|
|
|
antonela
Moderator
 Locatie: Romania
Inregistat: 02/11/05
|
|
O gustare cu Dumnezeu

A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.
Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin suflul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân amărât care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii.
Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.
Atât de incredibil şi de radiant a fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.
Toată după-amiaza întreagă au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, cu gândul că îşi va continua călătoria în următoarea zi. Nici nu apucă bine să facă câţiva paşi că dă fuguţa înapoi să-l îmbraţişeze pe colegul său de bancă. Bătrânul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.
Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei plină de fericire a copilului ei, nu se răbdă să nu îl întrebe: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
Copilul îi răspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”
Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi copilul său, observând privirea paşnică a tatălui, nu a ezitat să nu îl întrebe: “Tată, ce ai facut azi de eşti aşa fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
El i-a răspuns fiului său: “Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, el a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât am crezut!”
Morala: Prea des subapreciem puterea unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potenţialul de a face dintr-o zi obişnuită o zi specială sau chiar să schimbe întregul fir al vieţii unei persoane. Şi toate acestea sunt printre cele mai obişnuite lucruri prin care acţionează ajutorul divin.
sursa: http://www.ozibuna.net/cartea-cu-povest ... nezeu.html
Ultima modificare de antonela (01/08/10 14:19)
_______________________________________ Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Psalmul 31:3
|
|
01/08/10 14:18
|
|
ggarro
membru
 Locatie: Tgm
Inregistat: 02/08/10
|
|
SCOALA SUFLETULUI (I)
"Cauta sa fii evlavios." 1 Timotei 4:7
Când antrenorul echipei Dallas Cowboy, Tom Landry, a fost întrebat cum sa antrenezi o echipa care sa câstige a zis: "Treaba mea este sa gasesc oameni care sa faca ce ei nu vreau sa faca, ca sa obtina ceea ce ei întotdeauna au vrut sa obtina." Ce au vrut sa obtina acei jucatori de fotbal american? Victoria la Super Bowl (Cupa Finala). Ce nu au vrut sa faca? Munca grea obligatorie sa ajunga acolo! Ca sa obtii rezultate se cere disciplina - hotarâre, chibzuinta si actiuni precise cu o tinta clara în minte. Pavel l-a antrenat pe Timotei, zicând: "...Foloseste timpul tau si energia în a te instrui pentru a fi în forma spiritual." Timotei a fost pastorul Bisericii din Efes, un oras asemanator Las Vegasului. A fost aglomerat, bogat, loc senzual pentru un crestin. Pavel a stiut ca lucrând acolo nu-i va fi usor, asa ca a folosit termenul în greaca din care se trage cuvântul nostru gim(naziu). In alte cuvinte, sa devi ca si Hristos cere exercitiu zilnic. Deci Pavel scrie,"...cauta sa fii evlavios." Observa doua cuvinte: 1) Pregatire - care solicita exercitii repetate ca mintea ta si grupul de muschi sa lucreze împreuna reflexiv si automat. Combina rezistenta si priceperea. Este ceea ce schimba jocul - înzestrarile câstigând în fata obiceiurilor. 2) Tu însuti - nimeni n-o poate face pentru tine. Uita-te prin cartea de telefon; nu gasesti "închiriez un Nutritionist," ori "închiriez un Alergator." Nu, depinde de tine! Deci, de ce te instruiesti? Sa devii ca si Hristos! Traind viata asa cum El a trait-o, permitând Duhului Sfânt sa te modeleze prin corectarile Lui din interior spre exterior, vei deveni mai mult ca si El. In alte cuvinte, petrece timp în fiecare zi antrenându-ti tot mai mult sufletul.
Gbu all!
_______________________________________ "Pot totul in Hristos, care ma intareste"! (Filipeni 4:13)
|
|
06/08/10 00:13
|
|
ggarro
membru
 Locatie: Tgm
Inregistat: 02/08/10
|
|
SCOALA SUFLETULUI (II)
"...Cauta sa fii evlavios." 1 Timotei 4:7
Evlavia a fost centrala în sfatul lui Pavel dat lui Timotei. Du-te, încearca sa-i întrebi pe prietenii tai ce cred ei ca înseamna "evlavios". Ei vad un calugar luat din lume, rugându-se, meditând si murmurând imnuri în spatele zidurilor manastirii. Altii vad imaculati, toba de Biblie, facatori de bine, naivi, moralisti, suparator de inocenti. Gresit! Un învatator al Bibliei defineste evlavia în acest fel:"Nu doar o închinare exterioara, nu o simpla notiune despre Dumnezeu, nici o virtute, nici un ideal în plus împotriva filozofiei agnostice a auto-depravarii care considera creatia ca rea. Adevarata evlavie care este nascuta din credinta, acopera conduita zilnica onorând pe Dumnezeu ca Creator si Rascumparator." Unii oameni bine intentionati par sa gândeasca ca devenind crestin înseamna ca ar trebui sa ne straduim sa fim perfecti. Pentru ei, disciplinele spirituale sunt ca flotarile si abdomenele, exercitii religioase care sa pedepseasca corpurile si mintile lor aducând supunere. Asta este mai mult gnostic decât crestinesc. Daca tu vrei doar sa ai control asupra poftelor ori sa devii mult mai calm, orce meditatie religioasa o va face. Ce separa Crestinismul de alte religii este însusi scopul nostru, cunoasterea si trairea în asemanare cu Hristos: nu perfectiunea morala (desi vei creste în caracter), nu calmul (desi viata ta va fi în mod remarcabil mult mai plina de pace). Din cauza harului pe care-l avem în Hristos, disciplinele nu vor face nimic în a ne face mult mai acceptati de Tatal, de când Isus a facut deja totul pentru noi. Nu, o persoana "evlavioasa" înceteaza sa fie centrata pe sine pentru a deveni centrata pe Hristos. Hristos a devenit om, si ca rezultat a lucrarii Lui pamântesti vedem cum Dumnezeu a intentionat pentru noi sa traim. Isus este exemplul nostru de evlavie. Ca atare, a fi "evlavios" înseamna simplu: a deveni mai mult ca si Hristos.
_______________________________________ "Pot totul in Hristos, care ma intareste"! (Filipeni 4:13)
|
|
10/08/10 22:59
|
|
antonela
Moderator
 Locatie: Romania
Inregistat: 02/11/05
|
|
Cine esti, Tu, Doamne?

Acum, la inceput de an scolar, la orele de religie, le predau copiilor despre modul in care Dumnezeu a creat intregul Univers. De asemenea le-am povestit despre modul minunat in care ne-a creat pe noi, oamenii, despre caderea in pacat si despre planul de mantuire pe care Dumnezeu l-a avut pentru noi, ca sa putem trai vesnic, langa El.
Ceea ce m-a uimit, in cadrul lectiilor, au fost intrebarile copiilor:
"Cine este Dumnezeu?" "De unde vine Dumnezeu?" "Cine L-a creat?"
Probabil zambiti la asemenea intrebari, crezand ca sunt puerile. Dar eu, cred, ca sunt intrebari care au esenta.
Sincer, m-am bucurat de aceste intrebari, care totodata m-au pus pe ganduri, deoarece e greu sa raspunzi unui copil. Ma gandeam cum sa-i fac sa inteleaga cine este Dumnezeu.
Avem o minte limitata, care nu poate pricepe indeajuns cine este Dumnezeu. Le-am spus copiilor, ca trebuie sa credem ce zice Biblia si anume ca Dumnezeu a existat din vesnicie si ca, va exista mereu.
Bineinteles ca nu au fost satisfacuti de raspuns si apoi am adus argumente. Faptul ca avem viata, ca respiram, ca umblam , ca vorbim, ca mancam, se datoreaza unei puteri remarcabile, care este mai presus de noi. Noi nu ne putem sustine viata, daca nu ar fi Dumnezeu care sa ne sustina. Nu am putea face nimic, daca El nu ne da putere.
Fiinta noastra s-ar dezintegra, daca nu ar fi Dumnezeu. De aceea existam, pentru ca El exista. Doar uitandu-ne in Biblie, la noi insine, la natura si la tot ce cuprinde intregul Univers putem spune cine este Dumnezeu: un Dumnezeu Bun, Maret, Atotputernic, Minunat, Atotstiutor, Drept, plin de Dragoste.......este tot ce poate fi mai frumos in lumea asta.
Dumnezeu ne iubeste atat de mult, incat si-a dat viata pentru noi, ca intr-o zi sa traim vesnic alaturi de El.
Oare cum ar trebui sa fie purtarea noastra, doar gandindu-ne la simplu fapt ca avem viata? Cum ar trebui sa-I multumim Domnului prin tot ceea ce facem, pentru bunatatea Sa care se innoieste in fiecare dimineata, fata de noi ?
In fiecare dimineata, cand ne trezim, sa stam putin si sa meditam la aceste intrebari.
De aceea , eu, aleg sa ma incred in El, cu toata fiinta mea, chiar daca, de multe ori, ma sperie asta. Aleg sa traiesc cu El, pentru El si prin El.
Nimic fara Dumnezeu!
Voi, ce alegeti?
_______________________________________ Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Psalmul 31:3
|
|
12/10/10 22:53
|
|
antonela
Moderator
 Locatie: Romania
Inregistat: 02/11/05
|
|
Exercitii, exercitii....

Exercitiile fizice sunt foarte bune pentru sanatate, asa cum exercitiile spirituale sunt foarte bune pentru suflet. Foarte multi se deprind doar cu exercitiile fizice, neglijand cele spirituale.
Exercitiile fizice ne ajuta sa ne fortificam musculatura, dar si sa fim mai sanatosi. Medicii recomanda sa facem miscare cel putin 30 de minute pe zi.
Daca atat de importanta este sanatatea trupului, la fel de importanta este si sanatatea sufletului.
In plan spiritual este necesar sa ne fortificam "muschii spirituali". Pentru aceasta este nevoie de exercitii zilnice. Este vorba de efectuarea unor exercitii spirituale.
In Biblie, apostolul Petru ne spune: "De aceea,încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos. " 1 Petru 1:13
Acest cuvant "incingeti-va" se refera la deprinderea noastra zilnica cu Citirea Cuvantului, rugaciunea si meditatia. Daca nu vom face astfel, sufletul nostru va fi din ce in ce mai gol, iar viata noastra va fi lipsita de scop, de farmec...de tot ce e mai frumos: "Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri" Faptele Apostolilor 17:28
Noi suntem creati de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa. Viata fara El nu are sens:"Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?" Psalmii 42:2
Sufletul nostru tanjeste dupa Dumnezeu.....are nevoie de hrana Sa.....in fiecare zi. Este responsabilitatea noastra ca in fiecare clipa sa pastram o stransa legatura cu El, sa ne hranim sufletul din al Sau Cuvant si sa ramanem in El: "Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. " Ioan 15:5
Numai cine va ramane in Hristos va avea o viata de biruinta: "Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. " 2 Corinteni 2: 14
Probabil va intrebati in ce consta aceste exercitii spirituale si la ce ne ajuta ????
Dupa cum am mentionat mai sus, Citirea Cuvantului, rugaciunea si meditatia sunt cateva exercitii spirituale, cu care trebuie sa ne deprindem zilnic, in vederea sanatatii sufletului nostru.Momentul cel mai prielnic pentru realizarea lor este dimineata.
Haideti sa vedem in ce consta antrenamentul nostru spiritual!
Pentru inceput vom face cateva exercitii de incalzire:
- inchidem ochii si ne incordam atentia spre Dumnezeu - 5 minute;
In aceste minute ne gandim la atributele (caracteristicile sau calitatile) lui Dumnezeu: Omniscienţa lui Dumnezeu, Omnipotenţa lui Dumnezeu,Omniprezenţa lui Dumnezeu, Eternitatea şi imuabilitatea lui Dumnezeu, Sfinţenia lui Dumnezeu, Neprihănirea şi justiţia lui Dumnezeu, Dragostea lui Dumnezeu;
Pe ritmurile unei cantari ne reamintim ca, Dumnezeu stie totul, poate totul, este prezent pretutindeni, este etern si neschimbat, este sfant, neprihanit si drept, dar totodata plin de dragoste.
- ridicarea urechii spre Dumnezeu - 5 minute;
Stim ca viata noastra depinde de Dumnezeu. De aceea este necesar ca in acest moment sa cerem Domnului sa ne vorbeasca, asa cum a zis si Samuel: "Vorbeste-mi, Doamne, caci robul Tau asculta" 1 Samuel 3:9
In orice domeniu este imperios necesar sa-L implicam pe Dumnezeu, sa-I cerem parerea, "căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic" , zice Domnul in Ioan 15:5b.
Acum ca am facut partea de incalzire, urmeaza sa efectuam exercitiile propriu-zise:
- balansarea globilor oculari de la stanga la dreapta pe paginile Bibliei - 20-25 minute;
Trebuie, asadar sa ne ciulim bine urechile ca sa auzim ceea ce Domnul doreste sa ne spuna. Pentru aceasta este necesar sa deschidem Biblia, care este Cuvantul Domnului. Aici Domnul ne vorbeste intr-un mod minunat. Putem citi in gand sau cu voce tare. Sa lasam ca acest Cuvant al Domnului sa patrunda in fiinta noastra, sa ne dea pacea si eliberarea de care avem nevoie: "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună." 2 Timotei 3: 16-17
- dezvoltarea muschilor mici ai mainii, prin exercitii de scriere- 15 minute;
In timp ce citim, putem sa subliniem, sa notam versetele prin care Domnul ne vorbeste. Putem explica aceste versete. De asemenea putem sa realizam un rezumat a ceea ce am citit. Ne va ajuta sa intelegem mai bine textul.
- dezvoltarea imaginatiei, gandirii si a memoriei- 5-10 minute;
In timpul lecturii, vom observa ca Dumnezeu ne va atrage atentia asupra unor versete. Vom medita la ele, vom incerca sa intelegem mesajul pe care vrea Domnul sa ni-l transmita. Ar fi frumos daca am memora unul din aceste versete, care pe parcursul zilei sa-l putem repeta.
Ultima parte a antrenamentului nostru consta in exercitii de relaxare in prezenta Domnului:
- indoiri ale genunchilor si impreunarea mainilor- 15- 20 minute;
Timpul nostru devotional il incheiem cu rugaciune. Stand pe genunchi si cu mainile impreunate, multumim Domnului pentru timpul petrecut in prezenta Sa, ii cerem calauzire pentru ziua in curs si Il laudam pe Domnul pentru modul minunat in care va lucra la cauzele pe care le-am adus inaintea Sa. Toate lucrurile sa le punem in mana Sa puternica, pentru ca doar acolo sunt in siguranta.
Stiind ca totul este in controlul Domnului, ne putem bucura de ziua ce ne sta in fata, putem avea pace in inima si putem sa lucram tot ce ne-am propus din toata inima, ca pentru Domnul. Stim de asemenea, ca viata noastra este in mana Sa, care ne va purta de grija in orice clipa:
"Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi." Isaia 26:12
Atat exercitiile fizice, cat si cele spirituale au ceva in comun. De fiecare data cand ne terminam antrenamentul fizic, simtim o usurare, o bucurie pe fata noastra, o dorinta de a munci, de a ne bucura de viata. La fel se intampla si in cazul efectuarii exercitiilor spirituale. Sufletul nostru este liber sa se bucure de viata, este plin de bucurie, de pace,de putere, de speranta, deoarece si-a extras seva din Dumnezeu.
Slava Domnului pentru aceasta! 
Domnul ne va ajuta sa ne deprindem cu aceste exercitii spirituale. El a promis asta. Sa avem incredere in El din toata inima: "Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea." Filipeni 2:13
Alegerea ne apartine.... ne apucam de exercitii? 
Domnul sa ne ajute sa fim destoinici pentru chemarea ce ne-a facut-o!
_______________________________________ Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Psalmul 31:3
|
|
26/01/11 19:10
|
|
daaria
membru
Inregistat: 20/05/07
|
|
O tanara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de infruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte si sa se chinuie. Se parea ca ori de cate ori reusea sa rezolve o problema, alta noua isi facea aparitia.
Mama ei o duse in bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. In scurt timp apa din ele a inceput sa fiarba. In primul vas a pus morcovi, in al doilea oua, iar in ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba. Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus intr-un bol. A scos afara ouale si le-a pus intr-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o in al treilea bol.
Intorcandu-se spre fata ei a intrebat-o: -Spune-mi ce vezi? -Morcovi, oua si cafea, a raspuns ea.
Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii in mana si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facand aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. In final, mama a rugat-o sa sorbeasca din cafea. Fata zambind a savurat o inghititura din cafeaua cu o aroma imbietoare. Curioasa, a intrebat-o pe mama ei: -Ce inseamna toate acestea, mama?
Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat insa diferit.
* Morcovii au fost la inceput tari, puternici si neinduplecati. Dar apa fiarta i-a inmuiat si au devenit slabi. * Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert continutul sau s-a intarit. * Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.
-Care dintre ele esti tu? si-a intrebat fiica. Cand adversitatea bate la usa ta, tu cum raspunzi? Esti un morcov, un ou sau un bob de cafea?
Gandeste-te si tu: Care sunt eu?
* Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa imi pierd puterile, sa devin fragil. * Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, care se schimba cu caldura? Am un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati se aspreste? Exteriorul meu e mereu acelasi, dar in interior zace o inima impietrita? * Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci cand apele devin fierbinti reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine?
In timpurile in care intunericul si esecurile primeaza, te poti ridica la un alt nivel? Cum faci fata adversitatii? Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea?
Poate ca ai parte de destula bucurie care sa te faca dulce, de suficiente incercari care sa te faca puternic, de suficienta tristete care sa te faca uman si de suficienta speranta ca sa te faca fericit.
Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare in cale. Cel mai luminos viitor va avea intotdeauna la baza un trecut uitat, nu poti inainta in viata pana cand nu lasi la o parte esecurile si suferintele din trecut.
Atunci cand te-ai nascut, tu plangeai si toti cei din jurul tau radeau. Traieste-ti viata astfel incat la finalul ei tu sa fii cel care rade si toti cei din jurul tau sa planga.
|
|
22/02/11 14:24
|
|
jezzy
membru
 Inregistat: 13/03/06
|
|
Poem despre esente
Nu ma intereseaza din ce iti castigi existenta. Vreau sa stiu spre ce tanjesti si daca indraznesti sa asculti glasul inimii tale.
Nu ma intereseaza cati ani ai. Vreau sa stiu insa daca ai risca sa arati ca un caraghios in numele dragostei, al viselor tale si de dragul aventurii de a fi viu.
Nu ma intereseaza ce planete se invart in jurul lunii tale…Vreau sa stiu daca ai ajuns in centrul regretelor tale, si daca te-ai deschis in urma loviturilor vietii sau ti-ai inchis inima de prea multa frica sau durere.
Vreau sa stiu daca poti privi in fata durerile tale, fara sa incerci sa le ascunzi, sa le maschezi sau sa le rezolvi.
Vreau sa stiu daca poti trai bucuria, daca poti dansa salbatic si daca poti lasa extazul sa te stapaneasca, pana in varful degetelor, fara sa-ti aduci aminte sa fii realist si fara sa-ti amintesti limitarile conditiei umane.
Nu ma intereseaza daca povestea pe care mi-o spui este reala. Ma intereseaza daca poti sa dezamagesti pe cineva, ca sa fii sincer cu tine insuti. Daca poti suporta acuzatia de tradare, fara sa-ti tradezi propriul suflet. Daca poti fi infidel, si tocmai de aceea demn de incredere.
Vreau sa stiu daca poti vedea Frumusetea, chiar si atunci cand nu e asa de frumos in jur. Si daca poti gasi sensul vietii in ea insasi. Vreau sa stiu daca poti trai stiind ca ai dat gres, si sa poti sta pe malul unui lac si sa strigi catre luna plina argintie :â€ÂDa!â€Â.
Nu ma intereseaza unde traiesti si cati bani ai. Vreau sa stiu daca te poti trezi dupa o noapte lunga de durere si disperare si sa faci ce trebuie facut ca sa-ti hranesti copiii.
Nu ma intereseaza unde, ce si cu cine ai studiat. Vreau sa stiu ce anume din interiorul tau iti da putere, cand orice altceva se prabuseste in jurul tau.
Vreau sa stiu daca poti sa fii singur cu tine insuti si daca-ti place cu adevarat compania ta in momentele de intimitate cu tine.
preluare de pe www.spiritual.com.au
_______________________________________ I only fear that I don’t have enough time left to tell the world that there’s no time left!
|
|
02/03/11 10:25
|
|
daaria
membru
Inregistat: 20/05/07
|
|
|
05/03/11 15:07
|
|
be_angel
membru
Locatie: Chisinau,Moldova
Inregistat: 18/12/10
|
|
|
23/03/11 13:29
|
|
alex
membru
Inregistat: 02/03/09
|
|
"Ai spus ceva, Doamne?"
-Tata, ce-i cu tine? Ti s-au inecat corabiile? Sunt eu, Radu, baiatul tau din clasa a VIII a C. Vrei sa-ti spun o poezie, ca sa ma bagi in seama?
Cu mainile incrucisate, cu capul rezemat de marginea de sus a fotoliului, tatal copilului descoperise in tavan un punct pe care nu voia sa-l paraseasca.
Radu ii flutura mana prin fata ochilor, sa-l faca a clipeasca. Voia un dialog despre orice sau macar o explicatie pentru absenta lui din cotidian. Omul cu tamplele prea devreme incaruntite nu sosise din drumurile unor ganduri neumblate.
Irina dadu buzna in casa cu cei sase ani ai ei, plini de clopotei.
-Tata, mi-ai promis ca ne jucam astazi de-a turistii! Hai, scoala-te! Directia ... Spania. Radu facu un semn cu degetul la gura sa dea sonorul mai incet, pentru ca tatal lor a plecat ceva mai devreme in voiaj. Fetita, dornica sa stropeasca joaca peste tot, ii sopti fratelui ei:
-Sa sunam si sa vedem daca este acasa, isi dadu ea cu parerea. Si pe cand se intindea smechereste sa apese pe nasul celui ce parca era in transa si sa declanseze soneria parinteasca, deodata se trase speriata inapoi. Doua lacrimi mari se rostogolira, pe obrazul bronzat al tatalui lor, cel care era atat de ciudata in ziua aceea.
-Tata, de ce plangi? intreba Irina. Am fost cuminte astazi. Sa-ti spuna Radu daca nu e asa. Mainile acelea mari si obisnuite cu munca, dar parca absente, o cuprinsera cu inteles de recunostinta. Jos, lanaga fotoliu, Radu vazu scrisoarea. O ridica si fugi cu ea in dormitor.
-E de la mama, din Spania, striga de bucurie Irina. Citeste-mi si mie, nu fi rau! Spune-i, tata, sa-mi citeasca si mie!
-Lasa, ca o sa-ti citesc eu, zise omul cel trist, dar acum sunt obosit si nu ma simt bine.
-Nu, eu vreau acum. Pe mine intotdeauna ma pacalesti. Ma fac eu mare si n-o sa mai am nevoie de voi, zise ea imbufnata. Radu deschise usa si, cu ochii plini de lacrimi, il intreba pe tatal lor:
-De ce, tata? De ce? Spune ca nu-i adevarat! Nu pot sa cred! Si, aruncand scrisoarea, fugi, luand cu el un hohot de plans neoprit.
Irina ridica scrisoarea si o puse la obraz. Mangaie foile, le mirosi si le stranse la piept.
-E scrisul mamei, ii spuse ea tatalui ei cu veneratie. E de la mama mea. Privind la copilul fericit, omul cu durerea lui mare gandi:
"Doamne, ce bine era sa nu fi stitu sa citesc! Crezi ca meritam asta? Spune ceva"! O citise de cinci ori. De la mirare a trecut la nedumerire, apoi la disperare, ca, in final, printre gandurile uimite, sa se strecoare un suvoi de durere nemaitraita. Cuvinetele acelea, venite de departe, de la cineva atat de aproape, parca s-au facut spini lungi si ascutiti, care s-au infratit intr-o coroana pusa pe sufletul lui si apasata bine, pentru a nu fi un calvar.
"Stiu ca n-o sa-ti cada bine scrisoarea mea, dar nu e cinsiti sa te amagesc. E mai bine de un an si jumatate de cand sunt plecata si numai eu stiu prin cate am trecut, ca sa-mi fac un rost aici, printre straini. Din banii castigati ti-am trimis sa acoperi datoriile si sa ai tu si copii cu ce sa traiti. Ti-ar fi stat mult mai bine tie sa fii aici si sa muncesti, iar eu sa fiu acasa cu copiii, dar barbatii destoinici nu sunt pe toate drumurile. Din leafa ta nu aveam cum sa traim. Acum vreau sa fii tare, caci am sa-ti spun ceva ce n-o sa-ti placa. Acolo unde fac eu menaj am gasit intelegere si persoana care m-a angajat ma ajuta sa obtin rezidenta. Aici, daca n-ai pe nimeni nu razbesti. Pana si crestinii nostri cu care mergeam la biserica in tara se fac ca nu ma cunosc atunci cand le cer ajutorul. Fiecare pe cont propriu. Ce sa-ti mai spun de credinta! Mi-am mai luat un serviciu, ca sa castig ceva mai onorabil.
Iti ziceam de persoana aceea de treaba care ma ajuta sa-mi iau rezidenta. Este avocat. El ma rezolva sigur, dar ma vrea si pe mine. Ce crezi ca i-am spus? Ei , bine, n-am de ales! As fi vrut sa ai si tu calitatile lui. E in divort cu nevasta lui, care e o uraciune. Tare l-a mai chinui! Nu stiu daca am fost destul de clara: vreau sa raman cu omul asta si nu ma mai intorc decat sa-mi vad copiii si sa-i iau aici. Dupa Anul Nou ma mut definitiv, dar pana atunci nu ma incurc. Sa-si obtina divortul pana la sfarsitul anului si apoi sunt libera. Stiu ca o sa-ti vina greu sa primesti vestea asta dar intelege-ma. Viata este cum ti-o faci si uneori mai schimbi macazul, ca sa fie mai bine. Stiu ca o sa spui ca nu e biblic si cinstit si ce-o sa zica biserica. Nu ma intereseaza. Eu raspund pentru ce fac. Daca te-ai cerceta mai bine, poate ca o sa-ti dai seama ca ai avut si tu partea ta de vina ca sa raman aici. O sa ma refac si cu credinta. Avocatul ma lasa sa merg la biserica, desi e catolic. Sper ca ai putea sa ma ierti, dar n-am incotro. Nu mai pot renunta. Pana la Anul Nou, inca mai sunt nevasta ta. Dupa, esti liber sa-ti refaci viata. E dreptul tau. o sa-ti trimit ceva bani pentru copii. Saruta-i din partea mea si nu fi suparat. Viata e plina de cotituri. Scrie-mi despre copii si despre reactia ta. Voi suporta orice." Veronica.
La judecata de ...sine
-Tata, de-o saptamana n-ai mai iesit din casa, ii zise Radu. Esti nebarbierit si nemancat. Arati ca o umbra. La biserica nu te-ai mai dus si de la serviciu suna directorul dupa tine cu disperare. De doua zile eu n-am mai fost la scoala, ca sa am grija de asta mica. Fa ceva! Scrie-i o scrisoare, racoreste-te, roaga-te, striga, plangi, dar trebuie sa mai si traim. Stiu ca ti-e greu, dar uite, am sa te ajut si eu cu ce pot. Hai la program! Nu-mi spuneai tu asa cand intarziam in pat? O sa vezi ca ne descurcam noi. Pe cai, tata!
-Baiete, nu mai merge. Sunt rupt pe dinauntru. N-ai cum sa intelegi cat de mare este durerea mea. M-a lovit drept in inima, iar vointa mea e facuta praf. Simt ca nu mai am nici un rost. Si, in cele din urma, stii cine e vinovat? Tot eu. Zice ca printr-un fel al meu am impins-o sa-si aleaga alta varianta de viata. Stii ca v-am fost si tata si mama. Am invatat sa fac mancare, sa spal, sa calc si sa cos. V-am dus la doctor cand ati fost bolnavi si am jucat mingea cu voi cand mai gaseam timp. V-am cumparat carti si cadouri, ca sa va bucur. La inceput, ii scriam scrisori maica-tii, spunandu-i cat ne este de dor de ea. Asta sa fie felul meu de viata care a impins-o sa ramana acolo cu un venetic?
Ca sunt mai tacut si mai putin indraznet, asta e adevarat. Ca nu am darul de a pleca din tara ca altii, si asta e o realitate. Nu-mi place sa risc si mi-e teama de esec. De la inceput nu mi-a cazut bine plecarea ei. "Doa pentru o jumatate de an si ma intorc", a zis. Si a trecut un an si jumatate. S-au rarit scrisorile si telefoanele. Justificarea? Sa facem economii si de-o paret si de alta. Din ce in ce mai multa tacere. Nu cred ca m-a iubit vreodata, desi au fost destule zile frumoase impreuna. Sa tii minte, Radule: nici macar cu un gand n-am inselat-o pe maica-ta. Ai dreptate , am sa-i scriu.
Vrea reactie din partea mea, ei bine, o s-o aiba.
-Ai grija , tata, sa nu te trezesti ca mai primesti o lovitura. Si asta de la tine, daca nu esti atent.
-Ce vrei sa spui. Sa umbu cu manusi? Dupa cele ce mi-a facut, s-o mai si menajez? Daca vrea libertate, atunci o va avea.
Reactia.
"Am primit scrisoarea ta", isi incepu scrierea cel mai lovit dintre barbati, "si iti multumesc pentru cadoul de Anul Nou pe care mi l-ai facut. Peste o luna si doua saptamani, se termina si anul acesta de atata asteptare si speranta. Pentru ca te topeai dupa mine, ce-ai zis: hai sa gasesc un tovaras care sa-mi tina de urat in dorul barbatului meu si sa-mi mai potolesc focul. Si pentru cei de-acasa, doi tatici nu strica. E o mai mare protectie si siguranta financiara. Si-apoi, avand in exces atat de multa afectiune sin cunoscuta ta darnicie, ai zis sa fericesti si pe un altul. Asta da crestinism! Ma mir ca mai ai curajul sa-mi scrii sa nu ma supar. Ca si cand e de datoria mea sa te iert in mare graba si sa nu-ti stric marea fericire care a dat peste tine, ca o mostenire de o suta de milioane de dolari. Fetito, daca te-ai saturat de mine si ai un altul mai destoinic, nu incerca sa ma fierbi cu scrisori de-astea, in care imi spui ca sunt de doua parale pentru tine. O sa-mi treaca, mai devreme sau mai tarziu. Dar, tine minte, o sa ajungi rau si mai fi atenta: sa nu incerci sa cersesti mila mai tarziu, ca sa te primesc. Si ca sa-ti fie clar de la inceput, iti spun: n-ai sa vezi nici un copil. Pot sa te inlocuiesc cu succes. iceai ca o sa suporti orice reactie. Iat-o! Alta n-am. Nu meriti nici macar un "la revedere."
-Da-mi un plic, ii spuse furios barbatul ranit fiului sau.
-Cu o conditie, sa citesc si eu epistola, zise Radu.
-Nu am ce ascunde, raspunse tatal cu resemnare. cred ca am fost prea toelrant si manierat. De fapt, are dreptate maica-ta: imi lipseste curajul. Radu a citit si, cu un zambet ironic, i-o inapoie tatalui, spunandu-i piscat:
-Bne executat. Asa cum zici ca n te-a iubit mama niciodata, nici tu, nu dai de inteles ca ai iubit-o vreodata. Nici ea nu-ti da nici o sansa, dar nici tu nu-i dai. Exterminare garantata. Lovitura de mastru. Cred ca ti-a lovit mai degraba orgoliul, nu dragostea, pentru ca nu se vede ca ai fi avut-o vreodata.
-Ai inceput sa ma judeci si tu? Ce-ai fi vrut sa-i scriu: versuri de dragoste? E si biblic, baiete: dinte pentru dinte. Si eu o fac cu eleganta, nu ca maica-ta!
Ti-am spus sa fii atent ce faci. Pentru "opera ta de arta", nu-ti dau nici un plic. M-as simti complice la scrisoarea ta "biblica". Ma grabesc la scoala. Poate ar fi bine sa discuti cu Cel care a fost la cununia ta si ti-a binecuvantat-o. S-ar putea sa-ti sugereze alta varianta. Mai gandeste-te. Pe curand.
"Au ajuns copiii sa-mi tina lectii de atitudine", isi zise omul, hotarat sa termine odata cu calvarul lui.
"Si totusi s-ar putea sa aiba dreptate baiatul. Am scris ironic si fara drept de apel. Tatal fiului risipitor nu a gistat ce inseamna resentimentul si autocompatimirea. El s-a socotit mai departe tata si a asteptat, in ciuda razvratirii fiului sau. Cred ca nu merita sa ma cobor intr-atat. Trebuie sa reformulez. De data asta, sigur o sa-mi dai plic, baiete!"
Rupse scrisoarea aceea incarcata de condamnare si incepu alta.
"Veronica, imi este greu sa primesc o astfel de veste, dar trebuie sa stii ca numai tu esti responsabila pentru alegerea pe care o faci. Poate ca nu sunt la inaltimea altor barbati, insa am facut tot ce-am putut ca sa-mi mentin familia in societate si-n biserica. Dragoste cu forta nu doresc. Fata de copii, mi-am facut datoria de tata si, in ultimul timp, si de mama, in lipsa ta. Nu zic ca nu am nevoie de tine, dar, daca nu mai suntem in atentia dragostei tale, nu ramane decat sa ne resemnam. O sa-ti ducem lipsa, dar Domnul ne va da puteri. Cu bine."
-Poate ca ai si timbre pentru plicul asta pe care mi-l vei da, ii spuse tatal fiului sau, care tocmai venise de la scoala.
-Imi permiti sa fac o lectura? ii sugera Radu.
-Poti s-o si aprofundezi. Cred ca daca ar citi-o si alti barbati, mi-ar da palme pentru cat de generoasa, fata de figura pe care mki-a facut-o dumneaei.
-Da, se vede, ii replica Radu, dupa ce o citi. Se vede foarte clar cat de bun esti tu, fata de cat de rea este mama.
-Nu inteleg. Nu crezi ca trebuia sa-i spun ca alegerea ii apartine si ca noi nu putem s-o fortam sa-si schimbe parerea?
-Nu, raspunse Radu. Tata, nu intelegi ca nici tu nu esti convins ca e bine ce faci? Cum poti sa te resemnezi si sa abandonezi lupta, cand stii bine ca de raspunsul tau atarna intoarcerea mamei acasa? Si chiar daca nu s-ar intoarce, esti cu constiinta curata ca ai facut tot ce era posibil ca sa afle ca locul ei este langa tine? Stiu ca esti plin de manie si gandurile si sentimentele tale sunt otravite, dar, tata, nu poti strege dintr-o data ceea ce este in adancul sufletului tau. Eu zic sa fii sincer cu tine-scoate iubirea care mai este si marturiseste-o. Ceea ce ai scris este o deghizare ieftina a resentimentului cu care vrei sa te razbuni. Crede-ma, n-am plic nici pentru scrisoarea asta, de care zici ca este atat de generoasa. Daca Cerul iti da, n-am nimic impotriva.
-Dar e o nebunie sa scriu asa cum zici tu.
-Se poate, dar e singura care salveaza familia noastra.
Scrisoarea din cer.
"Baiatul are dreptate inca o data", si-a zis barbatul incercat ca prin foc. "Doamne, da-mi cuvintele care sa spuna cel mai bine adevarata mea dorinta. Nu vreau sa ma mai ascund. Fa cu orgoliul meu ce vrei Tu."
Si o scrisoare care , oricum ai lua-o, are un soi de nebunie a inceput sa se scrie.
"Draga mea, nu poti sa-ti inchipui ce durere mi-a adus scrisoarea ta si nu pot sa-ti ascund zilele mele de manie si de frustrare. Parca sunt beat. Mancarea nu mai are gust si vointa imi este paralizata. Nu ma asteptam sa-mi faci o asemenea surpriza. M-am revoltat, m-am autocondamnat si apoi m-am resemnat intr-un mod periculos. Acum parca m-am trezit ca dupa o muscatura plina de venin a unui sarpe. Te rog, nu face pasul acela cu care ai putea sa ma ranesti atat de adanc. Nu risipi pe usi straine bucuria care ne-a fost destinata doar noua de Dumnezeu prin tine si nu rupe legamantul prin care El doreste sa ne salveze. Eu sunt sotul tau, cu minusurile mele, cu vorba mea mai inceata si cu ritmul meu, dar crede-ma ca nu vei gasi nicaieri o iubire ca a mea. Iti spun sigur ca nu vei fi fericita langa o alta persoana, care cauta doar o aventura pentru pasiunea lui egoista. Adu-ti aminte de rugaciunile noastre ridicate impreuna, de bucuriile noastre, de frumosii nostri copii, pe care nu-i poate convinge nimen i sa te uite. Cantareste toate astea cu inima ta, si nu cu alt interes, si spune-mi raspunsul sufletului tau. Daca iertarea lui Dumnezeu este atat de sigura, eu nu am dreptul sa nu sterg greseala ta. Cel care m-a convins de cuvintele pe care ti le scriu nu ma va lasa sa-ti aduc aminte de nici un cuvant de condamnaresau vreo aluzie la ceea ce a fost o scurta alunecare. Venirea ta va fi o sarbatoare. Porneste, draga mea!"
Planuri tricate.
-Am trimis-o cu posta rapida, tata. Poate ca ar fi fost bine sa fi scris mai des scrisori din astea.
-Poate. Adica sigur ar fi trebuit. La cinci zile dupa trimiterea scrisorii, soseste o alta scrisoare din Spania, ca un raspuns pe care un judecator cu juratii il aduc celui care asteapta sa i se faca dreptate.
-E de la mama, striga Irina. De data asta, daca nu-mi cititi si mie scrisoarea, va spun mamei si nu va mai aduce nimic. Tatal copiilor era intr-o asteptare framantata de sperante vagi si de teama. Radu o citi repede in gand si pe fata lui inflori un zambet ca o prognoza de vreme frumoasa.
-Liniste! ceru Radu. Stiri de ultima ora. Nu ma intrerupeti!
"Dragul meu, duceam lipsa de cuvintele pe care mi le-ai scris. Socoteste ca am fost putin bolnava, ca de o gripa. Dar cuvintele tale m-au vindecat. Stiu de unde le ai, de aceea am incredere in ele si in tine. Mi-e dor de tine si de voi, copiii mei. Sa ma iertati pentru boala cu care v-am intristat. A fost atat de rea, dar acum a trecut de tot. Sosesc la inceputul Saptamanii de Rugaciune. Nici nu stiu ce sa va iau ca sa va bucur. Primiti-ma bine, dragii mei. Va iubesc si astept clipa imbratisarii."
Veronica
Rezemat cu capul pe marginea fotoliului, tatal celor doi copii primi pe fata bronzata doua lacrimi mari si atat de curate.
-Tata, de ce plangi? il intreba Irina. Crede-ma ca am fost cuminte. Sa-ti spuna Radu daca nu e asa. Ceva mai bun si mai nobil, ceva atat de sfant si de frumos a coborat pe fata celui ce si-a oprit furtuna. Parca fusese pe Muntele Schimbarii la Fata, la o stralucire ce n-o putea exprima. Doar atat a mai putut sopti:
"Ai spus ceva, Doamne?"
"...Ce i-ar folosi unui om daca ar castiga toata lumea si si-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om in schimb pentru sufletul sau?" -MATEI 16:26.
|
|
07/06/11 12:32
|
|
daaria
membru
Inregistat: 20/05/07
|
|
O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea se simti ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi. -Cine esti? a intrebat-o o Voce. -Sunt sotia primarului, a raspuns ea. -Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu. -Sunt mama a patru copii. -Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu. -Sunt invatatoare. -Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu. Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: „Cine esti tu?” -Sunt crestina. -Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu. -Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana celor sarmani. -Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.
In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel intreaga ei viata s-a schimbat.
Datoria noastra este sa fim. Nu sa fim cineva, nici sa nu fim nimic - caci asa se nasc lacomiile si ambitiile; nu sa fim cutare si cutare - caci asa devenim conditionati; ci pur si simplu sa fim.
Tu cine esti?
|
|
06/09/11 18:32
|
|
daaria
membru
Inregistat: 20/05/07
|
|
Decalogul tacerii
1. Taci, dacă nu ai de spus ceva valoros! 2. Taci, atunci când ai vorbit destul! 3. Taci, până când îți vine rândul să vorbeşti! 4. Taci, atunci când eşti provocat! 5. Taci, când eşti nervos şi iritabil! 6. Taci, când intri în biserică, pentru ca Dumnezeu să-ţi poată vorbi! 7. Taci, când pleci de la biserică, pentru ca Duhul Sfânt să poată imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit! 8. Taci, când eşti ispitit să barfesti! 9. Taci, când eşti ispitit să critici! 10. Taci, cât să ai timp să gândeşti înainte de a vorbi.
|
|
20/09/11 17:12
|
|
daaria
membru
Inregistat: 20/05/07
|
|
MA IUBESTI?.. intreaba Domnul. MA IUBESTI CU ADEVARAT?
M-am trezit intr-o dimineata ca sa admir rasaritul soarelui. O,.. frumusetea creatiei lui Dumnezeu nu poate fi redata in cuvinte! In timp ce priveam rasaritul de soare, i-am adus laude lui Dumnezeu pentru frumusetea lucrarilor Lui. Stand acolo i-am simtit prezenta Domnului alaturi de mine.
-MA IUBESTI?...m-a intrebat EL. -Binenteles ca te iubesc DOAMNE...i-am raspuns eu. TU esti DOMNUL si MANTUITORUL meu. - Daca ai fi handicapat fizic,… M-ai mai iubi si atunci? Eram descumpanit. Mi-am privit mainile si picioarele si restul trupului, intrebandu-ma oare cate lucruri n-as mai putea face daca as fi handicapat, lucruri pe care acum le consider normale!...cu indoiala in suflet totusi i-am raspuns: -Doamne, n-ar fi deloc usor,..dar cred ca tot te-as iubi!... Atunci Domnul m-a intrebat din nou: -Daca ai fi orb, ai iubi si atunci creatia mea? Dar pe Mine m-ai mai iubi? Cum as putea iubi ceva ce n-as putea vedea?..Dar m-am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei il iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui, si i-am raspuns: -Mi-e greu sa ma gandesc la asa ceva, dar tot cred ca te-as iubi!
Domnul m-a intrebat din nou: -Dar daca ai fi surd, ai asculta Cuvantul Meu? Cum as putea asculta, daca as fi surd?...atunci am inteles: ca sa asculti Cuvantul lui Dumnezeu nu trebuie doar sa auzi cu urechile, ci trebuie sa asculti cu inima!...si i-am raspuns: -Doamne, nu ar fi usor dar as asculta Cuvantul Tau!.. Atunci Domnul m-a intrebat: -Dar daca ai fi mut, ai lauda Numele Meu si atunci? Am stat si m-am gandit cum l-as putea lauda fara glas?..dar am inteles din nou: Dumnezeu vrea sa-i cantam din inima si din suflet. Sunetele nu sunt chiar cele mai importante; si noi nu-l laudam pe Dumnezeu numai prin cantari, ci chiar si atunci cand suntem persecutati,si prin faptele noastre ii aducem slava lui Dumnezeu prin recunostinta noastra inseamna ca-l laudam.
Asa ca i-am spus : Chiar daca nu as putea canta cu buzele, inima-mi tot Ti-ar lauda Numele,Doamne!....Si Dumnezeu m-a intrebat din nou: -MA IUBESTI CU ADEVARAT? Cu indrazneala si deplin convins, I-am raspuns: -Da, Doamne!..Te iubesc pentru ca esti singurul Dumnezeu adevarat!....Am crezut ca am raspuns bine, dar Domnul m-a intrebat: -Daca m-a iubesti, de ce pacatuiesti? -Doamne ,sunt doar un om, nu sunt perfect!...Dar Domnul m-a intrebat: -De ce in vremuri de pace si bunastare te indepartezi de mine? De ce numai in vremuri de necaz te rogi din toata inima?..
Cuvintele mi-au amutit pe buze. Lacrimile au inceput sa-mi joace in priviri....Iar Domnul a continuat: -De ce te gandesti la Mine numai cand esti la biserica?... De ce te rogi numai la biserica?... De ce te rogi atat de egoist?.. De ce imi esti necredincios?...Si lacrimile au inceput sa-mi curga pe obraz..... -De ce ti-e rusine cu mine?..De ce nu le impartasesti si altora despre Mine?.. De ce in vreme de prigoana cauti ajutor la oameni si nu alergi la Mine?..De ce cauti scuze cand iti dau ocazia sa vorbesti oamenilori in numele Meu?
Am cautat sa raspund, dar nu am gasit raspuns. Ce-as fi putut raspunde? -Esti binecuvantat cu viata. Te-am creat sa n-o irosesti. Te-am binecuvantat cu talente, dar tu fugi de Mine. Ti-am daruit Biblia, dar nu citesti in ea. Ti-am vorbit, dar nu m-ai ascultat. Zilnic Mi-am reanoit bunatatile si indurarea fata de tine, dar ti-ai intors privirile de la Mine. Ti-am trimis dintre slujitorii Mei ca sa te indrume, dar ai stat nepasator si i-ai respins. Ti-am auzit rugaciunile si ti-am raspuns la timpul poltrivi, nici una n-a ramas fara raspuns!.........Te-ntreb acum; MA IUBESTI TU CU ADEVARAT?
N-am putut raspunde. Cum sa-I fi raspuns? Ma coplesise rusinea! N-aveam nici o scuza. Cu inima zdrobita si lacrimi pe obraz am murmurat: -Doamne iarta-ma! Nu sunt vrednic sa ma numesc copilul Tau!
Dar Domnul mi-a raspuns: -Tu esti al Meu prin har si nu prin merit! -Doamne vei continua sa ma iubesti? De ce Doamne, de ce ma iubesti? -Te iubesc pentru ca te-am creiat. Esti copilul Meu si nu te voi parasi niciodata. Cand plangi Mi-e mila de tine si plang impreuna cu tine. Cand strigi de bucurie, rad si Eu cu tine. Cand esti descurajat, am cuvinte de incurajare pentru tine.Cand cazi, Sunt acolo sa te ridic. Cand esti obosit, te port pe bratele Mele. Dragul Meu, Eu voi fi cu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi totdeauna!
Niciodata nu am plans cu atat amar. Cum putusem zdrobi cu atata nepasare inima lui Dumnezeu?... Inca neincrezator l-am intrebat printer lacrimi :-Doamne, cat de mult ma iubesti?
Domnul si-a deschis bratele, iar privirea Lui ma chema staruitor la pieptul Lui. In palme i-am vazut semnul cuielor! Si brusc am inteles- acceptase sa moara in locul meu pe Calvar!
-Domnul si Mantuitorul meu , am soptit prabusindu-ma la picioarele Lui.
Si pentru prima data m-am rugat cu adevarat...
|
|
25/10/11 18:19
|
|
daaria
membru
Inregistat: 20/05/07
|
|
"sa fiti intelepti in ce priveste binele,[...] Romani 16.19
Scaunele microbuzului se umpleau incet cu calatori care mai de care mai siguri pe gesturi si pe viata. De la taranul emancipat cu trening inscriptionat cu cap de tigru, luat din obor, pana la costumatul stilat care isi aseaza elegant geanta neagra si apoi plin de demnitate incepe sa citeasca ziarul- toti, acestia si ceilalti deopotriva, sunt destepti; fiecare in felul lui in comparatie cu altul...
Soferul porneste motorul, priveste oglinda in sila, in timp ce trage meticulos zgarciul peste teschereul de bacnote de 1 leu; nu mai vine nimeni, deci semnalizeaza si da sa plece.
La geamul soferului apare insa o doamna incercanata de griji, timida in gesturi, care cu o voce rugatoare si pauza intre cuvinte intreaba:
- "Puteti sa ma luati si pe mine...pana la "piramide"...asa...?"
- "Cum asa? " tuna soferul.
- "Pai...nu...nu am bani..."
- "Hm," zambi sarcastic soferul, in timp ce ridica geamul, pentru ca apoi sa completeze pentru toti cei din spate:
- "Proasta! n-are bani!..."
Dintr-o data tot microbuzul celor cu biletul desteptaciunii lor in buzunar s-a ingramadit spre geamuri sa vada din mers care e "proasta fara bani"...
Din spate s-a auzit o voce timida:
- "Opreste, platesc eu pentru "proasta"!
Sa fi fost vocea mea ?!
|
|
02/11/11 18:44
|
|
Roxana
membru
Locatie: ACASA
Inregistat: 14/03/08
|
|
O reflectare a chipului lui Dumnezeu
Incepem de la o intrebare: ""CE FACE DUMNEZEU TOATA ZIUA?""
Eu una, daca ar trebui sa raspund, cred ca as spune: LUCREAZA! Pentru foarte multi dintre noi, intrebarea esentiala este: CE SA FAC ASTAZI? ""Ma plictisesc"" este raspunsul pe care il dau cei mai multi dintre copii si pensionari.Dar Dumnezeu are timp toata vesnicia, si totusi lucreaza atat de mult....Ce face El cu atata timp? El lucreaza! Primele pagini ale Genezei sunt pline cu lucruri facute de Dumnezeu, chiar dupa ziua a sasea, El nu iese la pensie, nici nu intra in lumea relaxarii.Psalmistul ne spune ca intreaga lume , universul, nu functioneaza mecanic, ci este condus de Dumnezeu! Tu faci sa tasneasca izvoarele in vai.. Din locasul Tau cel inalt,Tu uzi muntii.. Si se satura pamantul de rodul lucrarilor Tale. Tu faci sa creasca iarba pentru vite si verdeturi pentru nevoile omului.. Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Dumnezeu este foarte activ in lucrarea Sa cu oamenii.Dumnezeu nu dormiteaza!El este gradinar, pastor, rege, artist, olar,gospodar, constructor.. Dumnezeul nostru, inainte de toate , este un muncitor desavarsit! Noi suntem lucrarea de arta, numita ""Dumnezeu""Pentru ca fiecare din noi a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, am fost creati si ca sa muncim.Suntem noi oare chipul lui Dumnezeu?Suntem noi oare la fel de muncitori, harnici, saritori?
_______________________________________ „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”
|
|
06/11/11 13:14
|
|
daaria
membru
Inregistat: 20/05/07
|
|
Cu oamenii, adesea nu se poate discuta; sunt lipsiţi de logică şi egoişti.
Iartă-i totuşi!
Dacă eşti bun, oamenii s-ar putea să te acuze de motive egoiste ascunse.
Asumă-ţi riscul şi fii, totusi, bun!
Dacă vei reuşi în viaţă, s-ar putea să caştigi şi câţiva prieteni falşi, pe lângă vreo câţiva duşmani adevăraţi.
Caută totuşi să reuşeşti în viaţă!
Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii s-ar putea să te înşele.
Ramâi, totuşi, cinstit şi sincer!
Ceea ce tu zideşti ani la rând, cineva s-ar putea să dărâme peste noapte.
Tu, însă continuă să zideşti!
Dacă ajungi la seninătate şi fericire, oamenii s-ar putea să te invidieze.
Îndrazneşte, totuşi, să fii fericit!
Binele pe care il faci astăzi, oamenii îl vor uita adesea mâine.
Totuşi, nu te opri din facerea de bine!
Dă întotdeauna ce ai mai bun, deşi tot s-ar putea să nu-ţi fie niciodată de-ajuns.
...şi totuşi, tu dă ce ai mai bun!
Înţelegi, în ultimă instanţă, totul este între TINE şi DUMNEZEU.
Oricum nu a fost niciodată între TINE şi ei.
|
|
12/11/11 12:30
|
|
Roxana
membru
Locatie: ACASA
Inregistat: 14/03/08
|
|
INVATA SA TE ROGI!!!
Rugăciunea nu este ceva natural pentru noi. înclinaţia noastră naturală este să ne bazăm pe noi înşine. Unii dintre noi nu am învăţat cum să ne rugăm. Alţii nu ne rugăm destul pentru a ne simţi în largul nostru când ne rugăm. Iar alţii nu înţeleg suficient Cuvântul lui Dumnezeu pentru a se ruga după Scriptură şi pentru a obţine rezultate.’ Oricare ar fi situaţia, nu avem scuze să nu ne rugăm. Duhul Sfânt care locuieşte în noi ne poate clarifica, ne poate corecta şi ne poate schimba rugăciunea pentru ca atunci când ajunge la Dumnezeu să fie totul bine. Biblia spune: “Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:26-28). Pentru cine “toate lucrurile să lucreze spre bine”? Pentru oricine crede? Nu, pentru cei “ce iubesc pe Dumnezeu” şi mai important, pentru cei ce au învăţat să-L lase pe Duhul Sfânt din ei să se roage, deoarece ceea ce cere El va fi mereu în concordanţă cu voia lui Dumnezeu.
A învăţa să te rogi este ca învăţarea unei limbi străine. Ce! mai bun mod de a învăţa este să stai într-un mediu în care se vorbeşte acea limbă. Deci dacă doreşti să înveţi să te rogi, trebuie:
a) să petreci timp în rugăciune;
b) să petreci timp cu cei ce ştiu să se roage;
c) să laşi Duhul Sfânt să te conducă şi să te călăuzească.
_______________________________________ „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”
|
|
23/11/11 06:28
|
|
Roxana
membru
Locatie: ACASA
Inregistat: 14/03/08
|
|
Bucuria vine când suntem în prezenţa lui Dumnezeu.
Este scris în Biblie: Psalm 16:8- 9. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte şi trupul mi se odihneşte în linişte.
Bucuria apare din păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
Este scris în Biblie: Ioan 15:10-11. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.
Bucuria este un dar al Duhului Sfânt.
Este scris în Biblie: Galateni 5:22-23. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
Putem fi bucuroşi în ciuda împrejurărilor rele.
Este scris în Biblie: Filipeni 4:4. Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!
_______________________________________ „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”
|
|
01/12/11 09:14
|
|
Roxana
membru
Locatie: ACASA
Inregistat: 14/03/08
|
|
BIBLIA -Cuvantul lui Dumnezeu
Postand diverse meditatii pe facebook, am realizat putin din ceea ce inseamna libertatea credintei si exprimarii.Nimeni nu-mi poate face/spune nimic!M-am uitat in biblioteca personala si am zambit la vederea tuturor Bibliilor pe care le-am citit si pe care le detin...cata bucurie,Slavit sa fie Domnul!
Cuvantul Domnului ne ofera nadejde, mangaiere, putere si VIATA!Cateodata ne vaietam ca nu avem suficient timp sa citim...dar daca am avea timp berechet si nu am avea din ce sa citim?!Cum ar fi sa-ti doresti sa tii in brate Cartea Sfanta mai mult decat sa-ti doresti sa dintr-o bucata de paine, desi nu ai mai mancat de zile bune?!
O sa citez un fragment din ""Sotia pastorului"", din perioada in care Sabina Wurmbrand se afla in puscarie, in timpul comunismului, muncind la Canal, fiind inchisa in conditii mizere, in care nici sobolanii nu ar putea trai.. ""Dupa munca zilei, femeile veneau adesea la noi, detinutele credincioase, se ne rugau, chiar insistau uneori, sa le spunem orice ne puteam aminti din Biblie. Nu se gasea nici urma de Biblie la Canal.Noi, cele credincioase, infometam dupa ea mai mult decat dupa paine.Cat imi doream sa fii invatat mai mult din ea pe dinafara!Repetam zilnic pasajele pe care le cunosteam si noaptea la fel, cand ramaneam treze pentru cate un timp de rugaciune.Mai erau si alte credincioase asemenea mie, care memorasera intentionat pasaje lungi, stiind ca momentul aestarii lor va sosi curand.Au adus astfel bogatii nespuse in inchisoare.""
Sa-i multumim Domnului pentru tot ce avem!!! SLAVA TIE DOAMNE!
Ultima modificare de Roxana (09/12/11 10:38)
_______________________________________ „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”
|
|
09/12/11 10:38
|
|
antonela
Moderator
 Locatie: Romania
Inregistat: 02/11/05
|
|
Secretul multumirii
1. Alege ascultarea
2. Alege sa crezi ca Dumnezeu este mereu la lucru
3. Alege sa investesti in ceilalti oameni
4. Alege sa ai o atitudine multumitoare
5. Pazeste-te de lacomie.
_______________________________________ Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Psalmul 31:3
|
|
13/12/11 18:47
|
|
RainSong
membru
 Locatie: going over Jordan
Inregistat: 08/11/06
|
|
Nebăgaţi în seamă de cei mai mulţi, ei se încăpăţânează să existe. Chiar dacă uneori ştiu că deranjează pe mulţi, ei continuă să vină. Nici măcar nu-i vezi când au intrat… Stau pe acelaşi scaun sau în acelaşi loc din bancă şi părul lor alb te face să te gândeşti că sunt acolo de când predica… Petru. Privesc spre amvon cu ochii deja tulburaţi de clipa chemării… sau poate înlăcrimaţi de nădejdea Întâlnirii.
Dacă ai şansa să stai lângă ei parcă simţi miros de Biblie veche şi răsfoită până la rupere…
Vin primii. Pleacă ultimii. Şi pleacă de parcă se rup din locul acela…
Nu ştiu să se roage cu cuvinte meşteşugite. Mai bine că e aşa. Dar ştiu ce se roagă.
Când urcă păstorii în amvon sunt primii care se ridică în picioare. Ei încă mai ştiu ce înseamnă respectul pentru slujitorul Domnului. Şi aceasta pentru că ştiu ce înseamnă slujirea şi fiindcă Îl cunosc pe Cel care i-a învăţat.
Sunt cei ce merg agale pe coridoarele spitalelor căutând bolnavii, deşi ei înşişi sunt suferinzi. Nu întotdeauna doar de boli trupeşti. Cel mai adesea suferă pentru alţii. Şi pentru lumea asta în care pare că nu mai e loc pentru ei…
Dacă stai să le asculţi povestea vieţii este imposibil să nu te ruşinezi de povestea vieţii tale. Dar ei nu povestesc ca să acuze. În glasul lor tremurând e compasiune, e nostalgie, e dor… Mult dor… Dorul după ce a fost şi după ce va să fie cândva într-un alt Loc…
Uneori vor să cânte. Poate că văzul lor slăbit de atâta slovă din Biblie nici nu observă gestul de plictis al unora. Dar când îi auzi ai impresia că înţelegi cu adevărat sensul cuvântului „dor”. N-au nevoie de texte scrise. Ei înşişi sunt un text scris la atâtea cântări.
Din când în când, câte un scaun rămâne gol… Au plecat. Dar, dacă te duci la locul unde i-au pus poţi auzi încă suspinul lor. L-au lăsat pentru lumea aceasta, ca să poată cânta cu bucurie întreagă Acolo…
Sunt bătrânii… Sunt Biserica. Biserica ce a fost şi care încet, încet, uită să mai fie…
sursa: http://mariuscruceru.ro/2011/11/25/bise ... inel-blaj/
ps: sper ca merge aici 
_______________________________________ "se spune ca-i nevoie de curaj pentru-a muri, eu spun ca trebuie curaj pentru-a trai; si stii ca toti oamenii mor, dar nu toti oamenii traiesc .. e greu cand trebuie sa treci zilnic inca un test."
|
|
20/12/11 15:32
|
|
antonela
Moderator
 Locatie: Romania
Inregistat: 02/11/05
|
|
7 ganduri...pentru 2012
1. Circumstantele sunt intr-o continua schimbare, asadar nu trebuie sa depind de ele.
2. Ceea ce conteaza in mod suprem si vital este sufletul meu si relatia mea cu Dumnezeu.
3. Dumnezeu se preocupa de mine ca un Tata si nimic nu mi se intampla fara stirea Sa. Chiar si firele de par de pe cap imi sunt numarate. Nu trebuie sa uit niciodata asta.
4. Voia lui Dumnezeu si caile Lui sunt un mare mister, dar stiu ca ceea El voieste sau ingaduie este neaparat spre binele meu.
5. Orice situatie din viata este o expresie a bunatatii si dragostei lui Dumnezeu. Prin urmare preocuparea mea este sa caut aceasta manifestare specifica a bunatatii si a dragostei lui Dumnezeu, sa fiu pregatita pentru surprize si binecuvantari deoarece "Caile Lui nu sunt caile mele si gandurile Lui nu sunt gandurile mele."
6. Trebuie sa privesc circumstantele si imprejurarile nu in ele sau prin ele insele, ci ca parte a modului lui Dumnezeu de a se comporta fata de mine in lucrarea de desavarsire a sufletului meu si de a ma duce la perfectiunea finala.
7. Oricare ar fi imprejurarile mele in prezent, ele sunt temporare, sunt trecatoare si nu ma pot priva de bucuria si slava care ma asteapta la final impreuna cu Hristos. M.L.Jones.
sursa: http://andreeamit.blogspot.com/
_______________________________________ Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Psalmul 31:3
|
|
28/12/11 22:00
|
|
antonela
Moderator
 Locatie: Romania
Inregistat: 02/11/05
|
|
Alege să trăieşti schimbarea
„Dacă credinţa ta nu te schimbă, ea nici nu te-a mântuit.” – James MacDonald
De multe ori văd oameni care se pocăiesc de viaţa lor, dar nu se lasă schimbaţi în totul de Duhul Sfânt. Se cere o naştere din nou, iar apoi o urmare firească ar fi o viaţa nouă, trăită în sfinţenie. Suntem eliberaţi de povara păcatelor noastre, dar uneori schimbăm aceasta într-o trăire uşoară şi ne permitem alunecări. „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi (=schimbaţi), prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Romani 12:2
Îmi plac începuturile noi pentru că ele presupun schimbarea a tot ceea ce ştiam, aveam sau făceam înainte. Te trezeşti deodată în faţa unui drum nou, nebătătorit poate, pe care trebuie să-l ’pavezi’ cumva pentru cei ce vor mai trece pe acolo. Pavel zice că trebuie să putem spune altora ca şi el „călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos”. Şi cred că este esenţial să se vadă în noi viaţa lui Hristos. Să fim lumini aşezate la vedere. Pentru că şi o lumânare de-am fi, chiar un chibrit, în jurul nostru tot vom lumina măcar puţin. Încă nu s-a descoperit nicio metodă prin care întunericul să biruiască lumina. Trăirea noastră va produce o schimbare în cei din jur, dacă este una adevărată. Diavolul este un duşman învins şi prin toate ispitele pe care ni le pune înainte n-ar putea să oprească decât temporar planul lui Dumnezeu. Ca să aluneci de pe calea îngustă nu trebuie să faci nimic. Chiar nimic… şi te duci pe calea largă, crezând că merge şi aşa, pe lângă, dar aproape… Însă Dumnezeu zice „fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” Ne îngropăm în forme fără viaţă, crezând că nu trebuie să schimbăm nimic. Şi aşa uşor mergem înspre rutină…
Dar noi suntem „împreună lucrători cu Dumnezeu”. Şi-s multe de făcut în ogorul Domnului, iar lucrători puţini. Probabil pentru că în lucrarea Domnului se cere disponibilitate mare, schimbări multiple, renunţare de sine. Cât mai suntem dispuşi să schimbăm viaţa noastră aranjată şi comodă cu o viaţă plină de râvnă pentru Hristos? Mai avem noi dragostea dintâi? Sau am schimbat-o şi pe asta, ne-am plafonat şi trăim doar în virtutea inerţiei?
Viaţa e o succesiune de schimbări: se schimbă o zi cu alta, se schimbă oamenii pe care îi întâlnim zilnic, ni se schimbă starea de spirit, schimbăm chiar şi firele de păr… Iar într-o zi vom schimba acest trup cu unul desăvârşit, de slavă. Dar pentru asta se cere mai întâi schimbarea vieţii noastre, după standardele lui Dumnezeu. De aceea trebuie ca în fiecare dimineaţă să Îl alegem pe El, să răstignim firea noastră veche şi să cerem călăuzirea Tatălui, însoţirea Lui şi bucuria Lui. Mântuirea pe care El ne-a dat-o şi veşnicia pe care ne-a pregătit-o merită să schimbăm chiar şi încercările în motive de bucurie şi laudă. Nu e uşor, dar e simplu… Şi astfel, prin mărturia unei vieţi schimbate prin Duhul, tu vei semăna, iar Domnul la momentul potrivit va face să încolţească şi să crească.
sursa: http://www.cetatepemunte.ro/literatura- ... chimbarea/
_______________________________________ Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Psalmul 31:3
|
|
01/01/12 13:45
|
|
antonela
Moderator
 Locatie: Romania
Inregistat: 02/11/05
|
|
“Tu trebuie să reprezinţi schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume ..”
Dacă am putea fiecare dintre noi să caracterizăm lucrurile din jurul nostru , nu am putea omite ceea ce ne ajută să ne oglindim în ele şi anume-fenomenul ”Schimbare” . Ce înseamnă de fapt acest lucru pentru noi ? Alergăm , zidim , strângem…şi odată cu trecerea timpului putem vedea fiecare că toate..se schimbă . Nimeni şi nimic de pe acest pamânt nu rămâne acelasi . Ne clădim vieţile pe lucruri care nu au valoare (deşi Biblia ne cheamă să le cladim pe temelia pusă de Hristos)..
.. Am ajuns să nu mai credem din toată inima că El ne ascultă . De ce ? Răspunsul este simplu . Lumea care ne înconjoară îşi pune încetul cu încetul amprenta pe noi . Şi noi .. ne lăsăm condusă de ea . Nu trebuie să ne mirăm de faptul că am ajuns să fim nemulţumiţi de felul cum arătam şi apelăm la tot felul de ”trucuri” pentru a ne schimba . În loc să realizăm în fiecare zi că SUNTEM DEPENDENŢI DE HAR .. că suntem la un pas de A DOUA VENIRE A DOMNULUI ISUS şi să valorificăm timpul rămas , suntem preocupaţi de altele . Ne este ruşine să vorbim celor din jur despre El , despre dragostea Lui . Întradevăr , vremurile sau schimbat . Nu mai suntem ”de modă veche” . Suntem o generaţie modernă . Obţinem totul printr-o ”apăsare pe buton” . Cunoaştem tainele Pământului .. tot ce trebuie să ştim ca să ne facem viata ”împlinită” . Dar odată cu schimbările acestea , noi ne indepărtăm tot mai mult de Dumnezeu . De ce zic ”NOI” ? Pentru că şi noi avem biserici mari , comfort , condiţii … dar am uitat lucrurile cu adevărat importante . Am uitat că trebuie să ne schimbăm pentru cer . Dumnezeu incă asteaptă ca noi să facem acest lucru în aşa fel încât să aparţinem Lui în TOTUL TOTULUI TOT . Să aparţinem Celui care rămâne acelaşi ieri azi şi în veci ! Primul pas în acest proces de schimbare (greu de imaginat pentru unii) ar trebui să îl începem prin a ne recunoaşte starea . Că suntem căldicei . Că avem nevoie ca El să ne conducă paşii în această lume care se schimbă în permanenţă . Mai avem noi puterea aceasta ? Ne mai arde în inimă dorinţa după El ?După Duhul Lui ? Dacă ai observat acest lucru , atunci sigur trebuie să îti revizuieşti viaţa . Ca cei din jur să vadă diferenţa ! De aceea , tot ceea ce doresc pentru mine şi pentru tinerii din această generaţie este ca Domnul să ne umple cu Duhul Lui ca să putem lumina mai mult în întunericul acestei lumi . Inimile noastre să bată numai pentru El . Haideţi .. să schimbăm lumea ! Să luptăm pentru premiul chemării cereşti … devenind ceea ce EL doreşte să devenim . P.S : ”Rugăciunea este cheia ..”
sursa: http://www.cetatepemunte.ro/literatura- ... zi-n-lume/
_______________________________________ Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Psalmul 31:3
|
|
01/01/12 13:57
|
|
antonela
Moderator
 Locatie: Romania
Inregistat: 02/11/05
|
|
Bătălia minţii, câştigată!
Caut să vorbesc cu Tine; caut să-Ţi împărtăşesc fărâme din mine, dar parcă ceva mă opreşte…Parcă în spate strigă din nou glasul CONDAMNĂRII…dar NU…ridic vocea şi reclam AUTORITATEA!
În Hristos nu mai este nicio condamnare, pentru că nu trăim după îndemnurile firii ,ci după îndemnurile Duhului!
Caut să-mi aleg cuvintele. Fiorul de FRICĂ mă înconjoară parcă obligandu-mă să-mi analizez fiecare rugăciune pe care Ţi-o adresez…dar NU…mă apropii cu ÎNCREDERE!
Mă apropii cu deplină incredere de scanul Harului ştiind că acum am intrare liberă înaintea Ta, ştiind ca Tu asculţi inima mea şi nu dispreţuieşti rugăciunea mea! Că atunci când eu mă rog Duhul Tău mă insoţeşte prin rugăciuni curate pline de frumuseţea sfinţeniei Tale! Caut refugiu fricii mele în IGNORANŢĂ…crezând că poate aşa voi fi descătuşată de orice rană…dar NU…vreau să-Ţi las totul! Las fiecare durere, fiecare robie, fiecare frică în mâna Ta ştiind că Tu eşti Vindecătorul sufletelor!
Caut adevărul, caut să Te cunosc pe Tine aşa cum eşti, crezând că stă în abilitatea mea de a Te cunoaşte şi de a Te găsi…dar NU…căci Tu eşti Cel ce Te faci cunoscut şi nu depinde nimic de mine!
Te cred pe cuvânt, atunci când ai promis că Te vei face cunoscut tutror, de la cel mai mic pînă la cel mai mare.Aleg să cred că şi mie, Tu mi Te-ai descoperit într-un mod atât de minunat şi ai rupt orice lanţ al robiei oferindu-mi deplină incredere în Căpetenia mântuirii mele!
Caut să-mi îndeplinesc propria-mi NEPRIHĂNIRE crezând că poate aşa mă vei iubi mai mult … dar NU…căci vreau să-mi înfing rădăcina credinţei mele în ADEVĂRUL care mă face liberă!
Pentru că Tu mi-ai dăruit deja un izvor de NEPRIHĂNIRE, dar nu prin meritele mele, ci prin meritele Domnului meu Isus Hristos, prin SÂNGELE LUI! Legământul de pace pe care l-am căutat , l-am primit. DRAGOSTEA, ÎNCREDEREA, SIGURANŢA,CURAJUL, toate Tu mi le-ai dat pentru că in Tine am la dispoziţie TOTUL!
Pentru că lupta nu o câştig de una singură , ci impreună cu Tine! Te laud Tată pentru că atunci când eu caut greşit , Tu nu încetezi să rămâi EROUL meu salvându-mi mintea din cursa celui rău, CÂŞTIGÂND BĂTĂLIA!
SLAVA SĂ FIE NUMAI A TA! AMIN!
sursa: http://www.cetatepemunte.ro/literatura- ... castigata/
_______________________________________ Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Psalmul 31:3
|
|
02/01/12 10:13
|
|
|
Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Mergeti la
|
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson
|
|
|
|
|