TANARCRESTIN.net
 




Forum | Regulament | Cautare | Inregistrare | Login

Nu esti conectat.

tcForum/Literatura/Proza (noastra de) la naftalina Moderat de april, feedback  
Autor
Mesaje Pagini:  1 2
simple
membru

Locatie: pamant
Inregistat: 19/10/05
Nu sunt altceva decat un fulg de zapada traversand distana dintre cer si pamant.
Ma nasc din  cer, creata de Dumnezeu pentru a schimba ceva pe lumea aceasta...pentru a aduce bucurie in sufletelor unor copii care-si intind mainile pentru a ma prinde in brate; pentru a desena un zambat pe fata unei bunici, aducandu-i aminte de vremuri mai bune....si pentru a imbraca in mai alb aceasta lume murdara.
Da...sunt un fulg de nea cu o misiune in calatoria mea, traversand vazduhul...si stingandu-ma in pamant as vrea sa pot sa spun la sfarsitul alergarii mele : "Tata am ispravit"...iar in acel moment ma voi putea topi linistit fiindca voi stii ca existenta mea efemera nu a fost zadarnica.


_______________________________________
calator spre eternitate

12/01/09 00:00

   
livu2day
membru

Locatie: Dublin, Ireland
Inregistat: 06/11/08
M-am gandit si m-am pierdut pe o calea unde speram in oameni. Aceea speranta era o dorinta. Ca
sa fie intelegere intre mine si ei.
Tot m-am gandit, am visat, am dorit si am sperat.
Dar am pierdut totul, am in-nebunit si m-am ranit. Ca un om care este orb si nu poate mirosi, doar ce
poate face e sa simta, care a inceput sa caute trandafiri si a gasit doar spini. Asa m-am orbit plin de nebunie,
eu singur m-am ranit lovit si m-am intepat.
Cine sa ma inteleaga? Am ajuns la sfarsit si am gasit ca nici eu insusi nu ma cunosc.
A fost un inceput care tremuram de soc sa sfarsit si din nou totul a inceput.
Era sa cunosc golaciunea in care am fost si inceputului adevarului pe care fac primi pasi.....
In pierzerea mea am fost gasit de Cel ce ma cunoscut de la adevaratul inceput, care ma cunoaste acum
si care ma cunoaste la sfarsit.
L-am acceptat, Lui m-am predat.
Ma invatat, am realizat ca tot ce a fost in trecut e nimic si ce e acum e Totul daruit de El.
Am inceput sa cunosc Adevarul si ce este in mine.
Ce pot sa fac fara El? Nimic nu pot fara El si nimic sunt fara El.
Dar am alfat caci cu El totul se poate intampla.
Prin El ma gasesc, ma cercetez, ma intreb si El imi descopera ca cu El nu este limite.
Cunosc acuma ca ce este gol in mine poate fi umplut de El cum sa cuvine.
El este apa vieti care te satura, izvorul vesnic care intotdeauna curge.
Am aflat ca fara folos e sa ma incred in ce este gol, mai bine sa ma incred in Cel ce poate umple cu
adevarat.


_______________________________________
Proverbele 18:2 Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el.
http://iaebetel.blogspot.com/

24/01/09 16:38

   
edi.theraven
membru

Locatie: ploiesti
Inregistat: 26/10/08
Un text de cateva zile, cand m'am hotarat sa trec de la poezie la proza. Este partea 1, am inceputul partii a 2'a. Poate o sa continui sa postez. O sa vad.




                 I - shadows of the moon
                                               




Pe'afara se plimba gerul.Dosite sub haina, chibriturile erau pe jumatate umede. Le cerceta cu degetele, cat mai absent posibil.Cu toate ca in cafenea nici barmanul nu se arata mai deloc si radioul era bine ascuns intr'un colt, daca ar scoate afara cutia s'ar starni un vant si le'ar imprastia pe toate. Natura, in salbaticia ei, isi tocmea urgiile impotriva rusului. Astfel, mainile noduroase ar fi stat bine unui boxer, poate picioarele ar fi ajutat un alergator, limba si nasul goduros, dar fin, unui bucatar. Dar, toate acestea, lui ii erau potrivnice si nu i se potriveau deloc. In sfarsit, gasind un chibrit uscat, isi aprinse o tigara. Mirosul de sulf, intepator dar dulce, ii inlacrima ochii. Isi privi toiagul rezemat de scaunul pe care se odihnea anevoie, picioarele aproape beteage ingramadite sub masa, aparau bocceluta. Cele cateva bucati de branza se scurgeau prin cusaturi si tot ploaia ii umezi restul de tutun si foi de caiet vechi puse pentru cine stie ce vremuri.

    Obisnuia sa isi tina asa zisele socoteli pe caiet, la sfarsitul zilei, insa, mai rau il amarau. Economia si calculele nu se fac la cativa banuti gasiti ,sterpeliti, sau facuti chiar din cele mai umile munci. Platind inca o cafea cu gust tulbure si culoare si mai pierduta, Ivan isi aduse carja mai aproape caci, prin acele sate pierdute prin muntii de pe malurile Lenei, povestile pareau sa aiba, totusi, ceva mai mult decat un sambure de adevar ; asta mai ales cand viata iti atarna de un bat ce'ti insangereaza cand un umar cand celalalt, dupa cum erau picioarele nevoite sa ceara ajutor carjei.

    "In locurile astea si tutunul e prost" - mormai, cu talc, Ivan.

         Cand se intuneca de'a binelea, urca treptele de lemn ce duc la catul superior. Isi cumparase cea mai ieftina camera, pentru cateva nopti. Cu o patura pe un sac de coceni, in loc de pat si o lumanare de seu in loc de o lampa obisnuita, camera isi plimba intre tavan si podea umbre si forme de vis, care mureau la un colt numai pentru a invia capatul celalalt.
          Sub cingatoare, la brau, strans pe corp, avea o carte .Fara coperte si scrisa ingrosat, cu figurine si desene indescriptibile sau hade si cu formule pentru amestecuri din parti de plante sau din animale, cartea isi intindea pe un numar insemnat de pagini, harti. Unele dintre ele nu pareau sa descrie decat planuri arizi, bidimendionale. O scoase pretios de la brau, si cauta o harta ce descria acei munti in care ajunsese abia in seara aceea. Zambi stramb si cu mult amar. Trase sacul in  dreptul usii, ascunse cartea la brau si isi potrivi bocelluta sub cap. Astfel, somnul care ii limpezea mintea si ii alerga picioarele prin locuri unde numai un visator putea ajunge, adromi.

Ultima modificare de edi.theraven (04/11/09 08:43)


_______________________________________
It is not titles that honour men, but men that honour titles.
If a man does not know to what port he is sailing, no wind is favourable.

04/11/09 08:40

Site web  
Zefir
membru

Locatie: Romania
Inregistat: 28/02/09
edi.theraven, foarte frumos scris. Totusi, mi se pare ca fragmentul are de suferit din cauza titlului in lb engleza.
Astept continuarea. E interesant.


04/11/09 17:47

   
edi.theraven
membru

Locatie: ploiesti
Inregistat: 26/10/08
II - raven of dispersion


              Plecandu'si capul, somnul il cuprinse in amorteala si vuietul mereu nedeslusite. Lasand in urma lumina Aurorei Boreale, Calea Lactee, astrii morti de vesnicii, ca o pasta laptoasa si neagra, lasand in urma timpul si, intr'un final materia, orizontul vizual i se micsora enorm, incat, atunci cand ajunse pe plaja de sticla a tinutului Zur, acesta parea infinit. Rotind privirea, parea ca acopera un spatiu de dimensiuni imense. TOTUL era schimbat si geometria se altera, se distrugea si construia in forme neobisnuite. Era aNtu' , un univers aflat dupa muntii de granit, numti Cei Inalti. In jurul lor era o prapastie care ajungea in Nor-te-pkaa, locul unde toti cautatorii de pietre ce se aventurau pe Cei Inalti, erau aruncati si deveneau sclavi sau omorati cu pietre. Peste munti treceai in spatele unor pasari mari, fara ochi si gura, care te ridicau peste varfurile Celor Inalti si te lasau pe malurile din Zur.

             Cand era cald, malurile Zurului se transformau in port. Cersetorii se tarau prin nisipul sticlos, rar induplecand pe cineva mai putin grabit sau, si mai rar, pe cineva care putea sa incredinteze ceva de facut, ori din amintita lipsa de timp sau din comoditate. Insa, de cele mai multe ori, cine ajungea in Zur, mai ales pentru comert, nu impartaseau decat cu persoanele carora doreau sa le vanda lucruri adunate in calatoriile lor, sau transportate special din mari departari cu vase sau inaripate. Se vindeau mai ales ciudate pietre aproape transparente, manuscrise cuprinzand vechi scrieri pamantesti ori nu, bauturi rare prin acele
locuri, sclavi si bocanci, incingatori, armuri sau simple veste croite din piele, blanuri si alte asemenea.

              Totul se transforma in bizar sau, cum exclamau in treacat locuitorii, grotesc, seara in lumina apusului. Focuri albastre strabateau padurile si luminau ciudat formele copacilor, transformati in fiinte inalte , cu picioare subrede si sovainde si niste palme cat pieptul unui om, carand un fel de torte, intr'un mars catre inima padurii. Nimeni nu a intrat adanc in padure, chiar cautatorii de plante care sa curete bolile sau sa le aduca, ramaneau la marginile padurii, privind cu bagare de seama peste umar, avand uneori impresia ca zgomote inabusite ii pandeau. Nimeni nu stia insa nimic precis si toate ramaneau ca facand parte din folclorul zonei, mai ales ca cei ce aveau nevoie sa treaca dincolo de padure o faceau in spatele pasarilor bine-cunoscute pentru indeletincirea de a ramane impasibile oricaror orori.
           In Zur, dincolo de padure incepeau plajele de gheata, unde frigul transforma imprejurimile mult peste puterea de imaginatie sau pricepere a unui om. Se credea ca, numai demonii vin acolo si, la lumina apusului si a tortelor, sclupteaza formele in gheata. Hotii calatoreau intr'acolo pentru a sterpeli coltii inghetati ai mamutilor care pretuiau enorm. Insa se intampla foarte rar ca, mamutii, pazind marginile padurii sa se lase praduiti si, si mai rar, ca cineva sa se intoarca din frigul ce atingea pragul nebuniei. De aceeea, nimeni nu credea povestile hotilor cand spuneau mandrii ca salbaticul alb, nu este populat si ca mamutii singuri apara marea de gheata.

Ultima modificare de edi.theraven (04/11/09 22:02)


_______________________________________
It is not titles that honour men, but men that honour titles.
If a man does not know to what port he is sailing, no wind is favourable.

04/11/09 21:17

Site web  
edi.theraven
membru

Locatie: ploiesti
Inregistat: 26/10/08
*******

       Facandu'si greu cu loc prin multimea adunata din mai toate colturile intinsului ocean, stransi si discutand aprins despre neobisnuitul fapt, Ivan intreba, la randu'i, plin de interes un om mic de statura, aducand a soarece datorita urechilor si cozii ce si'o infasura mandru in jurul genunchilor, odihnindu'se pe o bucata de patura cu desene ciudate, ce se intampla.


       "Domnule, observ ca, spre deosebire de ceilalti cersetori ce trandavesc si ne insulta cu obraznicia lor fara margini, crezand ca lipsul ii face mai vretinici de compatimire, dumneata pari mai degraba umil."

       "Eram in trecere.Dar afla ca, in tara mea, vorba multa ascunde viclesug."

      "Atunci, vino. O sa iti spun 'totul' de la inceput. Dar, mai intai, mi'ar prinde bine niste cascaval sau macar o amarata de bucata de branza. Asa, pentru a prinde putere"

      Scotand putin ingretosat branza facuta aproape terci, din sac, spuse:

      "Asta e tot ce am"

      "Bine. Minunat. Branza asta ar pretui ceva aici,stii? Acum asculta"





          III - the sail of Ho



       Inainte ca apa sa acopere ultimul pisc al Atlantidei, sa amestece cenusa si sufletele ei sa ramana istorie, inainte chiar de marele potop, inainte de prima raza de lumina solara, inainte ca timpul sa existe, locul ce oamenii numesc Pamant, era o mare de ape, de uscaturi intrepatrunse, coexistente sau suprapuse.

Un haos, cum este numit acum. Dar atunci, cand rotile timpului nu se urneau si destinul nu se croia, spatiul era infinit si........cum sa spun......gratuit.Exact,da,gratuit. Vezi tu, acum masuram spatiul, dar o facem in raport cu timpul. De pilda 100 de mile inseamna mai mult decat 10 mile, asta fiindca, parcurse in acelasi mod, dureaza mult mai mult sa le acoperi. Dar atunci nu exista timp. Totul era acolo si puteai ajunge oriunde si, daca se permite exprimarea, 'oricand'.
        Zeii, pasari, inotatoare, animalele de deasupra pamantului si de sub el, nu se ucideau. Nici macar nu isi aduceau ocara. Zei, cu arcurile lor mari se intreceau luand la tinta bucati de piatra, altii aruncau suliti care se pierdeau in marginile orizontului, animalele se imbranceau, inghionteau si alergau iar, inainte de odihna, spuneau povesti cu cavaleri ori printese de prin alte lumi, in jurul focului aprins cu indemanare de Ho sau, cand acesta se plimba cu frumoasa zeita Arma, ce'si ducea mandra arcul imens, Corum se apleca si, cu mai putina pricepere, aprindea o palida flacara ametitoare, unde, toate povestile, prindeau viata si se stingeau odata cu aceasta.
        Apoi, candva, Ho nu mai aparu. Arma, ne stiind unde sa il caute, se hotari sa mearga, singura, in Zur, cetatea visului. Gandea ca iubitul ei Ho s'a pierdut, in vre'un somn nelinistit. Ajunse insa mult prea tarziu. "Tarziu,tarziu,tarziu" ii rasunau in urechi Armei cuvintele hangiului din Zur. Fara sa inteleaga prea bine ce insemna acest 'tarziu' decise sa il astepte pe Ho, scrutand oceanele de pe tarmul de sticla. Urcand un inalt bloc de piatra, intinse arcul si astepta venirea iubitului. 'Tarziu' nu avea pentru ea nici o insemnatate aparte. Ea nu avea 'timpul'. Vreme de sute de ani, Arma astepta pazind, parca, malurile, ca o gigantica statuie protectoare. Multi se minunau, altii chiar o divinizau ori ii strigau neputintele, necazurile sau ororile. Insa ea nu auzea decat valurile trosnind tarmul si ochii nu cautau decat forma mladioasa a lui Ho. 
        "Ca sa raspund intrebarii cat mai scurt : azi Arma a disparut. Dupa cum poti vedea, tarmul e gol. Sau, oricum, nu mai este asa cum il stiam noi."
        Ridicandu'se se indeparta si, fara sa priveasca inapoi, creatura cu infatisare de soarece spuse:
        "Pe curand, cersetorule de vise."

Ultima modificare de edi.theraven (09/11/09 21:43)


_______________________________________
It is not titles that honour men, but men that honour titles.
If a man does not know to what port he is sailing, no wind is favourable.

09/11/09 21:39

Site web  
edi.theraven
membru

Locatie: ploiesti
Inregistat: 26/10/08
IV - Bad medicine


         Sari, cu inima bubuind de spaima, in mijlocul camerei. Aprinse lumanarea. Se trase in fata oglinzii si cu mainile gloduroase isi aranja suvitele de par lipite de pieptul rece, ca de mort. Numai transpiratia, poate, si cautatura-i profunda in oglinda il apropiau de imaginea unei fiinte vii. Scotand din sac, o blana groasa de lup, se infasura pe tot spatele , pana la genunchi. Stinse lumanarea si, facand un gest aproape grotesc in jurul pieptului cu mana stanga, strangand in palma o batista legata la toate colturile si plina cu un soi de nisip, iesi din camera. Dupa ce isi lega strans batista la celalalt capat al batului lung de un metru si jumatate si gros cat o mana de om, cobori apasat treptele. Jos nu era nimeni. Muzica nu se mai auzea, doar fasaitul static al radioului aproape mort.
         Iesind in strada, intunericul diminetii il facu sa se clatine. Frigul ii incretea doar fruntea si ii incremenea ochii in orbite. Nu batea vant. Nici macar o adiere. Doar deasupra pamantului se starnea un vant alb care rascolea frunzele. In rest, liniste.
         "Chiar prea liniste", sopti stins Ivan, privind banuitor, aproape contemplativ, frunzele ce pareau sa ii sugume picioarele.
         Nimeni nu ar putea spune, niciodata, de prin care locuri a venit sau spre ce se indreapta si nimeni nu indrazni vreodata sa il intrebe. Trecea doar, ingandurat, parand ca traieste in cu totul alta lume. Inclinatia sa, morbida, uneori si de cele mai multe ori, groteasca il purta prin locuri aflate doar in povestile spuse seara, la gura sobei si avea de aface cu slujbe de care doctori batrani aduceau aminte sorbind cu sarg din carafe pline cu vin. Tenebrele pesterilor ascunse sub ape, groaza contemplarii cerului in miez de noapte simtind praful steleor atat de aproape si vantul rece sub talpi , ii erau desfatarea.
          Sprijinindu-se in carja, isi pierdea forma in departare. Drumul incercuia patru coline, dupa care ocolea un munte pentru a-s pierde urma in inima sa. Acolo, intr-o asezare putin cunoscuta, urma sa gaseasca motivul clatoriei sale. Asezarea era un oras construit vertical, pe stancile interioare ale muntelui, pana aproape de marginea superioara de unde, noaptea, puteai privi magnificul apus de pe Venus. In sezonul rece acoperisul era infundat cu frunze mari sau ramuri de copaci pentru a impiedica gerul si zapada sa isi faca loc inlauntru.
         

           **********


          Dupa primul deal, se odihni. Ii rasunau in minte primele cuvinte ale tanarului student la arheologie. "Buna ziua!". Asezandu-se pe scaunul din fata sa, tanarul student isi dezaburi ochelarii apoi, cu miscari scurte, isi deschise servieta si insirase pe masa diverse manuscrise, ceramica arsa cu inscriptii antice, coli de diferite marimi continand desenele unor bucati de plante legate in mod ciudat la aparatele unor fiinte vii. "Am descoperit ceva fascinant, domnule!" Spuse tanarul lipind palma cu putere de masa, peste toate acele foi. Ivan, trezit dintr-o stare ce aducea a picoteala, il privi buimac, aproape scarbit.
      "Sunt sigur ca Marcus nu a spus decat ca urmeaza sa se faca o descoperire ce va schimba istoria. Mi-a vorbit numai in cuvinte de lauda despre dumneavoastra, domnule Ivan. Parea sa regrete ceva in legatura cu trecutul ce va leaga. Totusi, nu stiti amanuntele : L-am intalnit pe Marcus in vara anului acesta, in campusul Cursurilor Deschide. Era un seminar in care se vorbea despre medicina straveche. Marcus a devenit interesat de studiile mele, in mod special de tratatele din anii studiilor de licenta, ce se refereau la stransele legaturi intre anatomia plantelor si cea a mamiferelor. Spre seara am mers la o casa de lectura retrasa unde am putut discuta in liniste. Am devenit curand prieteni apropiati. Ne confruntam in pareri, idei, povesti auzite, posibilitati medicale unele mai damnate ca altele. Citind hartiile mele, a gasit un desen asupra caruia a ramas cu ochii atintiti minute in sir. Era reprezentata o pisica, ridicata pe labele din spate, inalta cam de un metru. In spate ii erau cusute doua crengi subtiri cu frunze de culoarea violet iar labele din fata erau inlocuite cu niste crengi mai groase, fara frunze. Simbioza aceasta groteasca i-a starnit interesul si, dupa obositoare discutii mi-a destainuit..... Domnule Ivan : cancerul va fi istorie! Seva unei plante permite regenerarea tesuturilor normale si, in cazuri grave, tesuturile canceroase pot fi inlocuite cu parti din acea planta. Seva, insa, este esentiala pentru -acest- studiu. Cunostintele dumitale privind lucrurile ascunse oamenilor....de rand,as putea completa, sunt incontestabile. Eu si Marcus am dori sa ne puteti ajuta."
         "Desigur."
         "Minunat!!! Aici aveti desenele si harta. Zona incercuta este muntele unde veti gasi planta. Sa ne vedem cu bine, domnule!."










                 





                  V - Journey to the outer earth



                 Mergand pe drumul noroios privea in departare stoluri de corbi praduind lesuri de iepuri, carandu-le, apoi, in departari. Amurgul era in toi si luna era aproape in varful cerului, ascunsa cand si cand de nori rosiatici. Inaintand spre munte, drumul devenea tot mai pietros. Grabind pasul, Ivan ajunse la gura pesterii cand apusul era pe sfarsite. Pestera era luminata slab de cateva sparturi prin care ajungea lumina diafana a noptii. Dupa ce coti la dreapta, se odihni. Privind in urma vazu doar intuneric. Coridorul disparu, de parca acolo nu fusese decat munte, dintotdeauna. Era, insa, doar intunericul. Sarind peste o crapatura in stanca si, urcand un povarnis destul de abrupt, i se deschise in fata o intindere de cativa zeci de metri de copaci, deloc inalti. Cu sufletul la gura ajunse la capatul coridorului. Se trezi in fata unui semicerc sapat in munte. Privind in sus, vazu uriasul horn neacoperit, prin care cernea zapada. Rotind privirea peste marea de alb, isi opri ochii peste un copac cu forme ciudate, inalt de aproape cinci metri. Tragand mai aproape instrumentele, incepu sa taie copacul din radacina. In tacere, care era intrerupta regulat de efortul depus, Ivan isi auzi numele. Privind in sus, incremeni. Din noianul de crengi se lasa spre el un cap imbatranit de vreme si, adunandu-si, parca, toate puterile, capul urla surd, cu un urlet venit din departarile cerului, : „Eu sunt HO” .
               Ingrozit, privi in jur pentru a nu se pravali. Groaza se transforma insa in oroare : din departari vedea apropiindu-se forme mari, balangadindu-se si zguduind pamantul. Privi din nou capul batran, imposibil de descris, ce se holba la el. Apoi se prabusi pe zapada din varful muntelui care, in curand, il inveli complet. Gaura din munte fu acoperita incetul cu incetul de crengi mari si frunze pana cand intunericul devenise rege acelui regat al mortii.

Ultima modificare de edi.theraven (03/12/09 10:16)


_______________________________________
It is not titles that honour men, but men that honour titles.
If a man does not know to what port he is sailing, no wind is favourable.

02/12/09 22:10

Site web  
livu2day
membru

Locatie: Dublin, Ireland
Inregistat: 06/11/08
Singuratatea - Lupta credintei

Într-un Univers întunecat, deseori prăbușit-am prin timpul singurătății… singur, am fost lăsat și trădat de credința în necredință, care-i atât de atrăgătoare și nespus de înșelătoare cu dorințele ei goale, cu intențiile ei seducătoare, aprinde focul care te face să rămâi veșnic cu rănile arzătoare ale singurătății, acele cicatrice pecetluiesc dorințele prin care cer ca cineva să te înțeleagă, ca cineva să simtă împreună cu tine, ca cineva să asculte… ca cineva să se aplece  jos unde Dorințele otrăvitoare te lasă în așteptare. Ai ramas ca o statuie de praf, suflată, suflată în mod constant de vântul pământesc fiindcă ai îndrăznit să te încrezi în veșnica minciună, care înseamnă să te încrezi în ceva limitat, în ceva trecător, într-o relație care probabil niciodată nu a existat.

                Singur am rămas, deși sunt înconjurat de întunericul aglomerat, de negura păcatului care mă sufocă, cu șoaptele care sunt ca și  un val de fum infestat, poluat cu mizeria necredinței, care-mi suflă gânduri veninoase și-mi zice cu îndrăzneală: “nimeni nu te iubește, nimeni nu te înțelege, nimeni nu te cunoaște și n-are cum să te cunoască când nici tu pe tine însuți nu te cunoști, nimeni nu vrea să simtă împreună cu tine și nici nu poate simți ceea ce simți tu… uită-te-n jur, nimeni nu e lângă tine… dar cum să fie cineva în tine ca să poată simți ceea ce simți tu înlăuntrul tău? Nimeni nu te dorește, nimeni nu te primește, ești al nimănui.. “

                Nu, nu, nu!!! Refuz să moară sufletul meu în singurătate, în singurătate din pricina necredinței mele, refuz să mă încred în limite și în acea cunostinta in parte pe care numai ochiul meu o poate vedea …
                Lupt până la sfârșit, lupt să am o credință adevărată, care nu se clatină, o credință care crede și îndrăznește să se aproprie de Ceva, de Cel fără de sfărșit, de El care este nepătruns, este de neînțeles, de Acel care face mai mult decât pot să aștept vreodată, vreau să cred în El, în dragostea Lui care-mi dorește un bine, un bine nespus, un bine care nu poate fi explicat, nu poate fi exprimat, un bine care întrece orice limită, orice măsură, orice pricepere.

                De ce să cred? Cred pentru că Sângele Lui Isus s-a atins de mine, m-a curățit și viața mea s-a Luminat, Și-a întins mâna și m-a ridicat, El m-a vindecat.
                Pentru că Isus a zis, mi-a promis: “Singur niciodată nu te voi lăsa, voi fi cu tine pentru totdeauna… și nu voi fi  doar  cu tine ci voi locui  în tine, ca să simt împreună cu tine, să sufăr împreună  cu tine, să te înțeleg, să te ascult, să te cunosc și să-ți arăt cine ești, ce trebuie să fi, cine o să fi și ce trebuie să faci. Când ești îngropat în neputință, în slăbiciuni, Eu îți voi arăta că mie Totul îmi este cu putință, că Harul meu în slăbiciune este făcut desăvîrșit, să vezi, să guști, să experimentezi că în Mine, cu Mine și prin Mine poți totul că eu sunt Cel care te întăresc, întăresc tot ce există, ca să ramână în viață,  și pe tine te voi întări ca să rămâi în picioare, veșnic viu și nemuritor în Mine și în Dragostea mea. Când ești trist, călcat în picioare, înjosit, doborât la pământ… să știi că Eu voi coborî mai jos și mai jos, ca să te ridic de jos în sus, în așa fel încât să ai bucuria deplină pe o Temelie care nu se clatină niciodată ci rămâne veșnic. Când ești pierdut, trăiești în confuzie, fără speranță, atunci vreau să-ți demonstrez că Totul este spre binele tău.” Tot ce-a zis, ce-a promis… El a implinit.

                Vrei să ai biruință față de lume prin credința ta? Atunci luptă, luptă lupta credinței și crede când ești singur că El este cu tine și-n tine. Crede, înțelege că El este nepătruns de minunat și-n dragostea Lui nemărginită, El este Salvatorul tău! Luptă și crede atunci când nu mai ai putere pentru că El te întărește și are putere infinită până vei putea să faci pasul urmator spre Cerurile care sunt fără timp! Luptă și crede când vezi numai nedreptate la stânga și la dreapta ta, să privești cu credință Sus și să crezi în dreptatea Sa!

                Vrei să lupți ca să crezi în Cuvântul Său, în promisiunile Lui care nu pot fi  exprimate? Vrei să lupți prin credință și să simți tot ce este El, să simți puterea, dragostea, pacea, și  bucuria Lui? Vrei să crezi în Dumnezeu așa cum este cu Adevărat, în Domnul Isus, în Duhul Lui Cel Sfânt care lucrează prin mine și prin tine…  daca vrei să crezi în promisiunea Lui despre Împărăția Sa?


_______________________________________
Proverbele 18:2 Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el.
http://iaebetel.blogspot.com/

04/03/10 17:47

   
polooradea
Exclus

Locatie: oradea
Inregistat: 07/09/09
desi nu prea ma impresioneaza povestirile, am gasit una destul de faina.

POT SA IMPRUMUT 25 $ ?

Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa .

Tati, pot sa te intreb ceva?

Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul

Tati, cati bani castigi pe ora?

Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.

Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.

Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.

Tati, imi imprumuti te rog 25$?

Tatal
s-a infuriat, "Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este
ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte
porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de
ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa
copilarii"

Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa .

Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani..

Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:

Poate
chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu
mi-a cerut bani des. Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o

Dormi? a intrebat...

Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.

  M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$

Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a zbierat. Dupa aceea a scos un pumn de bani.

Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.

Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.

De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.

Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul

Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine?Huh Te rog sa vii mai repede acasa maine . Vreau sa mananc cu tine.

Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.


_______________________________________
multi o ard aiurea..
http://www.youtube.com/watch?v=WLAjvZ2wgUQ

13/03/10 14:03

   
april
admin forum

Locatie: Germania
Inregistat: 15/10/05
e scrisa de tine ?

_______________________________________
Every Day Brings New Blessings

13/03/10 14:10

   
polooradea
Exclus

Locatie: oradea
Inregistat: 07/09/09

polooradea a scris:

am gasit una destul de faina.


_______________________________________
multi o ard aiurea..
http://www.youtube.com/watch?v=WLAjvZ2wgUQ

13/03/10 14:13

   
edi.theraven
membru

Locatie: ploiesti
Inregistat: 26/10/08
Prolog





            Parcul era gol. Astepta rezemat de piciorul unui felinar, scrutand tacut aleea pe care frunzele alergau grabite de un vand molcom, de toamna, cu miros de brazi si lemn ud. Era la scapatat si umbrele lungi se confundau tot mai mult cu intunericul dinprejur. Lampagiul trecea impins de frigul ce se lasa, pe la fiecare cutie de sticla si aprinde fitilul. Se uita indiferent la cel ce se rezema de stalp, apoi trecu mai departe. Flacara se vedea clara in noaptea abia venita, ca ochii unui lup vanandu'si prada. Apoi, cand peretii se aburira, flacara cuprinse intreaga cutie a lampii. De unde privea putea osbesrva ferestrele lumninate ale bibliotecii de vis-a-vis si, in stanga, portile de fier ale parcului care, cu toate ca portarul trebuia sa le inchida la orele 22, de ani de zile ramasesera intepenite si intrate destul de mult in noroiul si pietrisul venit din strada. Cand ceasul bibliotecii suna ora noua, insul iesii din intuneric si se aseza pe banca. Isi stranse fularul si mai tare in jurul gatului si il ridica pana sub nasul scrut si subtire. Cand si cand ofta, pe de o parte de nerabdare si fiindca locul si ora ii dadeau oarecare fiori. Nu era tarziu, evident, dar cand se gandea ca parcul era tocmai la capatul orasului si ca pentru a ajunge acasa avea de trecut prin cartiere pline de cersetori sau oameni fara capatai, devenea tot mai nelinistit.

           Era un barbat scund, dar potrvit, nu atat de gras cat ai putea considera pe cineva indesat. Era, mai degraba, slab si parul iesit de sub basca de raiat flutura in voia vantului. La rastimpuri, isi stergea ochelarii care se abureau din pricina caldurii respiratiei grele. Din paltonul lung pana la glezne, scoase un cub de branza uscata dupa care isi aprinse o tigara. Era deja noua jumatate. Nerabdator, scoase din nou scrisoarea din buzunar si reciti ora si locul. Nu gresise. Si, pana la urma, intalnirea avea sa aibe loc peste un sfert de ora. Asteptand, vazu din capatul aleii, tarsaind picioarele prin pietricelele amestecate cu noroiul, o femeie tanara cu o palarie impodibita cu un trandafir in margine. Pardesiul, maroniu, purtat cu gust, ii trecea cateva palme de genunghi.

   - Buna seara! Alexandro Povici? Domnul profesor Povici?
   - Chiar el, domnisioara.....?
   - Arma, Arma Natzki. Profesore, Ivan, cel trimis, a disparut.

Ultima modificare de edi.theraven (13/03/10 21:27)


_______________________________________
It is not titles that honour men, but men that honour titles.
If a man does not know to what port he is sailing, no wind is favourable.

13/03/10 14:48

Site web  
april
admin forum

Locatie: Germania
Inregistat: 15/10/05
polo, puteai gasi printre scrierile tale, ceea ce stiam ca nu s-a intamplat de data asta:

Larisa a scris:

Probabil ca fiecare roman are scrise cateva randuri pe care le-a scris intr-o faza mai buna sau mai proasta.

"Romanul s-a nascut poet, dar si inventiv" zicea un neamt care e misionar in Constanta. Eu am gasit astazi cateva foi cu proza scurta pe care le-am scris cu ani in urma si as vrea sa va incurajez sa scrieti aici lucruri care va sunt dragi si pe care nimeni nu le-a citit pana acum. Poate facem o colectie!


_______________________________________
Every Day Brings New Blessings

13/03/10 15:19

   
the_stranger
membru

Inregistat: 15/01/08
Un paragraf de la carte la care am inceput sa o conturez ca si continut.

"Lipsa e acel sentiment care te copleseste si te indeamna sa cauti. Iar omul e lipsit de multe lucruri. De asta ne trezim in fiecare zi cautand in altii ceea ce nu gasim in noi, iar daca se intampla sa gasim, avem pretentia ca ne aprtine, ca avem dreptul, ca posedam. Un lucru sigur nu-l vom putea fura niciodata si anume frumosul. Cred ca geniala idee a avut Dumnezeu atunci cand a lucrat cot la cot cu intelepciunea si a sfaramat botul de frumos si a asezat o farama in oameni, in adevar, in puritate, in credinta. Poate de asta atat de putini oameni sunt frumosi. Nimeni nu i-a invatat ce inseamna sa fii om, ce este adevarul absolut, acela ce nu depinde de spatiu, de timp, de oameni, iar virtuti precum: dragostea, puritatea, credinta nu se mai vand la orice colt de strada. Pentru ele trebuie sa ducem o lupta, de multe ori crancena, pe viata si pe moarte intre ceea ce vrem sa fim si ceea ce trebuie sa fim. Pentru ca nimic nu e gratis pe lumea asta in afara de vise. Ele nu ne cer decat timp, iar acesta exista din belsug pentru fiecare dintre noi. Cred ca timpul e printre putinele lucruri pe care oamenii il impart intre ei. Ar mai fi si planeta, si aerul, frumosul si nu stim sau ne prafacem ca nu am sti ca pe ele nu le poseda, ci ne-au fost oferite in dar."


_______________________________________
Haide sa zambim! Gata? 1,2,3 siiii....

29/04/10 22:45

Site web  
tamarta
membru

Locatie: Cluj :D
Inregistat: 22/11/06
Dupa o pauza destul de mare, am reinceput sa scriu si asta datorita lui benny, pentru care Ii sunt recunoscatoare Domnului.

           Gânduri de început. Priorităţi corecte

      Viaţa e o succesiune necurmată de promisiuni şi noi începuturi. Încă mai suntem în acea perioadă în care ne mai amintim promisiunile ce le-am făcut Domnului, de planurile ce ni le-am propus pentru acest an. Pentru mulţi examenele au început şi în aceste zile ne amintim mai des de Dumnezeu, El e mai mult prezent în gândurile noastre, şi chiar dacă nu avem timp de dormit, mâncat, învăţat, ne facem timp pentru o scurtă rugăciune, că poate Domnul o ascultă şi ne luăm examenele. Şi apoi uităm de El, de tot ce I-am promis.

      Dumnezeu nu e un Dumnezeu de sezon, de sesiune, El nu e doar un simplu colac de salvare, sau băiatul cu bagajele pe care să-l chemăm când avem nevoie să ne ajute, să ducă greul în locul nostru şi apoi să-L ignorăm. Relaţia cu El trebuie să fie una continuă, nu un nesfârşit şir de despărţiri, aşteptări cu braţele deschise din partea Lui în timp ce noi Îi întoarcem spatele.

      Nu e greşit să-ţi doreşti să fii mai bun, să realizezi lucruri mari, dar tindem să devenim mecanici, să ne dorim în fiecare an aceleaşi lucruri, şi ajungem până la urmă să avem aceleaşi căderi, aceleaşi regrete. Viaţa nu se schimbă de la o zi la alta, de la un sfârşit de an, la începutul următorului, dar tindem să aşteptăm parcă să cadă din cer o altă viaţă într-o clipă. E un întreg proces şi nu viaţa trebuie să se schimbe, ci schimbarea începe cu noi.

      Mi-am propus să nu am doar aceeaşi lista clasică ce se repetă de la an la an, ci îmi doresc lucruri noi pentru acest an, lucruri pe care poate până acum nu m-am gândit să le trec pe "listă”. În acest an şi în fiecare zi din viaţă mea vreau să-mi analizez timpul, gândurile, faptele şi viaţa, vreau să uit de păreri de rău şi regrete, să învăţ din ele, dar să nu trăiesc cu ele, vreau să învăţ să-mi recunosc vina, vreau să zâmbesc şi celui ce mă răneşte şi să-l iubesc necondiţionat, vreau să-mi aşez trăirea în cuvinte. Nu vreau să-mi investesc timpul în lucruri de nimic, voi cântări de două ori înainte de luarea unei decizii, mă voi bucură de orice lucru mărunt, de fiecare persoană pe care Domnul a aşezat-o în viaţa mea. Nu mă voi compara cu ceilalţi, cu ceea ce ei sunt, ce au ajuns să fie, ci voi încerca să le fac complimente, să-i preţuiesc mai mult, să le amintesc că au valoare.

      Aceste lucruri vreau să fie reale în fiecare zi din viaţa mea, vreau să-mi restabilesc priorităţile, să realizez care sunt cu adevărat lucrurile prioritare. Nu mai vreau doar să mă mulţumesc că exist, ci vreau să şi trăiesc şi nu oricum, ci să trăiesc prin El şi El să trăiască prin mine.

      Trebuie să învăţam să ne fixăm priorităţi corecte. Cât timp acordărm familiei, serviciului , odihnei, studiului Bibliei şi slujirii lui Dumnezeu? În mijlocul tuturor acestor respomsabilitati trebuie să tragem o linie şi să stabilim ce anume este important pentru noi şi care este ordinea în care aceste responsabilităţi vor fi împlinite .


_______________________________________
"Nu varsta aduce intelepciunea, nu batranetea te face in stare sa judeci. Iata de ce zic: Ascultati-ma! Imi voi spune si eu parerea"  Iov32:9, 10

19/01/11 00:16

   
Pagini:  1 2    



Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori
felicitari electronice mesaj inviere felicitari sfintele pasti felicitare online pentru pasti felicitari crestine cu mesaj din Biblie felicitare cu mesaj de inviere felicitare cu mesaj de inviere felicitare crestina verset biblic inviere
Mergeti la
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson




© 2005-2017 TANARCRESTIN.net