lui Isus. Cine o găseşte, să mi-o arate. Dimpotrivă, în discursurile lui Pavel găsesc îndemnuri la îngăduinţă între parteneri, răbdare, luptă pentru a câştiga în viaţa de familie, nu a pierde.

Ceea ce seduce ca gând de fericire, nu este neapărat bun, şi venit de la Domnul. Mira-m-aş ca Domnul Isus să consimtă actul pe care sel şi acel alt bărbat(?) doresc să-l săvârşească.

Poate intenţia Lui iniţială a fost ca cei doi să fie împreună, şi din neveghere s-a ajuns la altceva. Dar acum, sel a devenit "un singur trup" "unit de Dumnezeu" cu altcineva. Ar fi responsabil din partea ei să se lupte acuma pentru ceea ce a făcut, conştient sau nu, înaintea lui Dumnezeu, nu să fugă în braţele altuia, trăind apoi o viaţă întreagă cu dilema în minte: "am făcut ce este bine sau nu? A acceptat Dumnezeu ce am făcut sau nu?" Dacă nu mă crede că aşa o să trăiască, mie mi-e totuna dacă o să încerce să vadă dacă aşa va fi.

Desigur, fiecare poate să-şi înăbuşe glasul conştiinţei, dar la sfârşit...

Eu zic, şi cred că este Scriptural, că dacă cineva chiar nu mai poate să-şi suporte partenerul, ar fi potrivit cel mult să se despartă pentru o vreme, sau chiar dacă este în caz de adulter, să aleagă personal să-şi trăiască restul vieţii în singurătate din punct de vedere al căsătoriei, alegând să rămână credincios(oasă) legământului făcut, să-L respecte pe Domnul, şi să se facă plăcut(ă) Lui pentru restul vieţii.

Nu cred că Domnul o să dea neapărat cuiva în cap pentru că se recăsătoreşte, pentru că este Suveran să aleagă de cine să se îndure şi de cine nu. Eu am prezentat doar calea care sigur atrage binecuvântarea şi apreciarea lui Dumnezeu. Pe cealaltă cale, fiecare merge pe barba lui. Poate Domnul se va îndura, poate nu.

Însă celor care au făcut deja paşi majori greşiţi în viaţă, le spun: "treziţi-vă odată, nu mai continuaţi aşa. Mergeţi pe calea sigură a Scripturii şi lăsaţi loteria când e vorba de viaţa voastră. Nu v-au fost de ajuns ponoasele câte le-aţi tras până acum?"

Ultima modificare de Filip. (05/02/08 09:09)


05/02/08 09:05

Site web  
CatalinD
membru

Locatie: Bucuresti
Inregistat: 02/03/07
„Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel şi pe cel ce îşi acopere haina cu silnicie, zice Domnul oştirilor. De aceea, luaţi seama în mintea voastră şi nu fiţi necredincioşi!” (Maleahi 2:16)

Ce nu se intelege sau nu este scris clar? Stim care este voia Domnului, dar vointa personala doreste sa ne conduca trairea. Si voita personala (sinele propriu) este dintre vrajmasii nostri, alaturi de lume si de Satan. Constiinta pusa in noi de Dumnezeu isi face datoria si ne aduce framintari, si acestea sunt un semn de la Dumnezeu ca pacatuim. Putem incerca in doua moduri sa linistim constiinta: un mod fara izbanda este cel in care cautam sa ne indreptatim, chipurile, inventand exceptii exact in cazul nostru, si al doilea mod, sa ne pocaim de pacatul nostru intorcandu-ne spre bunatatea si sfintenia lui Dumnezeu.


_______________________________________
"Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea." Ioan 10:27-28

05/02/08 09:54

   
sel_sel16
membru

Locatie: Hamburg
Inregistat: 04/02/08
Multumesc celor care si-au expus punctele de vedere.E adevarat, greseala e colosala. Dar, am facut-o si acum ma trezesc ca nu stiu incotro sa o iau. Filip spune ca "Poate intentia Lui initia a fost...." Nu sunt sigura ca am inteles..D-zeu poate avea o anumita vointa si apoi se poate razgandi..??? Si apoi, incerc sa inteleg cum poti lua o decizie importanta in viata, daca nu privind in inima ta. E gresita ideea de a privi in inima ta pt a gasi raspunsurile corecte la intrebarile tale si pt a putea lua cea mai corecta decizie, fata de D-zeu, fata de tine, fata de cei din jurul tau? Cel rau e capabil de lucruri bune, de sentimente curate? De ce sa nu-ti asculti inima? Cum Il poti iubi pe D-zeu daca nu simtindu-L? Citesti Scriptura si devii un robot, aplicand in tot ce faci ceea ce scrie in ea? La fel cum simt durerea prostiei mele, in acelasi mod simt ce simt pt cel cu care mi-as dori sa fac, ceea ce trebuia facut de la inceput. Simt cu inima. Si pun mult suflet.  Greseala e greseala (si nu e o scuza). D-zeu nu ofera a doua sansa? Sunt intrebari ce inca imi trec prin minte. Nu caut argumente care sa ma convinga ca fac bine ceea ce mi-as dori sa fac, pt a scapa de dilema. Caut raspunsuri corecte, cele pe care D-zeu ar vrea sa le stiu. I-am cerut, si nu odata, un semn ceva, ca sa stiu ce sa fac, dar mi-e teama de modul in care il voi interpreta....

_______________________________________
"Before you judge me try hard to love me..."

05/02/08 12:27

   
filip
membru

Inregistat: 27/04/05
Când zic că poate intenţia Lui iniţială a fost... mă refer la faptul că vorbeai de un "primul" pentru care ai simţit ceva. Dumnezeu cunoaşte cu cine ne-am potrivi, şi încearcă să ne sugereze cumva că persoana aceea ar fi bună pentru noi, fie creând un cadru în care să ne cunoaştem, fie prin alte mijloace. Dar noi putem să ignorăm ceea ce sugerează El, şi să facem altceva. Însă odată ce alegem, El ne face una. Prin urmare chiar dacă nu se întâmplă ce a intenţionat El, alegerea noastră consituie pentru El ceea ce trebuie să fie.

La faza cu ascultatul inimii... Uite ce scrie în cartea lui Ieremia (cap. 17):

9. "Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
10. "Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui."

Eu sunt de acord că sentimentele şi simţămintele joacă un rol important în viaţa noastră, dar ele nu trebuie să fie pe primul loc. Acolo trebuie să fie Domnul, care le cercetează şi apoi ne spune ce este bun şi ce nu în sentimentele noastre.

Este evident şi că Dumnezeu este Dumnezeul celei de-a doua şanse. Şi mulţi dintre noi am beneficiat chiar şi de a milioana şansă, dacă aş putea să arunc o cifră. Însă la fel de adevărat este şi că Apostolul Ioan aminteşte de "păcate care duc la moarte". Una este să beneficiezi de iertare, şi să ai şansa să continui o viaţă liniştită, dar suportând consecinţele care rezultă din păcatul tău, şi alta este să beneficiezi de iertare, şi să te întorci la ce ai mai făcut odată.

Ce vreau să spun cu consecinţe? Dacă ai fost un om robit de o patimă, Dumnezeu te iartă. Dar tu, ţi-ai cheltuit toată averea pe patima respectivă. Dumnezeu te repune în drepturile de fiu, dar nu-ţi dă înapoi toţi banii pe care i-ai pierdut. Îţi păstrează ceea ce înseamnă pâinea de toate zilele, pentru că se angajează să o facă, dar suporţi anumite consecine pentru ce ai făcut.

Acuma venind la exemplul căsătoriei. Divorţul în sine, deja El îl priveşte ca păcat. Dar, să zicem că din anumite motive ajungi acolo. El te iartă, şi acuma cel mai bun lucru e să-ţi continui viaţa într-o stare în care suporţi consecinţele de a fi singur, fără alt partener, pentru că Domnul consideră recăsătorirea în afara cazului de văduvie, ca fiind preacurvie.

Există sau pot fi găsite explicaţii despre motivele pentru care-L fac să gândească aşa, însă nu aceasta e partea care ne interesează. Dacă iubeşti pe cineva "din toată inima" faci ce-ţi spune indiferent dacă-ţi dă explicaţii sau nu. Prin urmare dacă-L iuveşti pe Domnul, alegi să-L asculţi, chiar dacă nu înţelegi de ce îţi spune să procedezi aşa.

Acuma, la partea cu semnele şi proorociile, e şi asta un lucru important, dar poţi să faci ceva mai mult. Semnele şi proorociile ţin şi de interpretare. Dar, poţi să-I ceri Domnului să te ajute în mod deosebit să faci alegerea bună. Numai să fii atentă, că El nu te opreşte să faci ce vrei tu, la urma urmei. Însă, aşa cum a promis că dacă-i ceri ceva după voia Lui El va face, va găsi şi pentru tine "măgăriţa lui Balaam" care să-ţi vorbească la momentul oportun. Numai tu să o asculţi, şi să nu îţi impui să-ţi asculţi inima sau sentimentele în acele momente.

E foarte greu în general pentru o persoană feminină să procedeze aza, şi cunosc nu puţine cazuri în care la urmă tot sentimentele au biruit, şi apoi au fost consecinţe mai grave, pentru tot restul vieţii acelor persoane. Zic şi eu un "Domnul să-ţi ajute" în acele momente, dar nu pot decât să stau şi să mă uit neputincios, şi să sper ca El să intervină pentru binele tău.

Dacă binele tău e altul decât cel pe care-l cred eu scriptural, fie şi aşa. Dacă nu, să-ţi dea putere să lucrezi cum este bine, la urma urmei pentru tine, nu pentru părerile mele sau a altor băgători în seamă de pe aici. Tu eşti prima beneficiară a alegerilor tale, eu pot doar să te îndemn să fii cu foarte mare grijă.

Şi să păstrezi mereu în inima ta rugăciunea lui Moise: "Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici." (Ex. 33: 15). Şi să n-o apuci măcar de acum înainte pe drumurile pe care Domnul n-ar veni cu tine.

Ultima modificare de Filip. (05/02/08 12:57)


05/02/08 12:54

Site web  
sel_sel16
membru

Locatie: Hamburg
Inregistat: 04/02/08
Multumesc, Filip. Domnul sa te binecuvanteze!....

_______________________________________
"Before you judge me try hard to love me..."

18/02/08 13:19

   
mototey
membru

Locatie: Mutat: Suceava - România
Inregistat: 11/12/06
divortul este un pacat... Biblia spune ca sa nu fie dezbinari, sa nu fie despartiri...

_______________________________________
Omul de care se foloseste Dumnezeu

04/04/08 11:06

Site web  
april
admin forum

Locatie: Germania
Inregistat: 15/10/05

mototey a scris:

divortul este un pacat... Biblia spune ca sa nu fie dezbinari, sa nu fie despartiri...

Unde spune ?


_______________________________________
Every Day Brings New Blessings

04/04/08 18:13

   
mototey
membru

Locatie: Mutat: Suceava - România
Inregistat: 11/12/06
Maleahi 2:16 scrie asa: "Caci Eu urasc despartirea in casatorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, si pe cel ce isi acopere haina cu silnicie, zice Domnul ostirilor. De aceea, luati seama in mintea voastra sa nu fiti necredinciosi!"  ... mai e un text care vorbeste despre divort ca fiind pacat in Luca 16:18

_______________________________________
Omul de care se foloseste Dumnezeu

04/04/08 18:50

Site web  
april
admin forum

Locatie: Germania
Inregistat: 15/10/05

mototey a scris:

Maleahi 2:16 scrie asa: "Caci Eu urasc despartirea in casatorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, si pe cel ce isi acopere haina cu silnicie, zice Domnul ostirilor. De aceea, luati seama in mintea voastra sa nu fiti necredinciosi!"  ... mai e un text care vorbeste despre divort ca fiind pacat in Luca 16:18

Bravo :) .


_______________________________________
Every Day Brings New Blessings

04/04/08 19:17

   
mototey
membru

Locatie: Mutat: Suceava - România
Inregistat: 11/12/06
... am citit putin mai mult si am observat ca ai dreptul sa divortezi doar intr-o anumita circumstanta... doar daca sotul/sotia a fost infidela tie... doar daca nu ti-a fost credincos/credincioasa ...  atunci iti da voie sa il/o lasi, adica sa divortezi de el/ea

_______________________________________
Omul de care se foloseste Dumnezeu

11/04/08 11:23

Site web  
april
admin forum

Locatie: Germania
Inregistat: 15/10/05

mototey a scris:

... am citit putin mai mult si am observat ca ai dreptul sa divortezi doar intr-o anumita circumstanta... doar daca sotul/sotia a fost infidela tie... doar daca nu ti-a fost credincos/credincioasa ...  atunci iti da voie sa il/o lasi, adica sa divortezi de el/ea

Unde scrie ?


_______________________________________
Every Day Brings New Blessings

11/04/08 14:32

   
+Archangel+
Moderator

Locatie: Ploiesti, RO
Inregistat: 05/07/06
Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte. Matei 5:32

Acum intrebarea care se ridica e daca dupa ce a divortat se poate recasatori atat timp cat ii traieste fostul partener.


_______________________________________
A sti nu inseamna a fi!

11/04/08 17:36

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Vreau sa va aduc la cunostinta un caz.Prietena mea ,s-a casatorit cind inca nu-L cunostea pe Dumnezeu ,cu un barbat care la fel, nu stia de Dumnezeu(adica nu erau credinciosi).Dupa ccitiva ani, prietena mea a intrat in legatura cu niste persoana credincioase si a ajuns si intr-o biserica penticostala.

I-a placut ,si s-a hotarit sa se boteze.Cind sotul ei a aflat, a intentat divortul, refuzind categoric ca sotia lui sa fregventeze o biserica de pocaiti.

Pe hotarirea de divort scrie clar motivul :"ca sotia a ales sa se boteze, si sa faca parte dintr-o alta religie".

Deci, prietena mea are 33 de ani ,ce parere aveti se mai poate casatori ?


11/04/08 18:56

   
filip
membru

Inregistat: 27/04/05
Verbul "a putea" are mai multe conotaţii.

Dacă vorbeşti despre capacitate - oricine la urma urmei are anumite capacităţi de a face orice.

Dacă vorbeşti despre permisiune - divorţul şi recăsătorirea sunt permise în această ţară.

Dacă o luăm însă pe latura lui Dumnezeu, capacităţile noastre ni le putem exercita numai până acolo unde intrămăn conflict direct cu interesele Lui.

Iar permisiunea... El o acordă sau nu.

În 1 Corinteni 7, există nişte cuvinte pe care Pavel le tot repetă: să rămâi în starea în care ai fost pe când erai chemat.

Destul de interesant. Pe de altă parte vorbeşte şi de eliberare, pe care dacă poate cineva să o obţină, e bine să o obţină.

În cazul despărţirii dintre un partener pocăit şi altul care nu e pocăit şi doreşte să renunţe la legământul familial, Pavel zice că fratele sau sora nu mai sunt legaţi. (Ce înseamnă "legaţi"? E destul de interpretabil, şi nu mă dau expert.)

Iar mai apoi îndeamnă în general oamenii să nu caute formarea unei legături conjugale, decât, eventual, din pricina ne-stăpânirii la nivel sexual.

Ideea e că fiecare ar trebui să se cerceteze pe sine însuşi. Dacă cineva are capacitatea de a trăi singur din punct de vedere conjugal, şi ajungând în starea particulară enunţată mai sus, doreşte să-şi dedice timpul unor alte tipuri de slujire decât cel din familie, eu am dedus că un astfel de lucru este bine primit înaintea Domnului.

Dacă, dimpotrivă, în urma unei conjuncturi particulare ca cea descrisă de Pavel aici, a ajuns într-o stare care nu îi este potrivită, ci îi pune în pericol viaţa spirituală, şi vrea să slujească într-o familie, eu înţeleg că prin Scriptură i s-ar da dreptul să facă acest lucru.

Eu personal cred însă că inima Domnului ar fi mai aproape de un partener care ar renunţa la sine, şi s-ar dedica rugăciunii pentru întoarcerea celui care a divorţat, la Domnul. Şi eventual după aceea s-ar putea efectua reluarea unei unităţi care a fost stabilită clar odată înaintea Domnului.

Că mi-e greu să cred că Dumnezeu desconsideră juruinţele făcute în faţa ofiţerului stării civile, sau în bisericile la care fiecare a ales să meargă. Chiar dacă astfel de jurăminte nu sunt conştientizate pe deplin, şi nu ştiu oamenii ce importanţă covârşitoare au înaintea lui Dumnezeu, atunci când le rostesc.

Închei şi eu ca Pavel, în capitolul amintit:

Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu. (1 Cor. 7:40)


Ultima modificare de filip (11/04/08 19:36)


11/04/08 19:29

Site web  
Pagini:  1 2 3 4 5 6 7 ... 18    



Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori
felicitari electronice mesaj inviere felicitari sfintele pasti felicitare online pentru pasti felicitari crestine cu mesaj din Biblie felicitare cu mesaj de inviere felicitare cu mesaj de inviere felicitare crestina verset biblic inviere
Mergeti la
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson




© 2005-2018 TANARCRESTIN.net