TANARCRESTIN.net
 




Forum | Regulament | Cautare | Inregistrare | Login

Nu esti conectat.

tcForum/Devotional/Meditatii Moderat de antonela, april  
Autor
Mesaje Pagini: 1 ... 7 8 9 10 11 12 13 ... 16
fluflu
membru

Locatie: mures
Inregistat: 20/09/07
Harnicul şi leneşul

Într-o dimineaţă, un băiat s-a dus la bunicul său şi 1-a întrebat:
- Bunicule, mereu spui că trebuie să fugim de păcate, dar cum să mă feresc eu de ispite?
- E, nepoate, ia spune-mi tu mie, dacă un om ar vrea să vâneze o pasăre şi vedea chiar deasupra sa una zburând, iar ceva mai încolo, o alta stând pe creanga uni pom, în care din ele crezi că ar trage cu puşca?
- Bineînţeles, bunicule că vânătorul şi-ar îndrepta arma spre pasărea ce stă creangă. Sunt mai multe şanse să o nimerească pe cea care stă, decât pe cea care ca săgeata prin aer.
- Păi, vezi, băiatul meu ...! Tot aşa sunt şi oamenii, asemenea păsărilor. eşti muncitor şi harnic, când eşti mereu preocupat să faci cât mai mult şi mai bine atunci diavolul nu poate să te atingă cu ispitele sale. Dar pe omul leneş şi delăsător diavolul cu uşurinţă îl ispiteşte, iar el cade imediat în păcat.
Omul nu a fost făcut de Dumnezeu ca să stea şi să piardă timpul, la voia întâmplării, ci să caute mereu să muncească cu spor şi cu tragere de inimă, fiindcă doar va afla linişte şi bucurie în viaţă.


_______________________________________
never regret something that once made you smile...

16/12/08 17:01

   
fluflu
membru

Locatie: mures
Inregistat: 20/09/07
Mos Craciun rastignit....

Cine e cu adevarat sarbatoritul Craciunului? Mos Craciun sau Isus Hristos? Pe cine inaltam si glorificam de Craciun? Pe cine punem accentul, de fapt? Pe cine aducem in centrul atentiei, prezentand ca personaj principal al acestei minunate sarbatori?

Din pacate, multi dintre noi am ajuns sa`l asteptam pe Mos Craciun, si il uitam pe adevaratul Rege al acestei sarbatori. Facem cadouri celor dragi, spunandu`le ca a venit Mos Craciun..ne intrebam unul pe altul la biserica ce`am primit de Mos Craciun...toate magazinele noastre sunt impodobite cu desene sau animatii ilustrand pe Mos craciun..decoratiunile noastre interioare il intruchipeaza pe Mos Craciun...daca donam ceva lucruri de Craciun, spunem ca incercam sa`l ajutam pe Mos Craciun sa faca bine celor saraci...Mos Craciun in sus, Mos Craciun in jos....Dar unde e Isus aici? Se presupune ca ar trebui sa fim lumini, sa vestim lumii despre nasterea Mantuitorului nostru...sa aratam lumii ce minunata zi e nasterea Regelui nostru...De ce nu putem sa`i rostim numele lui Isus macar de atatea ori de cate ori il rostim pe a lui Mos Craciun? De ce nu putem sa spunem lumii de vestea minunata a veniri pe lume a lui Isus, nu despre cea a veniri lui Mos Craciun?

De fapt, cine e Mos Craciun..o simpla legenda care nu va putea niciodata sa mantuiasca oamenii...nici sa`i ajute in vreun fel...un simplu mit care a furat incet incet dar sigur locul cuvenit lui Isus in ziua nasterii Lui...

Craciunul acesta nu`l mai lasa pe acest Mos Craciun sa fure locul lui Isus Hristos... Rastigneste`l pe acest mos, si adu`l pe Isus la locul cuvenit! Fii o lumina vie, care arde pentru imparatia Lui!Fa tot ce crezi ca ar fi facut Isus daca ar fi fost pe pamant...nu te mai gandi la mos Craciun...fa`l o legenda, asa cum ar trebui sa fie!

Contez pe tine! Sarbatori fericite!


_______________________________________
never regret something that once made you smile...

21/12/08 22:24

   
sweet andra
membru

Locatie: vestul civilizat
Inregistat: 11/01/06
Povestea unui canibal

"Am auzit povestea unui canibal convertit, de pe o insula din marile din sud, care statea langa o oala mare citind din Biblie, cand un antropolog s-a apropiat de el si l-a intrebat: "ce faci aici?"

Bastinasul i-a raspuns: "citesc Biblia." Antropologul i-a raspuns in batjocura: "nu stii ca omul modern si civilizat a respins aceasta carte? Nu gasesti acolo decat minciuni. N-ar trebui sa iti mai irosesti timpul citind-o."

Canibalul l-a masurat din cap pana-n picioare si i-a replicat: "domnule, daca n-ar fi cartea aceasta, ati fi in oala acum!"

Cuvantul lui Dumnezeu i-a schimbat viata si apetitul. Primul pas in schimbare aduce de obicei disconfort! Dar cu ajutorul Sau suntem mai mult decat biruitori!"


_______________________________________
"Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau, si lipiti-va tare de bine." Romani 12:9

31/12/08 09:34

   
fluflu
membru

Locatie: mures
Inregistat: 20/09/07
CARAMIDA SI COMPASIUNEA



Un tanar director executiv, conducea pe strada, putin cam prea repede, noul sau Jaguar. Era atent la copiii ce ar fi putut tasni de dupa masinile parcate, si a incetinit atunci cand a crezut ca a vazut ceva. Pe masura ce masina sa trecea, nici un copil nu a aparut. In schimb, o caramida a lovit una din portierele Jaguarului.

A apasat pe frana si a intors Jaguarul inapoi, la locul unde fusese lovit de caramida. A sarit furios din masina, a pus mina pe primul copil intalnit in cale si l-a lovit de o masina parcata, tipand:
- Ce a fost asta si cine esti tu? Ce crezi ca faci? Aceasta este o masina noua si caramida pe care ai aruncat-o te va costa multi bani. De ce ai facut asta?
Copilul era speriat.
- Va rog, domnule, va rog, imi pare rau dar nu stiam ce altceva sa fac, a explicat el. Am aruncat caramida pentru ca nimeni altcineva nu v-ar fi oprit...
Cu lacrimile siroind pe obraji, copilul a aratat ceva langa masina parcata.
- Este fratele meu, a spus co[pilul. A luat curba gresit si a cazut de pe scaunul cu rotile, iar eu nu pot sa-l ridic inapoi.

Trist, copilul i-a cerut apoi, directorului:
- Ma ajutati va rog sa-l pun inapoi in scaunul cu rotile? Este ranit si e prea greu pentru mine.

Miscat de cuvintele copilului, soferul a inghitit cu greu nodul pe care-l simtea in gat. Rapid, el a ridicat copilul handicapat inapoi in scaunul sau, apoi a luat o batista si i-a bandajat zgarieturile si taieturile. Totul arata ca si cum ar fi facut o treaba buna.
- Multumesc si Domnul sa te binecuvanteze, i-a spus copilul recunoscator, strainului.

Prea miscat pentru a mai putea vorbi, omul pur si simplu a privit copilul cum impingea scaunul cu rotile a fratelui sau in josul drumului, spre casa lor.
Jaguarul a facut un drum lung si incet inapoi.
Stricaciunea era foarte vizibila, dar soferul nu a reparat-o niciodata. El a pastrat urma de pe portiera, astfel incat sa-si aminteasca oricand de mesajul primit:


Nu trece prin viata prea repede, astfel incat cineva sa fie nevoit sa arunce o caramida in tine, ca sa-ti capteze atentia!
Dumnezeu le sopteste sufletelor noastre si le vorbeste inimilor noastre. Cateodata cand nu avem timp sa ascultam, El arunca o caramida in noi. Este alegerea noastra sa ascultam sau nu.


Ultima modificare de fluflu (07/01/09 20:03)


_______________________________________
never regret something that once made you smile...

07/01/09 20:02

   
jezzy
membru

Inregistat: 13/03/06
MERSUL PE BICICLETA

"Viata e ca si cum ai merge pe bicicleta.Nu cazi daca vei continua sa pedalezi."(Claude Pepper)


          La inceput il vedeam pe Dumnezeu ca pe un fel de observator, ca pe judecatorul meu care imi tine evidenta greselilor.In felul acesta, Dumnezeu ar fi stiut daca meritam sa merg in rai sau in iad dupa ce mor.Era undeva acolo sus ca Presedintele.Ii recunosteam imaginea cnd o vedeam, dar nu-L cunosteam cu adevarat deloc.
          Dar mai tarziu, cand L-am cunoscut mai bine pe Atotputernicul,parea ca si cum viata ar fi ca mersul pe bicicleta, o bicicleta cu doua locuri, si am observat ca Dumnezeu statea in spate ajutandu-ma sa pedalez.
          Nu stiu cand s-a intamplat, dar Dumnezeu mi-a sugerat sa schimbam locurile, iar viata nu a mai fost ca pana atunci...viata mea cu Atotputernicul a devenit mult mai palpitanta.

          Cand aveam controlul stiam calea.Era mai degraba plictisitor, dar previzibil.Era intotdeauna cea mai scurta distanta dintre doua puncte.Dar cand El a luat conducerea, se pricepea s-a ia pe scurtaturi incantatoare, prin munti si prin locuri stancoase cu viteze ametitoare;tot ce puteam face era sa ma tin bine!Chiar si asa parea o nebunie.El continua sa zica:"Pedaleaza, pedaleaza!"
          Ma ingrijoram si deveneam nelinistit, intrebam:"Unde ma duci?"El doar radea si nu raspundea si eu am constatat  ca am inceput sa am incredere in El.Curand am uitat viata mea plictisitoare si m-am antrenat in aventura.Iar cand spuneam "Mi-e frica", El se apleca si imi atingea mana.
          El ma ducea la oameni speciali care imi puteau oferi ce aveam nevoie:alinare, acceptare, bucurie.Puteam lua toate aceste daruri in calatoria mea.Calatoria nostra adica, a mea si a lui Dumenzeu.
          Si iar plecam.El spuse:"Renunta la daruri, sunt un bagaj in plus, sunt prea grele."Asa am facut si am oferit darurile mele oamenilor pe care i-am intalnit si am aflat ca daca dai primesti, iar povara ti se usureza.
          La inceput nu aveam incredere sa Il las pe Dumenzeu sa imi controleze viata.Credeam ca as putea esua daca o las in mainile Lui.Dar el stia secretele mersului pe bicicleta, stia cat trebuie sa o incline ca sa ia curbele stranse, cum sa sara paste stanci, pe unde sa o ia ca sa scurteze portiunile infricosatoare.
          Iar eu am invatat sa tac si sa pedalez prin locurile cele mai ciudate si a inceput sa imi placa peisajul si briza rece care imi mangaie fata pe cand pedalez cu incanatatorul si permanentul meu Insotitor, Atotputernicul meu.
Si cand sunt sigur ca nu pot merge mai departe, El zambeste doar si spune:"Pedaleaza..."                                 

                                                              (Anonim)


_______________________________________
I only fear that I don’t have enough time left to tell the world that there’s no time left!

09/01/09 10:36

   
fluflu
membru

Locatie: mures
Inregistat: 20/09/07
“Mary avea cinci anisori cand a trebuit sa treaca printr-o operatie majora, care i-a pus serioa viata in cumpana. Doctorii si-au dat repede seama ca o transfuzie de sange este absolut necesara. Dupa ce au testat toti membrii familiei, singurul care avea acelasi tip de sange era fratele ei mai mic, Jimmy.

“Jimmy, vrei sa-i dai sangele tau lui Mary?” l-a intrebat doctorul.

Jimmy a strans nervos din dinti si a spus dupa un rastimp:”Da, domnule doctor, daca trebuie…”

S-au apucat repede de lucru si l-au pregatit pe baietas pentru transfuzia de sange. Nu incepuse insa bine procedeul si obrajii lui Jimmy s-au albit deodata. Doctorul si-a dat seama ca nu transfuzia este de vina si i-a facut semn asistentei sa stea de vorba cu baiatul.

“Nu te simti bine, Jimmy?” l-a intrebat asistenta.

“Ba da, dar ma intreb cand am sa incep sa mor”?

“Sa mori?” a tresarit asistenta. “Tu crezi ca trebuie sa mori daca-i vei da sorei tale sange?”

“Da, cu siguranta”.

“Si esti gata sa mori pentru sora ta?”

“Da, doar am acceptat sa-i dau sangele meu.”

Doctorul si asistenta au privit cu uimire si admiratie spre micul erou.Apoi i-au explicat lui Jimmy ca nu trebuie sa moara, deoarece Mary avea nevoie numai de o mica cantitate de sange. “


_______________________________________
never regret something that once made you smile...

14/01/09 14:25

   
fluflu
membru

Locatie: mures
Inregistat: 20/09/07
CE ESTE VIATA?

Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.

O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”

Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”

Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”

O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”

Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”

Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”

Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”

Apoi veni noaptea.

Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”

Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…”

___________________________

Ma intreb cum ai raspunde daca te-as intreba: “Pentru tine, ce este viata?”


_______________________________________
never regret something that once made you smile...

18/01/09 16:02

   
the_stranger
membru

Inregistat: 15/01/08
Ştiu că e un pic cam lung mesajul meu.Dacă nu ai timp acum,nu te apuca să îi citeşti.Dacă nu eşti dispus să auzi vocea lui Dumnezeu,inchide fereastra.

În caz contrar,enjoy.

În căutare..mea.

Am încercat să mă privesc prin ochii celor din jurul meu.Am văzut o faţă zâmbăreaţă,mers drept,hotărât,o fată visătoare,cu visuri ce par irealizabile,dar cu o încredere de nezguduit că Dumezeu va fi cu ea.

Apoi am încercat să mă privesc cu proprii mei ochi,şi mi-au dat lacrimile când am văzut peisajul.Puteam distinge dintr-un nor mare de ceaţă  o cuşcă care nu avea decât o fereastă orientată spre cer.Am încercat să văd dincolo de aceste aparenţe,am încercat să mă imaginez pe mine stând în ea.Am văzut un suflet plin de teamă,pitit într-un colţ,gata să fugă imediat ce cineva ar fi îndrăznit să deschidă cutia în care mă închisesem,se pare,de bună voie.Am văzut în ochii mei o privire inteligentă,o minte sclipitoare,dar care,dominată fiind de panică,cu greu reuşea să îşi pună în ordine ideile.

Am văzut multe visuri trântite la pământ,şi puteam să le vizualize pe toate,chiar sub ochii mei.M-am trezit spunând:cer fi dacă....dar,dându-mi seama că mă trezeam din nou visând,am împiedicat gândurile mele să zboare mai departe.

Dar un amanunt mi-a atras atenţia.Fata asta,cuprinsă de teamă,privea mereu pe fereastra aceea mică.Am vrut să văd ce se vede prin ea,şi am constatat că tot ce se putea vedea era o imagine înceţoşată şi un drum ce părea îndepărat.

M-am întrebat ce ar putea fi acest drum,de ce era atât de important pentru fată,de ce îi inspira cea privire nostalgică,angelică?!M-am aplecat să ma uit,cu mare sfială,deoarece nu voiam să mă deranzez..pe mine.Şi undeva,la capătul drumului am văzut o lumină,şi parcă nişte cuvinte nedesluşite se auzeau pe fundal.Atunci mi-am dat seama că nu aveam să aflu decât dacă..mă întrebam pe mine.Atunci am îndrăznit şi am întrebat.Şi o voce mi-a spus:"Bine rob bun şi credincios.Ai fost credincios în puţine lucruri,vino de intră în bucuria stăpânului tău."

Ceva din mine nu mi-a dat pace,până nu am auzit întreaga mea poveste spusă de ...mine însumi.Atunci am căzut în genunchi şi am plâns cum nu am mai făcut-o niciodată până atunci.Şi mi-am dat seama cine sunt cu adevărat.

Dar,mi-am adus aminte de aceea lumină,şi am vrut să privesc prin lumina Adevărului.Lângă mine am găsit o Carte..era trecută de timp,şi plină de însemnări.Când am deschis-o,am văzut un bileţel care căzuse prin praf.L-am luat şi am citit:Ioan 1:12.Am deschis Cartea şi am început să caut.Degetele îmi alunecau cu repeziciune,şi când am ajuns la locul indicat,am citit:"Dar tuturor celor ce l-au primit,le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu."Atunci am exclamat cu putere,încât toată fiinţa mea s-a cutremurat:Sunt doar o fiică a cerului.


_______________________________________
Haide sa zambim! Gata? 1,2,3 siiii....

19/01/09 17:57

Site web  
the_stranger
membru

Inregistat: 15/01/08
Privesc în urma paşilor mei,în vale...şi văd un râu.

Da!Pentru că viaţa mea se aseamănă cu un râu.Izvorăsc dintr-un firicel mic de apă curată ce se avântă cu entuziasm înainte.Sap în malurile ce îmi stau în faţă,şi deşi mă lovesc de pietre şi stânci,nu îmi pasă;acesta e mersul firesc al lucrurilor.Deseori mă prăbuşesc în gol,dar nu pentru că aceasta ar însemna sfârşitul,ci pentru că a forma o minunată cascadă.Dacă este luminată bine,se pot vedea o multitudine de curcubee ce pot încânta privirile trecătorilor.

Uneori în calea mea cad trunchiuri mari de copaci,alteori ploile abundente mă fac să dau peste mal,provocând mari pagube în viaţa celor din jur.Dar cu toate acestea,îmi continui scurgerea pentru că trebuie să ajung la "marele râu".care reuneşte o multitudine de afluienţi.

Râul vieţii noastre poate să se impună în faţa celorlalte dacă ştim să îi facem pe trecători să ne admire frumuseţea.Unora nu le va păsa;dar vom avea surpriza să constatăm că unora chiar le pasă şi culeg gunoaiele care se adună la merginea apei.

Mi-aş dori ca oricât de lung ar fi drumul vieţii mele,să se impună prin frumuseţe şi dinamism.Să nu las ca trunchiurile copacilor,ploile,gunoaiele să îmi inunde malurile.

Sunt sigură că şi tu îţi doreşti asta,de aceea,"păzeşte-ţi inima mai mult decât orice,căci din ea ies izvoarele vieţii".(Proverbele 4:23)


_______________________________________
Haide sa zambim! Gata? 1,2,3 siiii....

20/01/09 20:58

Site web  
the_stranger
membru

Inregistat: 15/01/08
Am crezut că a fi curjos înseamnă să fii fără frică.

Dar am văzut că a fi curajos înseamnă să faci ceea ce ţi se cere să faci,chiar şi atunci când nu înţelegi de  ce şi inima se face cât un purice şi stă gata-gata să sară din piept.

A fi curajos înseamnă să mergi înainte chiar şi atunci când lacrimi curg pe obraz.

A fi curajos înseamnă să crezi în cei din jur,chiar dacă ştii că te vor dezamăgi.

A fi curajos înseamnă să crezi şi să te încrezi în cel ce a spus că poate totul.

A fi curajos înseamnă să iubeşti.

A fi curajos înseamnă să ştii să îţi duci la îndeplinire planurile,chiar şi atunci când ai ales greşit.

A fi curajos înseamnă să speri că ziua de mâine îţi va oferi noi posibilităţi de a vedea dragostea şi bunătatea Lui la lucru în vieţile noastre.

A fi curajos înseamnă să spui cuiva gândurile tale,sentimentele,trăirile interioare,să-ţi deschizi inima în faţa unei persoane care are aceleaşi slăbiciuni ca şi tine.

A fi curajos înseamnă să renunţi la tine şi să te oferi pe altarul credinţei ca o jertă vie,plăcută şi sfântă.

A fi curajos înseamnă să îndrăzneşti să fii tu însuţi,chiar dacă mulţi vor considera că ai luat-o razna.

A fi curajos înseamnă să priveşti în ochii celui cu care vorbeşti şi să îi faci un compliment.

A fi curajos înseamnă să visezi pentru ca trezindu-te,să doreşti cu toată inima să-ţi împlineşti visele.

Ultima modificare de the_stranger (22/01/09 19:53)


_______________________________________
Haide sa zambim! Gata? 1,2,3 siiii....

21/01/09 18:13

Site web  
KoJack
membru

Locatie: Avrig-Sibiu, Romania
Inregistat: 29/02/08
"Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu? „ Iov 9:2

Aceasta întrebare pe care si-a pus-o Iov, este cea mai  importanta întrebare pe care cineva si-ar putea-o pune.

Niciunul dintre noi nu ne-am nascut neprihaniti. Niciunul ! Iar în aceasta lume nu exista nici o religie, sau vre-o alta resursa umana, care sa ne ajute sa fim drepti (neprihaniti) înaintea lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel ne spune ca: „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.

Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. „ Rom.3:23-26

Neprihanirea lui Dumnezeu este transferata si asupra inimilor noastre, nu pe baza faptelor sau a regulilor pe care noi le împlinim, ci pe baza „justificarii” , actul prin care Dumnezeu îi declara pe pacatosi neprihaniti, prin credinta în Isus Hristos.

Daca ai ajuns sa crezi în Hristos, Dumnezeu nu te mai priveste ca pacatos, ci ca neprihanit (drept). Aceasta este vestea buna a Evangheliei.  Dumnezeu te iubeste si-a ales sa te ierte si sa-ti spele pacatele, prin puterea sangelui jertfei lui Hristos.

Esti în aceasta stare de neprihanire înaintea lui Dumnezeu?

PE CEI CREDINCIOSI, DUMNEZEU ÎI SOCOTESTE NEPRIHANITI, PRIN CREDINTA ÎN ISUS HRISTOS!


_______________________________________
Semnat...

KJ.

21/01/09 21:42

Site web  
livu2day
membru

Locatie: Dublin, Ireland
Inregistat: 06/11/08
Omul fara EL cand gandeste sa pierde in gandurile lui. Pentru ca omul este adanc, ca un univers. In care omul este prea mic in universul lui.
Universul e adanc si e facut ca numai Dumnezeu  sa il umple, nimic altceva.
Omul nu se cunoaste cu adevarat. El se pierde in adancul acel gol si isi face o iluzie ca se cunoaste pe el insusi.
El incearca sa isi umple goliciunea cu nebunia, din cauza ca si-a pierdut gandirea sau niciodata nu a cunoscuto sau nu a stapinito.
Insa omul poate sa se cunoasca pe el insus prin Domnul.
Numai El poate descoperi tainele inimii si ce este adanc in toata fiinta omului. De aceea omul trebuie sa se cerceteze pe insusi prin Domnul.
Numai asa omul poate sa se cunoasca cu adevarat pe el singur.
Cand te umpli din ce in ce mai mult, incepi a cunoaste din ce in ce mai mult universul adanc. Adevarul ca ce avem in noi poate fi umplut nelimitat prin El.

Ne cunoastem cu adevarat? Hai sa exploram ce avem adanc in univers cu El caci e creat de El si El ne poate tine de mina, sa putem descoperi adancul prin umplurea de El prin Duhul Lui si prin El in viata noastra care reflecteaza Lumina Lui in noi.

Ultima modificare de livu2day (24/01/09 19:12)


_______________________________________
Proverbele 18:2 Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el.
http://iaebetel.blogspot.com/

22/01/09 03:57

   
the_stranger
membru

Inregistat: 15/01/08
Ai ştiut dintotdeauna ca Pământ nu e casa mea.Ai ştiut că va trebui să trec prin multe probleme,că viaţa mea va fi un lung drum de îndoieli,de alegeri,de eşecuri,că lacrimile vor inunda obrazul meu.Ai ştiut,şi totuşi ai ales să mă laşi să trăiesc.Ai pus în mine gândul veşniciei care nu mi-a dat pace niciodată.Am ales greşit cu mii de ani în urmă,acolo,în Eden,aşa că acum ştiu să fac deosebirea dintre bine şi rău;am în mine ceea ce oamenii numesc conştiinţă.

Ai pus în mine sentimente frumoase precum:fericire,dragoste,împlinire..,dar m-am ales datorită naturii mele păcătoase cu sentimente opuse: invidie ,frică, mândrie...Dar ai investit în mine încredere pentru că ştiai că nu voi înceta să duc lupta dintre partea mea nobilă şi partea mea meschină.

M-ai făcut să caut prietenia celor din jur,şă creez relaţii şi să mă dezvolt între-o lume în care toţi sunt la fel de speriaţi ca şi mine.Priveam lângă cei lângă care stăteam,şi căutam să văd în ei ceea ce nu găseam în mine.Am crezut că voi găsi acel ceva care va potoli setea sufletului meu.Dar nu am găsit...

Făcând curat între acte importante am găsit un ghid de folosire a părţii mele invizibile,a ceea ce sunt în esenţa mea.Am citit,şi-am citit,până am ajuns să urmăresc acel drum care duce la cruce.Era acolo,în bătaia soarelui un om.Era chinui,iar durerea i se citea pe faţă şi totuşi tăcea.Am ştiut atunci că eu trebuia să fiu acolo.Că eu trebuia să am mâinile străpunse cu piroane,pe cap să am o cunună de spini şi în mintea mea să fie scris cu litere mari:MOARTE.

Dar acolo era cineva,exact în locul în care trebuia să fiu eu.Atunci i-am văzut acea privire blândă îndreptată asupra mea şi am îngheţat.Ştiam că trebuia să dau un răspuns.L-am privit doar o secundă în ochi şi nu am mai suportat.Am simţit toată vina şi era prea grea să o port singură.

Aşa că L-am privit încă o dată,dar îl vedeam în ceaţă pentru că în ochii mei erau lacrimi.Atunci am înţeles că mă iartă,şi că avea să mă ierte mereu pentru că a plătit o jertfă prea mare.

Atunci am revenit în drumul meu,drumul vieţii mele,dar în inima mea păstram ceva;era dorul de cer,de a-L vedea pe El.

De atunci privesc oamenii,nu-i privesc niciodată în ochi pentru că privirile lor m-ar ucide.Dar văd în fiecare din ei chipul Său.Da,iubesc oamenii pentru că văd în fiecare din ei o fărâmă din Dumnezeu.

Doamne,îţi mulţumesc pentru că aş fi un nimic fără tine.Fără dragostea Ta,încurajarea Ta,promisiunile Tale,viaţa mea ar fi goală.Mulţumesc din toată inima,şi sper ca atunci când ne vom "vedea",să citim împreună cartea vieţii mele. :)

Ultima modificare de the_stranger (22/01/09 19:43)


_______________________________________
Haide sa zambim! Gata? 1,2,3 siiii....

22/01/09 19:42

Site web  
livu2day
membru

Locatie: Dublin, Ireland
Inregistat: 06/11/08
Timpul dusmanul si prietenul meu


Am explorat timpul, m-am facut prieten cu el.
M-am jucat, m-am distrat, m-am eliberat si relaxat. Ma incredeam in el.
Am inceput sa visez cu el. Despre ce a fost si cum trebuia sa fie.
M-a tradat, m-a lasat fara bucurie si m-am gasit singur intr-o groapa fara iesire.
Unde a fost prietenul meu? De ce ma parasit?
M-a ridicat Cineva si n-am stiut cine era, nici nu L-am bagat inseama caci am vrut sa regasesc pe prietenul meu ! Dar El, ma eliberat din groapa!

Dar timpul din nou a revenit, e intotdeauna pentru tine numai la bine. Timpul mi-a zis: "Hai sa planuim viitorul, sa il gasim si sa il cucerim. E darul meu pentru tine. Incredere sa ai numai in mine, prietenul cel bun al-tau."

Ciclu sa repetat, gandirea s-a dezvoltat si am visat.
Ma gandeam ce o sa fie, cum o sa fie, cand o sa fie si...care o sa fie?
Totul era si trebuia sa fie doar pentru mine!Dar... , era doar o iluzie,  un vis neindeplinit!

Insa , viitorul a venit si a intarziat, speranta s-a dezbracat si m-a inselat...
Viitorul a venit , dar nu era cel ce a trebuit sa vina! S-a schimbat, era total diferit din ce eu am sperat si in pierzare m-a predat...!
Timpul , iar m-a lasat si tradat. In groapa m-a predat!.
Am strigat disperat: "Timpule unde esti? Ce s-a intamplat...? Iarasi m-ai tradat si nici o speranta nu mi-ai lasat?
Ce faci de imi aduci aminte doar de aminterele amare? De ce pe cele dulci le acoperi cu valuri amare?
Nu iei in considerare cat de mare a fost distractia petrecuta? Timpule drag si scump, unde te-ai dus?"
Nu mi-a raspuns. Viata mi-am pierdut prin iluzii care nu au fost sa fie...

Dar El a venit si m-i s-a facut de cunoscut.
El mi-a zis cu bratul intins si deschis: "Vino dupa Mine, drag si scump copile!
Eu sunt Cel ce-a fost , Cel ce este si Cel ce o sa fie in vesnicie!
Eu sunt Alfa si Omega  , Inceputul si Sfarsitul ! Eu sunt Tot ce este... , iar  Totul e stapinit de Mine!
Deci , vino copile dupa mine si mosteneste ce iti dau Eu tie!
Nu o sa mai cazi in groapa timpului amar prin iluzii care n-au fost sa fie !Caci Cuvantul Meu e Da si Amin , intotdeauna se-mplineste pe deplin...Adevarul divin!
Vino cu Mine si timpul va fi stapinit de tine impreuna cu Mine.
Te-am gasit , vreau sa te ridic si sa iti promit ca nu o sa mai fi pierdut niciodata! Ma
vei avea  intotdeauna ca vesnica speranta!

Vrei sa Ma primesti cu o dragoste fierbinte , ca Eu sa fiu totul pentru tine si sa ai dreptul sa fiu numit de tine Tata?
E singura , adevarata si unica speranta!"

Am decis si am strigat : "Da ! Tata!!!"
Atunci orbirea s-a sfarsit si ochi s-au deschis.
Mi-a facut si mi-a daruit multe lucruri, atat de multe, incat , sunt de nespus de mari!!!

Dar din acea multime de daruri primite , a fost supus si timpul . Era un dar divin...
Timpul daruit de El ca sa fie robul meu in viata aceasta! Acuma zbor cu el in Numele Domnului Tatal meu !

Deci , cum petreceti timpul care ne este daruit ca rob... castigat prin El si daruit de El?
La judecata care va veni , dreptate se va cere ! " Te-ai folosit de robul dat?
Respectul , i l-ai dat?"   Spre - al cui folos te-ai gandit cand l-ai folosit?
Oare ce va zice el Domnului despre tine , cand va veni timpul oprit in fata la judecata?
Ce va zice, cand va zice asa la Domnul tau: "uite cum sa folosit de mine, eu rob bun daruit pentru el de la Tine".
Va vorbi spre rau sau spre bine despre tine?
Nu despretui timpul daruit tie de Domnul! Ai grija ce faci ,ca poate robul tau va duce un cuvant plin de osanda catre Domnul Tau...De aceea
folosesti-ti timpul drept si plin de respect! E daruit pentru tine ,  dar e daruit ca tu sa il folosesti impreuna cu  El , cu Dumnezeu Tatal tau !

Ultima modificare de livu2day (19/02/09 15:43)


_______________________________________
Proverbele 18:2 Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el.
http://iaebetel.blogspot.com/

24/01/09 12:34

   
the_stranger
membru

Inregistat: 15/01/08
"De multe ori l-am uitat pe Dumnezeu,dar El niciodată nu a uitat de mine."(Miriam Adeney)

Doamne,îmi cer iertare pentru momentele în care am uitat de Tine.Am uitat că doreşti să petreci timp cu mine,că doreai să mă auzi vorbindu-ţi.De multe ori am funcţionat ca un ceas stricat;pendula ceasului meu a uitat să mai bată pentru Tine.

Îţi mulţumesc pentru că Tu nu eşti om,iar uitarea nu este o lege a firii Tale.M-ai trezit în fiecare dimineaţă şi mi-ai spus că bunătăţile Tale se reînoiesc în fiecare zi pentru mine.M-ai păzit,m-ai luat de mână şi mi-ai arătat calea pe care trebuia să o urmez,atunci când nu ştiam pe unde să o apuc.

Te-ai aplecat cu dragoste către mine,chiar şi atunci când nu îndrăzneam să-mi ridic ochii spre cer.Eşti atât de departe şi totuşi atât de aproape.Eşti în inima mea pentru că ai pus în mine o fărâmă din Tine.Ai umplut golul ce nu putea fi umplut decât cu Tine.

Îţi mulţumesc pentru că trăiesc,pentru că Tu trăieşti în mine.Mă bucur pentru că nu doreşti perfecţiunea mea,nici măcar faptele mele;ci doreşti slăbiciunile mele,lacrimile mele,dorinţele mele,doreşti să fiu mai aproape de Tine.

Mulţumesc pentru că îţi pasă de mine.


_______________________________________
Haide sa zambim! Gata? 1,2,3 siiii....

25/01/09 21:36

Site web  
fluflu
membru

Locatie: mures
Inregistat: 20/09/07
urmariti acest(click) clip.sigur veti gasi ceva la ce sa meditati

_______________________________________
never regret something that once made you smile...

25/01/09 22:05

   
fluflu
membru

Locatie: mures
Inregistat: 20/09/07
SALVATORUL

Într-o zi aspră de iarnă, în care zăpada era viscolită de un vânt foarte puternic şi gerul era cumplit, un angajat al unei cabane din Munţii Alpi, ieşi din adăpostul său. Vântul aproape că-l dobora de pe picioare. Cu greu se îndreptă spre cuşca lui Ralf. Acesta era un uriaş cîine Saint Bernard, cântărind cam 90 de kilograme. Când se ridica pe labele din spate avea o înălţime de 2 metri.

Ţi-ar fi oare teamă să întâlneşti un astfel de câine? Ei bine, Ralf nu făcuse nimănui nici un rău, dimpotrivă, el fusese dresat să salveze oameni. Cine avea nevoie să fie salvat de el? Vei vedea imediat.

Munţii Alpi sunt cei mai înalţi din Europa. Acolo este tot timpul iarnă şi zăpada nu se topeşte niciodată. Mulţi turişti se rătăcesc prin munţii aceştia şi în scurt timp pot muri din cauza frigului. Iată de ce puternicii câini Saint Bernard sunt dresaţi şi trimişi în misiune, să caute oameni rătăciţi sau doborâţi de frig şi să-i salveze.

Ei bine, Ralf era cel mai bun câine salvator. Nu ştiu dacă tu ai salvat până acum pe cineva de la moarte, însă Ralf salvase 67 de oameni deja! Îţi dai tu seama câtă recunoştinţă aveau acei oameni, împreună cu familiile lor pentru acest câine deosebit? Cabanierii şi toţi lucrătorii de la Salvamont îl iubeau de asemenea, foarte mult pe Ralf.

Iată de ce bărbatul care se pregătea să-l trimită pe Ralf în misiune se întreba acum dacă nu e prea aspră vremea de afară chiar şi pentru Ralf. N-ar fi vrut să i se întâmple ceva rău.

În timp ce-i mângâia blana deasă, Ralf îl privea drept în ochi pe stăpânul său, parcă întrebându-l: „Ce doreşti să fac pentru tine? Sunt gata să fac orice mi-ai cere!” De atâţia ani, de când îl avea pe Ralf lângă el, omul acesta ajunsese să-l iubească foarte mult pe acest câine deosebit de credincios şi ascultător. Totuşi, ceva îi spunea că trebuie să-l trimită în misiune. Dacă pe undeva, prin zăpadă zăcea un om fără ajutor?

„Hai Ralf, hai băiatule! Trebuie să pleci la treabă.” Drept răspuns, Ralf îi linse de două ori mâna stăpânului său, apoi, cu paşi domoli, dar hotărâţi ieşi din cuşcă. Se uită mai întâi în diferite direcţii, apoi se hotărî să apuce pe poteca ce ducea spre pârtia de schi. Vântul bătea cu multă putere, iar zăpada viscolită îi intra în ochi bietului câine, dar acesta nu dădea înapoi.

Lupta lui cu zăpada şi-a meritat efortul deoarece după o oră de căutări el a găsit un om căzut sub zăpadă. Să fi murit oare? Ralf se apropie repede şi cu mirosul său foarte fin simţi că omul încă mai respira. Imediat câinele îi linse mâinile şi faţa pentru a-l încălzi puţin. În multe cazuri omul îşi revenea prin aceasta, iar apoi, ajutat de câine, mergea până la cabană. Alteori, când omul era prea obosit, câinele dădea alarma la cabană şi atunci veneau cei de acolo în ajutor.

Acum însă omul nu se mişca deloc, iar distanţa până la cabană era prea mare. Nu era timp de pierdut, aşa că Ralf trecu la o altă soluţie, pe care o aplica în astfel ce cazuri. Cu multă grijă el îşi întinse corpul mare şi îmblănit peste omul îngheţat, ca să-l încălzească mai bine.

Vântul rece îl lovea pe bietul câine fără milă, dar el stătea cu răbdare acolo, în aşteptarea unui semn de viaţă din partea omului. Câtă bucurie a simţit el atunci când omul a început să mişte, puţin câte puţin!

Într-un târziu omul a deschis ochii. El nu înţelegea însă unde se află. Când a văzut deasupra lui câinele uriaş s-a speriat. Era convins că este un lup. Fără să judece prea mult, cu o mişcare bruscă şi-a scos cuţitul de vânătoare şi l-a împlântat adânc, în pieptul lui Ralf.

Câinele a scos un urlet sfâşietor. Ar fi putut atunci să-l muşte de gât pe acel om nerecunoscător, dar el nu i-a făcut nici un rău, ci s-a ridicat, clătinându-se şi a început să-şi croiască drum încet, cu greu şi cu dureri mari, spre adăpostul de salvare, adică spre cabană, ca să-l conducă acolo pe om. În urma lui rămânea pe zăpadă o dâră roşie de sânge.

Omul care fusese salvat şi-a dat seama de ceea ce făcuse şi a început să plângă. „El a venit să mă salveze, iar eu..., iar eu...” spunea el. Lacrimi mari îi brăzdau obrajii. Cu greu el s-a ridicat, mergând după urmele câinelui. Atunci când Ralf nu se mai vedea el se orienta după urmele de sânge din zăpadă.

Ralf a căzut imediat ce a ajuns la adăpost. Cabanierul, cutremurat de suferinţa câinelui a chemat ajutoare, care l-au luat în braţe şi l-au pus pe o masă mare din holul cabanei. Sângele curgea fără încetare din pieptul lui Ralf. Cu toţii plângeau, în timp ce Ralf le lingea mâinile.

În acel moment, cu faţă răvăşită de durere a intrat pe uşă omul care fusese salvat. El s-a aruncat în genunchi lângă Ralf, şi fără să ţină cont că se adresează unui câine şi nu unui om a început să spună: „Iartă-mă! Iartă-mă!” Într-un târziu, neputincios el începu să mângâie blana câinelui. Atunci i-a fost dat să trăiască un moment deosebit – în timp ce îi mângâia capul, Ralf a lins mâna omului, aceeaşi mână care a înfipt cuţitul în pieptul său.

„V-a iertat”, i-a spus atunci cabanierul. „Cred că eu n-aş fi fost în stare să vă iert, dar iată că el poate”.

În clipa aceea câinele şi-a lăsat capul într-o parte. Murise!
_______________________________________________________________________________________________
Aceasta este o istorie adevărată şi emoţionantă şi ea ilustrează foarte bine ceea ce a făcut pentru noi Domnul Isus Cristos. El Se bucura de toată slava pe care I-o dădeau îngerii din cer, iar adăpostul Lui era mult mai minunat decât adăpostul din care Ralf a plecat în ultima lui misiune. Din nefericire însă noi eram pierduţi şi rătăceam pe căile păcatului, ca acel om care se pierduse prin munţi.

Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui... (Isaia 53.6)

Ca şi în cazul lui Ralf, bunătatea Domnului Isus a fost răsplătită de către oameni cu o lovitură de moarte. În loc să fie recunoscători, oamenii L-au răstignit.

Ca şi Ralf, El şi-a dat viaţa, ca s-o salveze pe a noastră. Domnul Isus ar fi putut să Se răzbune pe oamenii aceia nerecunoscători, dar El vrea să ne conducă spre acel adăpost de salvare din cer, pe toţi cei care ne încredem în El şi mergem pe urmele paşilor Lui, marcate cu sânge.

Ca şi omul din întâmplarea noastră, şi tu trebuie să-ţi regreţi păcatele şi atunci vei obţine iertarea Domnului Isus, deoarece El te iubeşte nespus de mult.

Căci ştiţi că nu cu ... argint sau cu aur aţi fost salvaţi... ci cu sângele scump al Domnului Isus Cristos (1 Pet.1.18-19).

Ultima modificare de fluflu (27/01/09 15:44)


_______________________________________
never regret something that once made you smile...

27/01/09 15:44

   
fluflu
membru

Locatie: mures
Inregistat: 20/09/07
Blidul de lemn


Un batranel impovarat de ani s-a dus sa locuiasca impreuna cu fiul si cu nora lui, care aveau un baietel de 4 ani. Mainile batranului tremurau tot timpul, ochii ii erau incetosati, iar pasii impleticiti.

Intreaga familie manca impreuna la masa, insa mainile nesigure ale batranului si vederea lui tot mai slabita il puneau mereu in incurcatura – boabele de mazare i se rostogoleau din lingura pe covor, cand intindea mana dupa cana cu lapte, jumatate din lapte se varsa pe fata de masa. Fiul si nora se simteau tot mai iritati de neajutorarea lui. Pana intr-o zi cand...

„Trebuie sa facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am saturat sa tot vad lapte varsat pe masa, sa tot calc pe boabe de mazare si sa tot aud cum plescaie si troscaie in farfurie!” Asa ca sotul si sotia au pus o masuta in coltul camerei, dupa usa. Acolo bunicu’ manca singur, in timp ce intreaga familie se bucura in jurul mesei. Si pentru ca bunicu’ reusise sa sparga vreo 2-3 farfurii, i-au cumparat un blid de lemn.

Uneori, cand se uitau in directia bunicului, familia putea sa vada o lacrima stinghera in ochii lui slabiti si tristi – singur, dupa usa, bunicu’ isi manca bucatica de paine muiata in lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul si nora le aveau pentru el erau de mustrare cand ii cadea furculita pe covor sau cand se mai varsa din lapte pe masa. Baietelul se uita cand la bunicu’, cand la mamica si la taticu’ lui, fara sa spuna un singur cuvant...
Apoi, intr-o seara, chiar inainte de cina, tatal a observat ca baietelul mestereste ceva pe covor. S-a apropiat si a vazut ca incearca sa ciopleasca o bucata de lemn. „Ce faci tu acolo?”, l-a intrebat tatal duios.

Baietelul si-a ridicat ochii mari spre taticul lui si i-a raspuns la fel de duios: „O, am treaba, vreau sa fac un blid de lemn din care sa mananci tu si mami cand cresc eu mare...” A zambit si s-a intors la „treaba” lui.

De data aceasta a fost randul parintilor sa ramana fara cuvinte. O liniste apasatoare s-a asternut in camera. Si lacrimi mari si curate au inceput sa le tremure in ochi, sa li se rostogoleasca peste obrajii care de-acum luasera culoarea sangelui varsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvant, deplina tacere, dar amandoi stiau prea bine ce au de facut.

In seara aceea, sotul l-a luat pe bunic de mana si l-a condus cu grija la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma sa manance la masa impreuna cu intreaga familie – in seara aceea si in fiecare seara de-atunci inainte, pana la sfarsitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul si nici nora nu mai pareau sa fie deranjati daca se varsa din lapte pe fata de masa sau daca mai cadea cate-o furculita pe covor.


_______________________________________
never regret something that once made you smile...

31/01/09 14:44

   
simple
membru

Locatie: pamant
Inregistat: 19/10/05
OMUL ...

Dumnezeu i-a dat VIATA ... omul a legalizat AVORTUL
Dumnezeu i-a dat INTELEPCIUNE ... omul, a inventat ARMELE
Dumnezeu i-a dat SANATATE ... omul a alergat la DROGURI
Dumnezeu i-a dat FRUMUSETE ... omul se lauda cu PROSTITUTIA
Dumnezeu i-a dat PUTERE ... omul lauda VIOLENTA
Dumnezeu i-a dat DRAGOSTE ... omul si-a umplut inima cu URA
Dumnezeu i-a dat pe FIUL SAU ... omul a uitat de DUMNEZEU

Iar dupa toate aceste...OMUL ridica privirea sfidator spre Dumnezeu punandu-I intrebarea "DE CE DOAMNE INGADUI baoala, razboaiele, violurile, agresiunile, sinucidere, crimele?" ...

Ce faci tu OMULE cu ceea ce DUMNEZEU a pus in tine?


_______________________________________
calator spre eternitate

02/02/09 20:36

   
RainSong
membru

Locatie: going over Jordan
Inregistat: 08/11/06
Evrei 11:6 "Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este, si ca rasplateste pe cei ce-l cauta."

        Ce cautati ?

Bogatie ? "Si ce ar folosi un om sa castige toata lumea, daca s-ar prapadi sau s-ar pierde pe sine insus? "
   [Luca 9:25]

Fericire ?"Ferice de cel cu faradelegea iertata, si de cel cu pacatul acoperit!Ferice de omul, caruia nu-i tine in seama Domnul nelegiuirea, si in duhul caruia nu este viclenie! "
   [Psalmul 32:1,2]

Viata adevarata ?"Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata."
   [1 Ioan 5:12]

Siguranta ? Isus Hristos spune :"Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna."
   [Matei 11:28]

Pace ?Hristos este pacea noastra : "si sa impace totul cu Sine prin El, atat ce este pe pamant cat si ce este in ceruri, facand pace, prin sangele crucii Lui. "
    [Coloseni 1:20]

Prestigiu ? "Si tu umbli dupa lucruri mari? Nu umbla dupa ele! Caci iata, voi aduce nenorocirea peste orice faptura, zice Domnul, dar tie iti voi da ca prada de razboi viata ta, in toate locurile unde vei merge."
    [Ieremia 45:5]

Dragoste ? "Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El. "
    [1 Ioan 4:9]

Ultima modificare de RainSong (04/02/09 11:32)


_______________________________________
"se spune ca-i nevoie de curaj pentru-a muri, eu spun ca trebuie curaj pentru-a trai; si stii ca toti oamenii mor, dar nu toti oamenii traiesc .. e greu cand trebuie sa treci zilnic inca un test."

04/02/09 11:30

   
crisstina
membru

Inregistat: 10/03/08
Esti crestin?

Cunoastem multe din Scripturi
Si zilnic tot mereu citim
Dar daca-n inima e ura
Mai poti spune ca esti crestin?

Vestesti la alti calea sfanta
Locasul fara suspin
Si-apoi cand grijurile te framanta
Tu schiopatezi mai esti crestin?

Vorbesti la toti de bunatate
Puterea insa n-o alini
Esti plin de orice rautate
Si cand barfesti mai esti crestin?

Primesti din mana Celui Tare
Puteri sa biruiesti deplin
Si totus lupta cand e mare
Tu da-napoi mai esti crestin?

Iubitul meu asculta acum
Primeste darul Lui deplin
Fi rob supus si treaz intr-una
Si apoi vei fi numit CRESTIN!!!


Ultima modificare de crisstina (05/02/09 12:43)


_______________________________________
Dumnezeu sa-ti dea un curcubeu la fiecare furtuna,un zambet la fiecare lacrima,o binecuvantare la fiecare pas si un raspuns la fiecare intrebare!!!

05/02/09 12:43

   
fluflu
membru

Locatie: mures
Inregistat: 20/09/07
Cei doi frati care se iubeau de Anthony De Mello



Doi frati, unul burlac si celalalt casatorit, aveau impreuna un lot de pamant, foarte fertile, care produceau grane din belsug. Fiecaruia dintre frati ii revenea jumatate din recolta. La inceput totul a mers bine, pe urma cel casatorit incepea sa se trezeasca in timpul noptii sis a se gandeasca. Nu e drept! Fratele meu nu e casatorit si primeste jumatata din recolta, eu am sotie si 5 copii, prin urmare nu va trebui sa-mi fac griji pentru batranete. Dar cine va avea grija de bietul meu frate atunci cand v-a imbatrani. El trebuie sa puna deoparte mai mult decat mine, prin urmare e logic ca are mai multa nevoie decat mine. Si cu acest gand in minte se scula din pat, intra pe furis in casa fratelui sau si ii varsa un sac de grane in hambar. La fel si fratele casatorit incepu sa aiba astfel de ganduri in timpul noptii. Mereu se trezea si-si spunea “nu e deloc cinstit, fratele meu are sotie si copii si primeste jumate cat mine”. E cinstit atunci cand fratele meu are mai multa nevoie ca mine. Astfel se ridica din pat si se duse sa duca un sac de grane in hambarul fratelui sau.

Intr-o zi se scula la aceeasi ora si se intalnira, fiecare avand cate un sac de grane in spate.


_______________________________________
never regret something that once made you smile...

06/02/09 19:10

   
jezzy
membru

Inregistat: 13/03/06
Si ne mai miram ca nu mai exista dragoste...

          Ani de-a randul suntem otraviti cu ideea de dragoste: de la Fat Frumos si Ileana Cosanzeana pana la Romeo si Julieta, de la Arthur si Guenevive pana la eroii timpurilor moderne… zi dupa zi, ceas dupa ceas se strecoara in fiinta noastra prejudecata dulce a iubirii.
         
          Cum se face oare ca nicaieri in toate povestile noastre de iubire nu se pomeneste de chinul si corvoada - sau as spune, mai degraba - de dedicarea si lupta cea de zi cu zi si de ceas cu ceas pe care o presupune un asemenea sentiment. Toate sunt atat de simple acolo: scoti sabia, treci raul, lupti in trei sau mai multe etape, mori eroic sau macar esti ranit si gata, hop, ai si scapat pana la adinci batraneti sau pana pe lumea ailalta.

          Nici pomeneala de efortul sustinut, de perseverenta de fiecare zi, de rabdarea de a-i asculta trancaneala sau a-i inghitii mirosul greu de bere, de grija cu care privesti la celalalt pana si atunci cand ti-e sufletul negru de suparare de dandanalele pe care le-a facut, de increderea neconditionata si uneori prosteasca in cuvantul celuilalt, de dizolvarea totala a sinelui in cel de langa tine, incat nu mai stii unde incepi tu si unde se termina el.

          Dragostea - oare ce e dragostea? E doar o infatuare nebuna, e un iures hormonal, un defect psihic cu recurenta necontrolata? Atunci cand ne indragostim, lumea pare sa se opreasca din iuresul ei nebun, pentru ca un soi de nebunie temporara sa ii ia locul, iubirea erupe asemenea unui vulcan si dupa aceea se prabuseste, se retrage in matca ei, iar cind o face trebuie sa iei o hotarare, sa alegi, sa intelegi la cel mai profund nivel al fiintei tale daca radacinile voastre s-au contopit in asa masura incat e de negandit ca te vei putea desparti vreodata.

          Fiindca asta e ceea ce numim dragoste. Dragostea nu inseamna a ti se taia respiratia, nu e incantare sau fior, nu e dorinta de a te imperechea in fiecare secunda a zilei, nu inseamna sa stai treaz in mijlocul noptii imaginindu-ti buzele celuilalt sarutindu-ti fiecare particica a corpului.

          Nu, si nu rositi fiindca ceea ce va spun adevar este. Toate astea nu inseamna a iubi, ci doar simplul fapt de a fi indragostit, lucru ce ni se poate intimpla noua tuturor. Dragostea in sine e ceea ce a ramas dupa ce “a fi indragostit” a ars pana la ultima scanteie. Nu suna foarte apetisant, nu? Dar este, poate fi.

          Dragostea e precum puiul de om in continua necesitate de ingrijire si atentie, e lacrima ce cade la despartirea de o viata, e oftatul greu in puterea noptii, e strigatul mut ce strabate departarea simturilor, e perechea de batranei mana in mana zambindu-si in apusul vietii lor, e dorinta si determinarea de a sta impreuna in fata vitregiilor vietii, e disponibilitatea de a renunta si a face compromis pentru binele general, e alegerea liber consimtita a doua entitati atit de diferite de a deveni „unul” cu toate bunele si relele celuilalt.

          Dar nimic din toate astea nu se intampla fara de frecusul de zi cu zi, fara de eroziunea permanenta a eului egocentric si egoist.A iubi e virtutea de a intelege si accepta defectele celuilalt, de a intelege si accepta ceea ce il imputineaza.


www.damaideparte.ro


_______________________________________
I only fear that I don’t have enough time left to tell the world that there’s no time left!

08/02/09 12:03

   
fluflu
membru

Locatie: mures
Inregistat: 20/09/07
Darul...

Se povesteste ca un tanar, singur la parinti, urma sa-si incheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masina expusa in vitrina unui magazin auto. Stia ca tatal lui isi poate permite sa cumpere o astfel de masina, asa ca si-a exprimat dorinta sa o primeasca in dar la absolvire.
Ziua mult asteptata se apropia, insa fara ca tanarul sa poata depista vreun semn ca masina mult visata va intra in posesia sa. O usoara dezamagire incepuse sa i se cuibareasca in inima.
in seara dinaintea festivitatii de absolvire, tatal si-a chemat fiul in birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cat de mandru este de el si cat de mult il iubeste. Apoi i-a intins o cutie frumos impachetata, rostind emotionat: „Felicitari, fiule!"
Fiul a deschis cutia, sperand ca va gasi in ea cheile masinii. insa in cutie se afla o biblie scumpa, imbracata in piele, cu numele lui scris in litere aurite pe coperta.
Dezamagirea i s-a transformat in manie.
- Cu banii pe care ii ai, tu imi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trantind Biblia pe biroul tatalui, tanarul a iesit furios din camera, parasind definitiv casa tatalui sau.
Anii au trecut. Tanarul de odinioara avea de-acum o afacere prospera si o familie frumoasa. intr-un tarziu, si-a dat seama ca vremea nu sta in loc si a hotarat sa-si viziteze tatal, pe care nu-l mai vazuse din ajunul absolvirii facultatii.
insa inainte ca sa poata pleca la drum, o telegrama fulger il anunta ca tatal lui a decedat si ca toata averea i-a ramas lui, ca singur mostenitor.
Ajuns din nou acasa dupa ani de zile, inima i-a fost coplesita de tristete si regrete. A intrat in biroul tatalui sau. La un capat al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise in ajunul absolvirii – in aceeasi pozitie in care o lasase el inainte de a parasi casa parinteasca. Cu ochii impaienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a inceput sa citeasca in ea.
La un moment dat, intorcand inca o fila, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat sa ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani in urma sa primeasca masina mult visata. in plic, un contract de vanzare, datat in ziua absolvirii. ACHITAT – scria in litere mari peste termenii contractului. Masina il astepta de ani de zile in garaj.

De cate ori nu trecem cu vederea binecuvantarile lui Dumnezeu, doar pentru ca nu sunt „impachetate" cum ne-am asteptat ?


_______________________________________
never regret something that once made you smile...

11/02/09 16:38

   
livu2day
membru

Locatie: Dublin, Ireland
Inregistat: 06/11/08
Piatra tare si Piatra slaba

M-am gadit bine adanc si m-am intrebat.
Ce inseamna cu adevarat, piatra tare peste piatra slaba? Sau piatra slaba peste piatra tare?

M-am gandit bine adanc si m-am intrebat, Domnul mi-a raspuns cu adevarat.
Totul sa resolvat. Dar va intrebati, vreti sa stiti ce oare mi-a spus sau mi-a
raspuns?

Deci frate drag si sora draga, voi ce credeti?
Voi care aveti o relatie adevarat cu Isus, trebuie oare sa fiti cat mai sus?
Voi care sunteti care sunteti crescuti mai mare, ziditi mai tare si luminati mai mult impreuna cu si prin Isus.
Credeti si vreti sa fiti cat mai sus?

Dar voi cei slabi care nu ati fost crescuti, ziditi si luminati destul impreuna cu si prin Isus sau cazuti.
Credeti si nu vreti sa fiti cat mai sus?

Totusi cei tare sunt o piatra tare, mare si grea care sunt aproape si credinta nu e la inceput in/cu Isus, nici nu sunt cazuti.
Dar cei slabi sunt o piatra slaba, mica si goala care sunt la inceput in/cu Isus, sau a cazuti.

Oare e bine ca piatra ceea tare sa fie peste ceea slaba si ceea slaba sa fie desubt?
Oare ceea tare nu va sfarma pe ceea slaba? Ganditi-va si faceti aceasta imagine in voi, sa vedeti cu adevarat ca aceasta temelie e construita gresit.
Pentru ca cel slab nu poate tine pe cel tare sus.
Dar daca ceea tare e jos desubt ceea slaba.
Inseamna ca ceea tare sprijineste pe aceea slaba, aceea tare poate sa tine in spate pe ceea slaba si nu se va sfarma.

In asa fel piatra ceea slaba findca e pusa sus va invata, nevoia de a nadejdui in Isus.
Insa cel tare va invata si va ramine jos Lui Isus supus.

Deschide inima si iaras asculta frate drag si sora draga. Priveste si intelege cum o piatra tare, mare si grea repede cade de sus ca o stea neagra arzatoare, care lasa numai gropi adanci si negre.
Insa priveste si intelege cum o piatra slaba, mica si goala incetul cade de sus ca zapada plutind, care lasa racoare pe pamint.

Sa lasam gandul acestea sa ne stapineasca;
Cand esti slab ramine cu credinta in picioare si nadajduieste in Isus.
Cand esti tare ramine multumit in smerenie supus si loyal Lui Isus.
Asa deci frate drag si sora draga, nu lasa starea voastra sa afecteze relatie intre tine si Isus. Ramine tu intotdeauna in Isus, caci numai asa putem face roada buna si adevarata pentru Tatal nostru cel de Sus.


Hmmm daca e ceva neclar sau de correctat, sa imi ziceti daca voiti.


_______________________________________
Proverbele 18:2 Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el.
http://iaebetel.blogspot.com/

13/02/09 17:27

   
Pagini: 1 ... 7 8 9 10 11 12 13 ... 16    



Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori
felicitari electronice mesaj inviere felicitari sfintele pasti felicitare online pentru pasti felicitari crestine cu mesaj din Biblie felicitare cu mesaj de inviere felicitare cu mesaj de inviere felicitare crestina verset biblic inviere
Mergeti la
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson




© 2005-2018 TANARCRESTIN.net