TANARCRESTIN.net
 




Forum | Regulament | Cautare | Inregistrare | Login

Nu esti conectat.

tcForum/Prietenie, dragoste, casatorie, familie/Gelozia Moderat de april, feedback  
Autor
Mesaje Pagini: 1 ... 7 8 9 10 11
Oblio
membru

Inregistat: 03/10/10

Cosminis a scris:

În realitate există situaţii care îi fac pe unii să se simtă trădaţi. Dar asta e ceva subiectiv. Unii pot să se resimtă mai mult alţii mai puţin, iar alţii deloc, în exact aceleaşi circumstanţe. Depinde de cultura, educaţia fiecăruia, de mediul din care provine, de gradul de inteligenţă şi conştienţă.

Inteleg despre ce zici. E corect sa privesti catre tine insuti sa cauti spre tine si comportamentul/atitudinile tale atunci cand cineva nu actioeaza dupa cum te astepti. E firesc sa te intrebi "ce am facut ori ce nu am facut eu" nu de ce actioneaza celalalt astfel, de ce nu mai gaseste/cauta fericirea/impliniea alaturi de tine. Ne grabim sa judecam in loc sa ne autoevaluam faptele sau atitudinile/comportametul care poate contribui la ceea ce primim. De regula privim lucrurile in mod subiectiv. Din fire cautam o vina si ea provine (in mintea noastra) intotdeauna dinafara, de la celalalalt nu de la noi insine. Apoi scoatem din calcul faptul ca asa cum este (calitativ vorbind) persoana de langa noi, cea care ne nemultumeste la un moment dat, a fost asa inca de cand am acceptat sa impartim viata impreuna (fie ca am fi putut vedea fie ca nu asta dinainte). Am vrea sa o schimbam astfel incat sa corespunda unor asteptari ori standarde personale, si este o greseala imensa a porni cu astfel de pretentii. Poate ca e mai slaba ori incapabila sa traiasca afectiv la "un nivel multumitor asa cum pot eu"... Atunci cel mai probabil uit sa fiu intelegator cu neputintele si limitarile partenerului uit ca si eu le am pe ale mele (nu sunt perfect). Iar daca am mai mult in ceva, uit ca nu e meritul meu ci al lui Dumnezeu care a binevoit si incuviintat asta in dreptul meu. Uit ca, de am mai mult e firesc sa ofer mai mult nu sa cer.

Asa este, nu asta inseamna sa iti pese , sa iubesti. Conditionarea nu tine de dragoste. Si totusi conditionarile sunt de folos si vin de undeva dar nu din inima. Daca sunt puse/pretinse in chip altruist ele vin din constiinta. Daca soliciti partenerului sa se conformeze unor angajamente pentru ca te simti lezat personal, e clar ca-i  expresia/oglinda egoului nostru alterat (si hai sa recunoastem, putini reusim sa il inhibam, iar daca reusim se intampla uneori, nu intotdeauna, nu deplin). Dar pot "pretinde" celuilalt sa lucreze in conformitate cu propriile lui angajamente, nu din grija de sine ( nu din nevoile mele neimplinite) ci, din ingrijorare si pentru ca-mi pasa de el, de sufletul sau. Directia in care merge, felul in care risca sa-si compromita sufletul ar trebui sa imi sfasie sufletul pentru ca alege sa paseasca pe cai gresite. Nu pot sa asist la autosuprimarea sa spirituala, la prabusirea lui stiind ca implicarea mea, argumentele mele il pot trezi si ajuta. E adevarat ca, uneori pasivitatea (dezlegarea/eliberarea constiitei partenerului) poate fi benefica acestuia, daca s-a simtit inlantuit; dar nu toate cazurile pot fi tratate cu succes astfel.

Dumnezeu ne conditioneaza si in acelasi timp respecta libertatea noastra, El are rabdare cu noi dar se implica si vegheaza ca, cel pe cale a rataci sa fie incojurat de apropiati (sau alte persoane) capabile sa-i deschida ochii, sa-l faca constient de greseala pe care e gata sa o faptuiasca, iar daca nu este dispus sa primeasca aceste sfaturi, are rabdare si asteapta ziua cand va realiza ce a infaptuit. Atunci de va gasi usa inimii deschisa isi reia actiunile demne de grija pe care ne-o poarta (si care nu a incetat nicicand) se implica si lucreaza acolo spre pocainta si reabilitarea spirituala a acestuia.

Dar noi mai pastram in adancul fiintei noastre chipul si asemanarea cu El, trebuie sa ascultam de glasul si chemarea constiintei, vocea lui Dumnezeu din adancul fiecaruia din noi.

Daca iubim neconditionat nu actionam neconditionat. Nu suntem doar "afctivitate" ci si "ratiune". Ratiunea naste principii si unul din ele este cel al dreptatii care ne invita sa discernem intre bine si rau dupa cum ne sopteste constiinta. Dragostea nu exclude dreptatea, o desavarseste. Deci sa fim Dragoste dupa cum si Tatal e, si sa fim iubitori si lucratori/ravnitori intru dreptate, caci Dumnezeu este (si) Dreptate.

Ultima modificare de Oblio (30/06/13 23:25)


_______________________________________
“Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima.” 1 Samuel 16:7.

30/06/13 23:15

   
Cosminis
membru

Locatie: Timisoara
Inregistat: 07/01/11

adriana a scris:

Nu, draga...noi vorbeam despre sensul clasic al tradarii: cand partenerul tau de viata are relatii sexuale cu alta persoana. Sau poate doar e doar indragostit de altcineva.


Da, şi eu tot despre asta vorbeam. Atunci când partenerul de viaţă ajunge la concluzia că se simte împlinit, sau fericit alături de o altă persoană iar tu în loc să îl ajuţi să îşi urmeze calea pe care şi-a ales-o, încerci să îl împiedici, dovedind că nu eşti capabilă de iubire, că nu poţi să îi respecţi alegerile, ajungi să-i faci rău, devii un obstacol în calea fericirii lui şi ajungi să te comporţi ca un duşman cu cel pe care pretindeai că-l iubeşti..  Îţi dai seama că de fapt relaţia voastră a fost o greşeală, se baza pe o minciună, de fapt încă nu ştii să iubeşti, şi prin comportamentul tău nu mai poţi ascunde asta. Acea incapacitate de a iubi te face să simţi un gol în sufletul tău, un sentiment de inutilitate şi singurătate te cuprinde atunci. Încerci să fugi de acel sentiment, jucând rolul victimei, cauţi pe cineva, evental o amică care să se prefacă că te compătimeşte, dându-ţi atenţie.. Asta te distrage, te face să te simţi importantă, şi pentru moment, nu mai simţi acel gol... Te minţi că totul e ok şi mai trece o zi. Mâine vei găsi o altă modalitate de distracţie.. Poate faci schimb de roluri cu acea amică, de data asta te prefaci tu că o compătimeşti.. sau poate găseşti altceva, te uiţi la TV, citeşti o carte, bei o sticlă de vin.. Dar oare până când vrei să mai joci acest joc care te duce tot mai jos? Găseşti pretexte să nu recunoşti ceea ce e evident, cauţi justificări ce nu vor sta niciodată în picioare.. Preferi să porneşti un război decât să recunoşti adevărul: Nu ştii ce înseamnă să iubeşti, n-ai nici cea mai mică idee. Poţi alege să recunoşti adevărul şi să începi să înveţi a iubi, să încetezi jocul prefăcătoriei şi să începi să trăieşti adevărat. Ştiu că nu e uşor să începi ceva de la zero, poate asta te sperie, dar şi Dumnezeu te va ajuta dacă tu vrei să te ajuţi..


01/07/13 09:14

   
Cosminis
membru

Locatie: Timisoara
Inregistat: 07/01/11
Mulţumesc, Oblio, pentru completări. Aşa e. Un lucru înţelept ar fi ca, înainte de a acţiona, să ne facem un obicei să analizăm ce ne motivează să facem acel lucru. Dacă suntem calmi e vorba de raţiune, dacă nu, sunt doar nişte stări psihice trecătoare şi atunci mai bine ne abţinem să acţionăm în vreun fel până trec... Cam asta e, spus foarte pe scurt...

01/07/13 09:52

   
adriana
membru

Inregistat: 08/02/08

Cosminis a scris:

bei o sticlă de vin.. Dar oare până când vrei să mai joci acest joc care te duce tot mai jos? Găseşti pretexte să nu recunoşti ceea ce e evident, cauţi justificări ce nu vor sta niciodată în picioare.. Preferi să porneşti un război decât să recunoşti adevărul: Nu ştii ce înseamnă să iubeşti, n-ai nici cea mai mică idee. Poţi alege să recunoşti adevărul şi să începi să înveţi a iubi, să încetezi jocul prefăcătoriei şi să începi să trăieşti adevărat. Ştiu că nu e uşor să începi ceva de la zero, poate asta te sperie, dar şi Dumnezeu te va ajuta dacă tu vrei să te ajuţi..


Tu esti crestin, Cosminis?

Desi am suficiente cunostinte socio-umane prefer sa ma raportez la  Biblie.Apoi cel care blameaza   victima pentru propriile actiuni este un abuzator emotional.  Fiecare raspunde pentu actiunea lui. In Biblie cel care era prins in preacurvie era omorat cu pietre. Nu nevasta lui ca nu-i stimula atentia...Nu spun ca sunt adepta dreptului represiv. Dar ne da un indiciu despre cum vedea Dumnezeu lucrurile. Un crestin nu raspunde cu "dinte pentru dinte" ci se gandeste mai degraba la restaurarea pacatosului.

Biblia nu scrie ca cel tradat este de vina nicaieri. In Biblie dimpotriva se descrie iadul ca locul curvarilor. Nu al sotiilor lor.

Hai sa ramanem la Biblie, ca suntem pe un site crestin si sa lasam aceasta filosofie a ta pe care eu o a apreciez ca fiind pseudo crestina.

Un crestin care are viziunea lui Dumnezeu nu cred ca se bucura ca sotul sau il inseala. Si nu se intristeaza din motive egoiste ci din unele altruiste: pentru ca stie ca sotul tradator este supus pedepsei divine incalcand juramantul facut in fata Domnului si stie ca acesta se depriveaza singur de binecuvantarile Domnului.

Ultima modificare de adriana (01/07/13 15:49)


_______________________________________
"Eu te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi." (Ps.32:8)

01/07/13 15:37

   
Old
Moderator

Locatie: cluj
Inregistat: 18/01/08

Cosminis a scris:

Da, şi eu tot despre asta vorbeam. Atunci când partenerul de viaţă ajunge la concluzia că se simte împlinit, sau fericit alături de o altă persoană iar tu în loc să îl ajuţi să îşi urmeze calea pe care şi-a ales-o, încerci să îl împiedici, ...


Bravo!

Daca cineva isi gaseste placerea sa se balaceasca in mocirla pacatului ajuta-l... cam asta e filosofia ta.
Daca vrea sa se sinucida, procura-i medicamentele.
Dar daca vrea sa sara de la etajul 10 si inca nu are suficient curaj da-i un branci.

Sa-ti iubesti partenerul infidel nu inseamna sa-l ajuti sa urmeze cale pe care a ales-o decat daca stii ca-i buna. Daca in schimb stii ca-l duce la moarte, ajuta-l sa scape de pericol.
Cam asta e ideea.

Nu inteleg pozitia ta: esti adeptul casatoriilor libere, in care fiecare partener poate trai cu alt partener daca doreste? Numai oficial trebuie sa ramana sot si sotie?

Nu te intreb daca esti crestin ci altceva te intreb: esti serios?


_______________________________________
Cunosti cu adevarat valoarea vietii in momentul in care viata atarna de un fir ce-i gata sa se rupa.

02/07/13 00:21

   
Cosminis
membru

Locatie: Timisoara
Inregistat: 07/01/11
Cred că ai înţeles greşit. Ceea ce încercam să spun este că între soţi/parteneri ar trebui să existe încredere, respect şi sprijin. Atunci când acestea se manifestă sincer, şi sunt trăite cu adevărat, ele nu pot să existe decât în manieră reciprocă, într-un soi de echilibru, care, pe măsură ce înaintezi în relaţie, are darul de a genera la rândul lui şi mai mult echilibru crescând şi mai mult încrederea reciprocă, starea de împlinire şi pace interioară. E oarecum ca mersul pe bicicletă, cu cât viteza creşte cu atât creşte stabilitatea. Dar acea armonie nu se poate obţine decât dacă ambii parteneri se străduiesc constant şi activ să-şi păstreze curăţenia în propriul suflet şi în propriile gânduri, fiecare pentru el, şi nu verificându-l pe celălalt, judecându-l, îngrădindu-i libertatea..  ştii cum se spune că nu ai cum să oferi ceva dacă nu ai în prealabil tu însuţi acel ceva.


Old a scris:

Sa-ti iubesti partenerul infidel nu inseamna sa-l ajuti sa urmeze cale pe care a ales-o decat daca stii ca-i buna. Daca in schimb stii ca-l duce la moarte, ajuta-l sa scape de pericol.


Dar dacă tu ţi-ai făcut obiceiul să te preocupi să judeci greşelile celorlalţi, să împarţi oamenii în vinovaţi şi victime, devii orb la propriile tale greşeli îţi pierzi perspectiva asupra propriei vieţi. Nu degeaba spunea Isus să arunce primul piatra cel care se simte fără de păcat.. pentru că ştia că oamenii păcătuiesc cel mai mult atunci când se preocupă de greşelile altora...  cu cât te preocupi mai mult de calea altora, cu atât mai mult uiţi de a ta. Nu ai cum să ajuţi pe cineva care greşeşte dacă nu vrea să fie ajutat, nu poţi decât, eventual, să îi faci şi mai mult rău, pe lângă răul pe care şi-l face singur. În schimb te poţi ajuta pe tine însuţi. Dar unii tocmai de asta fug. De asta îi preocupă atât de mult greşelile altora, că le e teamă să se uite în propria ogradă.

Ceea ce nu au înţeles unii, care încă mai consideră că gelozia ar putea avea cumva un rol pozitiv, este că armonia într-o relaţie nu se va obţine niciodată folosind metode josnice de a-ţi "controla" partenerul. Nu e decât o cârjă emoţională, ce poate fi utilă doar unor invalizi ce nu au învăţat încă mersul pe propriile picioare. Revin la comparaţia cu mersul pe bicicletă: Ai văzut vreodată, Old, un copil căruia părinţii i-au montat pe bicicletă acele roţi ajutătoare iar el s-a obişnuit să meargă doar sprijinindu-se pe ele? Ei bine tot aşa este şi gelozia pentru voi... Dacă îi propui să renunţe la acele roţi, pentru a-i da o şansă să înveţe să îşi ţină singur echilibrul, o ia ca pe o ameninţare personală începând să strige cu disperare: "Nu înţeleg, vrei să cad, să îmi sparg capul, să îmi rup oasele, să mor !!?" La fel reacţionezi şi tu:

Old a scris:

Nu inteleg pozitia ta: esti adeptul casatoriilor libere, in care fiecare partener poate trai cu alt partener daca doreste? Numai oficial trebuie sa ramana sot si sotie?

Nu, Old, nu asta este poziţia mea, dimpotrivă, vreau să te fac să înţelegi că atât timp căt te agăţi cu disperare de rotiţe ajutătoare, de cârje emoţionale, nu ai şanse să descoperi ce este echilibrul şi armonia, nici în relaţie, nici în viaţă. Astfel, ajungi să te târăşti dizgraţios prin viaţă, instabil emoţional, trecând de la o extremă la alta, depresiv şi fără să te poţi bucura de armonie şi echilibru, la fel cum se deplasează acel copil cu bicicleta... Când stările depresive se cronicizează, începi să te gândeşti tot mai des la sinucidere, chiar şi în situaţii care în fond n-au nicio legătură cu asta îţi proiectezi propriile gânduri asupra altora:

Old a scris:

Daca vrea sa se sinucida, procura-i medicamentele.
Dar daca vrea sa sara de la etajul 10 si inca nu are suficient curaj da-i un branci.

Ceea ce vroiam de fapt să îţi spun, vestea bună pentru tine şi pentru ceilalţi este că nu-i niciodată prea tărziu să îţi iei inima în dinţi şi să te avânţi înainte... să începi să îţi produci singur stabilitatea de care ai atâta nevoie, şi atunci nu vei mai avea tendinţa asta de a o pretinde de la alţii.


11/07/13 11:52

   
adriana
membru

Inregistat: 08/02/08

Cosminis a scris:

"Nu înţeleg, vrei să cad, să îmi sparg capul, să îmi rup oasele, să mor !!?" La fel reacţionezi şi tu:

Old a scris:

Nu inteleg pozitia ta: esti adeptul casatoriilor libere, in care fiecare partener poate trai cu alt partener daca doreste? Numai oficial trebuie sa ramana sot si sotie?

Nu, Old, nu asta este poziţia mea, dimpotrivă, vreau să te fac să înţelegi că atât timp căt te agăţi cu disperare de rotiţe ajutătoare, de cârje emoţionale, nu ai şanse să descoperi ce este echilibrul şi armonia, nici în relaţie, nici în viaţă. Astfel, ajungi să te târăşti dizgraţios prin viaţă, instabil emoţional, trecând de la o extremă la alta, depresiv şi fără să te poţi bucura de armonie şi echilibru, la fel cum se deplasează acel copil cu bicicleta...

Nu cred ca tu trebuie sa  faci pe cineva sa inteleaga ceva. Cu atat mai putin pe Old. Se descurca de minune s'o faca singur.


Lucrurile pe care tu le explici aici sunt adevaruri care nu prea au legatura cu postarea ta anterioara.

Spune le femeilor abuzate, inselate ca ele sunt de vina si ca ororile pe care le au trait sunt doar in mintea lor sau din vina lor. Sigur ca sunt si femei care isi neglijeaza sotii sau chiar pe ele insele, dar nu poti sa blamezi toate femeile tradate pentru asta. Am auzit de multe ori scuza ca barbatii se simt neglijati in cadrul casniciei si de aceea cauta in alta parte. Astfel de scuza este de regula extrem de jalnica si nu ascunde decat un caracter slab, pentru ca pana la urma intr o relatie trebuie si sa oferi nu doar sa fii ca o sugativa si doar sa pretinzi. Trebuie si sa sprijini pe celalalt nu doar sa fii sprijinit.


Generalizezi prea mult peste lucruri care trebuiesc analizate fiecare in contextul lui de viata, probabil pe baza experientei tale de viata(limitata).

Da, exista multe victime in cadrul casniciilor. Nu neaparat cele care se apreciaza singure victime.

Ideea asta cu propria analiza are si ea un sambure de adevar, dar in viata trebuie sa discerni clar pentru ce esti vinovat. Poti progresa asa cum tu spui doar daca iti asuma vina pentru faptele tale. Sa ti asumi vina pentru lucruri pe care nu le poti controla, adica pentru comportamentul altuia, este un lucru care da, te duce cu siguranta la depresie, si nu cred ca este un gand de la Dumnezeu.


_______________________________________
"Eu te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi." (Ps.32:8)

11/07/13 17:25

   
Old
Moderator

Locatie: cluj
Inregistat: 18/01/08
Cosminis,
eu propun sa renunti nu doar la rotile ajutatoare ci si la bicicleta si sa revenim la subiect. Stii de ce sa renunti la bicicleta? Pentru ca viata nu-i in linie dreapta, iar daca cresti viteza cu bicicleta ta, in primul viraj esti cu rotile-n sus.
De asta, hai la pas si putem discuta.

Ultima modificare de Old (11/07/13 22:22)


_______________________________________
Cunosti cu adevarat valoarea vietii in momentul in care viata atarna de un fir ce-i gata sa se rupa.

11/07/13 22:22

   
Cosminis
membru

Locatie: Timisoara
Inregistat: 07/01/11

adriana a scris:

Spune le femeilor abuzate, inselate ca ele sunt de vina si ca ororile pe care le au trait sunt doar in mintea lor sau din vina lor. Sigur ca sunt si femei care isi neglijeaza sotii sau chiar pe ele insele, dar nu poti sa blamezi toate femeile tradate pentru asta.


Nu voi spune niciodată asta pentru că nu obişnuiesc să folosesc cuvântul "vinovat" decât, eventual, dacă citez pe cineva. Nu este intenţia mea să fac pe nimeni să se simtă vinovat, şi, cu atât mai puţin să blamez pe cineva şi nu am vorbit despre femei care îşi neglijează soţii. Îmi pare rău dacă tu ai înţeles altceva. Există o mare diferenţă între responsabilitate şi vină, cele două cuvinte având sensuri oarecum opuse. Prin ceea ce am scris aici am vrut să atrag atenţia asupra responsabilităţii pe care fiecare o are cu privire la consecinţele propriilor fapte. Să luăm următorul exemplu: o fată care îşi propune să îşi găsească un soţ cu ochi albaştrii, se mărită cu el, face şi nişte copii, apoi el începe să o bată sau să o înşele, ajungându-se apoi la un divorţ. (Poţi înlocui culoarea ochilor cu un cont în bancă, statutul social, etc...) Tu ai spune imediat că ea e o victimă. Dar dacă ne gândim bine de ce s-au întâmplat toate astea, trebuie să recunoaştem că ea singură şi-a ales soţul. Şi după ce criterii? Nu după caracter ci după culoarea ochilor. Spunând asta nu o blamez şi nici nu o învinovăţesc. Vina se referă la greşeli ce au fost făcute în trecut... Responsabilitatea se referă la viitor, la a preveni repetarea aceloraşi greşeli săvârşite în trecut.. în cazul nostru concret la revizuirea criteriilor după care îşi va alege următorul soţ... Dar atitudinea de (auto)victimizare şi goana obsesivă de a găsi vinovaţi te face să pierzi din vedere posibilitatea asta de revizuire, ajungând să faci aceeaşi greşeală, din nou şi din nou, pînă se alege praful de viaţa ta... Cineva definea prostia ca fiind tocmai asta: repetarea aceloraşi greşeli la nesfârşit...


adriana a scris:

Poti progresa asa cum tu spui doar daca iti asuma vina pentru faptele tale. Sa ti asumi vina pentru lucruri pe care nu le poti controla, adica pentru comportamentul altuia, este un lucru care da, te duce cu siguranta la depresie


Aici am impresia că te contrazici: faptele tale săvârşite în trecut, greşelile deja comise (şi toţi greşim din când în când, pentru că e omeneşte) nu le poţi controla, pentru că nu poţi schimba trecutul... iar atunci nu-i total inutil să cultivi sentimentul de vină? Pe de altă parte, orice vină presupune o pedeapsă, nu? Tu obişnuieşti să te autopedepseşti de fiecare dată când faci o greşală? În ce fel? Şi atunci nu ajungi la depresie? Iar în timp ce faci toate astea, nu mai ai timp să te gândeşti şi la responsabilităţi, la minimizarea pagubelor, etc.
Din punctul meu de vedere, vina şi-o poate asuma doar un om condamnat de o instanţă de judecată, şi care a săvârşit o crimă. În orice alte situaţii, conduce la prostie, conform definiţiei de mai sus.


adriana a scris:

Am auzit de multe ori scuza ca barbatii se simt neglijati in cadrul casniciei si de aceea cauta in alta parte. Astfel de scuza este de regula extrem de jalnica si nu ascunde decat un caracter slab, pentru ca pana la urma intr o relatie trebuie si sa oferi nu doar sa fii ca o sugativa si doar sa pretinzi. Trebuie si sa sprijini pe celalalt nu doar sa fii sprijinit.


Cu asta sunt total, absolut de acord. Nu cred că prin ceea ce am spus până acum am contrazis asta. Îmi place mult citatul ce apare la fiecare postare a ta. Ne îndeamnă pe toţi la înţelepciune... să studiem cauzele... şi de fapt asta facem noi aici nu?


13/07/13 00:55

   
lorre
membru

Locatie: langa ape.
Inregistat: 07/10/06
Ce solutii propuneti pt o persoana a carui partener(a) de viata este gelos/geloasa? Pe langa rugaciune, ce ar mai putea face?

29/08/14 23:43

   
Old
Moderator

Locatie: cluj
Inregistat: 18/01/08
Te referi la sot/sotie?

_______________________________________
Cunosti cu adevarat valoarea vietii in momentul in care viata atarna de un fir ce-i gata sa se rupa.

30/08/14 00:05

   
lorre
membru

Locatie: langa ape.
Inregistat: 07/10/06
Am zis partener de viata, deci da :D. Se schimba lucrurile daca sunt doar prieteni? Care ar fi solutiile daca sunt doar prieteni si ea/el este geloasa/gelos?

30/08/14 00:17

   
Old
Moderator

Locatie: cluj
Inregistat: 18/01/08
Pai e important daca ii da motive pentru gelozie sau nu.

_______________________________________
Cunosti cu adevarat valoarea vietii in momentul in care viata atarna de un fir ce-i gata sa se rupa.

01/09/14 07:13

   
Oblio
membru

Inregistat: 03/10/10

lorre a scris:

Se schimba lucrurile daca sunt doar prieteni?

Ambele situatii ar trebui raportate la angajamentele pe care se sprijina relatia in cauza (e f. important sa fie clare pentru ambii). De regula aceste doua forme de angajament (prietenia/logodna  vs casatoria) chiar daca au baze comune (loialitatea, sinceritatea, daruirea, etc) pot sa includa ori sa excluda anumite lucruri (ma refer la stabilirea anumitor limite, derogari, excluderi, etc) in functie de reperul etico-moral la care se raporteaza de comun acord cei implicati in relatie.
Exemple de repere: credinta religioasa, mediul social, trendul vremii, optiuni particulare adoptate de comun acord in functie de inclinatiile comune....


_______________________________________
“Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima.” 1 Samuel 16:7.

01/09/14 09:43

   
adriana
membru

Inregistat: 08/02/08

lorre a scris:

Am zis partener de viata, deci da :D. Se schimba lucrurile daca sunt doar prieteni? Care ar fi solutiile daca sunt doar prieteni si ea/el este geloasa/gelos?


Daca tu esti cel gelos, poti lucra la asta.

Daca el este cel gelos, te poti indeparta atata vreme cat nu ai facut niciun legamant.

Daca Dumnezeu iti scoate la iveala anumite parti ale prietenului nu tocmai placute,nu inseamna ca este nevoie de rugaciune neaparat. Ci poate trebuie sa iei masuri mai radicale.

Ce este suparator in timpul unei prietenii, poate deveni insuportabil in timpul unei casnicii.


_______________________________________
"Eu te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi." (Ps.32:8)

02/09/14 20:43

   
zambezi
membru

Locatie: ro
Inregistat: 19/09/07
sunt juste sfaturile tale, adriana. Tradeaza o gandire matura ce judeca faptele 'la rece', obiectiv, dar, din nefericire, o astfel de gandire nu este usor accesibila unor tineri indragostiti 'lulea', cum s-ar zice, unde 'erosul' are inca un cuvant greu de zis.

Conteaza si modul in care se manifesta partenerul gelos. In definitiv, toti cei care iubesc gasesc motive de golozie dar nu se manifesta toti la fel. Daca manifestarea implica umilirea celuilalt sau un comportament negativ exagerat atunci e chiar trista situatia. In orice caz, o discutie serioasa care sa atinga toate motivele de nemultumire intre cei doi, e absolut necesara inaintea luarii unei decizii radicale (despartire, separare, scandal, etc.).


03/09/14 13:53

   
lorre
membru

Locatie: langa ape.
Inregistat: 07/10/06

adriana a scris:

Daca el este cel gelos, te poti indeparta atata vreme cat nu ai facut niciun legamant.

Persoanele geloase nu ar trebui sa se casatoreasca?


a scris:

Daca Dumnezeu iti scoate la iveala anumite parti ale prietenului nu tocmai placute,nu inseamna ca este nevoie de rugaciune neaparat. Ci poate trebuie sa iei masuri mai radicale.

Ma gandesc ca fiecare dintre noi avem defecte si lucruri cu care ne luptam (nervi, sau poate lene, poate barfa, mandrie, orgoliu etc.) Daca observam lucruri negative la celalalt, ar trebui sa ne indepartam?


Ce este suparator in timpul unei prietenii, poate deveni insuportabil in timpul unei casnicii.

Bineinteles, nimeni nu isi doreste un partener de viata gelos, care manipuleaza si controleaza..
Multumesc pt raspuns, apreciez. :)


zambezi a scris:

In orice caz, o discutie serioasa care sa atinga toate motivele de nemultumire intre cei doi, e absolut necesara inaintea luarii unei decizii radicale (despartire, separare, scandal, etc.).

Multumesc pt raspuns. :)
Poate nu m-am facut inteleasa, incerc sa reformulez. Cum putem ajuta partenerul de viata sa se lupte/sa scape de gelozie? Ce il ajuta? Sa te supui "cerintelor" ? Daca ele devin apoi tot mai mari?

Ultima modificare de lorre (05/09/14 17:27)


05/09/14 16:59

   
adriana
membru

Inregistat: 08/02/08
Draga mea, lorre...
Oamenii gelosi vor exista mereu. Nu trebuie sa fie exterminati, dar nici nu e cazul sa fii victima lor.E mai bine sa ii ocolesti. De la gelozie la abuz emotional e doar un pas.
Nimeni nu e perfect. Dar gelozia distruge vieti si relatii mai mult decat orice altceva.

Ce inseamna pentru tine sa te supui"cerintelor"?!

Gelozia normala cauta sa atraga persoana iubita, cea patologica sa o ingradeasca.

Ultima modificare de adriana (05/09/14 20:37)


_______________________________________
"Eu te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi." (Ps.32:8)

05/09/14 18:41

   
zambezi
membru

Locatie: ro
Inregistat: 19/09/07

lorre a scris:


Multumesc pt raspuns. :)
Poate nu m-am facut inteleasa, incerc sa reformulez. Cum putem ajuta partenerul de viata sa se lupte/sa scape de gelozie? Ce il ajuta? Sa te supui "cerintelor" ? Daca ele devin apoi tot mai mari?

Sa scape de gelozie? De gelozie scapa doar cine nu mai iubeste. Dumnezeu insusi e un Dumnezeu gelos. Gelozia unui om care iubeste nu e un pacat ci modul in care isi manifesta acest sentiment poate fi pacat.

Daca o discutie serioasa nu ajuta o relatie atunci nu cred ca sunt multe lucruri care mai pot fi facute pentru a o face sa mearga. Nu cred ca exista un singur leac anumit, universal care sa intareasca orice relatie pentru ca fiecare om e unic intr-un anumit fel, dar orice relatie implica si sacrificiu din partea ambilor.

Intr-o relatie sanatoasa, care merge, nu trebuie sa lipseasca sentimentul fericirii si implinirii in pofida greutatilor si necazurilor.

Ce-l ajuta? Ideal ar fi sa nu-i dai motive sa fie gelos, practic, ar fi mai multe de discutat.

Ultima modificare de zambezi (05/09/14 20:43)


05/09/14 19:23

   
Cosminis
membru

Locatie: Timisoara
Inregistat: 07/01/11

zambezi a scris:



Ce-l ajuta? Ideal ar fi sa nu-i dai motive sa fie gelos, practic, ar fi mai multe de discutat.


Motivele de gelozie nu se "dau" ci se inventează de către cel gelos. Alt gen de motive nu există. Doar cel ce iubeşte cu adevărat poate scăpa de gelozie. E gelos cel care confundă iubirea cu altceva, de exemplu cu o relaţie de gen victimă-parazit bazată pe dependenţă (şi atunci zice vai, nu pot trăi fără tine..) Iubirea adevărată eliberează, nu leagă şi e bazată pe libertatea celor ce se iubesc. Tot insistă unii obişnuiţi să îşi proiecteze mizeriile lor asupra altora pe aici cu dumnezeul lor gelos...  Aşa şi hoţii ar putea să îşi "traducă" Biblia după placul lor şi să scrie acolo "Dumnezeu este hoţ." ..
Ce se poate face cu un partener gelos? Cât se poate de simplu: să-l iubeşti. Iar dacă asta devine imposibil de aproape, fă-o de la  distanţă ... Pune-te în siguranţă..
De ajutat nu ai cum să-l ajuţi. Se poate ajuta doar singur. Dacă vrea.


08/09/14 15:53

   
adriana
membru

Inregistat: 08/02/08
cosminis,dupa atata vreme se pare ca ramanem(ori tu, ori eu?!:D)cu aceleasi idei...rigide.

Raman la crezurile mele: ca se cuvine sa facem distinctia intre gelozia in limite normale,care este un indicator al dragostei si accentueaza latura sa exclusiva si gelozia patologica.

Gelozia patologica, ingradeste, controleaza viata partenerului si nu are motive reale.

Mai cred ca este si gelozie indreptatita.

"Iubirea adevarata se bazeaza pe liberatea celor ce iubesc"...si cine poate masura aceasta iubire?! Iubirea nu se masoara in grame, metri sau amperi. Si nici din vorbe. Sunt atati parteneri(soti) care mimeaza iubirea sau pur si simplu nu au capacitatea de a o simti si aprecia. Exista personalitati si personalitati.

"Iubirea adevarata".... Oamenii iubesc dupa puterile lor. Unii iubesc mai mult, altii mai putin.Altii doar mimeaza. 

Mi se pare oarecum prea mistic modul tau de abordare a subiectului. Poate viata ti-a dat o lectie dura. Dar fiecare avem in spatele nostru experientele noastre, unele mai traumatizante, altele inchipuite.

In fine...fiecaruia i se cere dupa cat i-a fost incredintat.

Ultima modificare de adriana (08/09/14 21:42)


_______________________________________
"Eu te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi." (Ps.32:8)

08/09/14 21:35

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08

Cosminis a scris:


Motivele de gelozie nu se "dau" ci se inventează de către cel gelos.

Ca sa vezi descoperire...motivele de gelozie se dau, nu se inventeaza, ca doar nu este pentru nimeni o distractie sau o placere sa fie ros de gelozie in asa fel incat sa  inventeze niste motive ca prin urmare, dupa descoperirea ta, sa se desfete manifestand gelozie.

Cosminis a scris:


Alt gen de motive nu există.

Afirmatia asta e de topul telenovelelor. Exista motive cu duiumul. Ca doar nu cred ca a ajuns omul inapoi la starea de desavarsire pe care o avea in Eden, ci dimpotriva, starea lui se degradeaza tot mai mult impreuna cu tot ce este legat de acest simtamant care este dragostea si care, in vremurile acestea, nu mai reprezinta decat o diluare a ceea ce a fost sau ceea ce ar trebui sa fie.

Cosminis a scris:


Doar cel ce iubeşte cu adevărat poate scăpa de gelozie.

Cel ce iubeste cu adevarat(atat cat se mai poate vorbi de iubire in zilele noastre...)este musai sa manifeste o masura echilibrata de gelozie.

Cosminis a scris:


E gelos cel care confundă iubirea cu altceva, de exemplu cu o relaţie de gen victimă-parazit bazată pe dependenţă (şi atunci zice vai, nu pot trăi fără tine..)

Cine este gelos rezonabil, traieste dupa principiul: ce-i al meu este doar al meu, nu si la toata lumea.

Cosminis a scris:


Iubirea adevărată eliberează, nu leagă şi e bazată pe libertatea celor ce se iubesc.

Poate imi traduci si mie profunzimea acestei afirmatii...
Iubirea adevarata ce face? Elibereaza? De ce te elibereaza?
Nu leaga? Cum sa nu lege? Te leaga de celalalt pentru tot restul vietii tale.
Liberatatea celor ce se iubesc? Cum adica? In ce sens?

Cosminis a scris:


Tot insistă unii obişnuiţi să îşi proiecteze mizeriile lor asupra altora pe aici cu dumnezeul lor gelos...

Bai fratioare, poti sa contesti ca Biblia asa ne spune despre Dumnezeu? Sau, mizeriile astea pe care le scrii tu in stil telenovelistic, isi au macar vreun gram de suport biblic? Sau isi au radacina si suportul in gretosul platou al modernismului si al nonconformismului relatiilor conjugale oferit cu atata emfaza si cu  prea multa nerusinare, din care majoritatea se infrupta ca prostii fara nici un pic discernere?

Cosminis a scris:


Aşa şi hoţii ar putea să îşi "traducă" Biblia după placul lor şi să scrie acolo "Dumnezeu este hoţ." ..

Nu zau...de ce traducere crezi matale ca este nevoie pentru a intelege ca Dumnezeu este gelos si nu o sa admita sa ne imparta cu alti dumnezei? Este scris prea clar ca sa invoci traduceri.

Cosminis a scris:


Ce se poate face cu un partener gelos?Cât se poate de simplu: să-l iubeşti

Daca omul are motive serioase sa fie gelos, nu-i mai da motive de gelozie si sa vezi ce bine o sa fie.

Cosminis a scris:


Iar dacă asta devine imposibil de aproape, fă-o de la  distanţă ... Pune-te în siguranţă..

Iar m-ai derutat...cum adica de la distanta? Divortezi de el?

adriana a scris:


Mai cred ca este si gelozie indreptatita.

Indreptatita, adica avand motive reale?
Eu mai cred ca exista si gelozia aceea absolut necesara intr-o relatie conjugala. Nu are motive reale, nu controleaza, nu ingradeste ci pur si simplu este acel simtamant  al apartenentei care protejeaza, infrumuseteaza  si valorifica legatura dintre cei doi.


08/09/14 23:25

   
adriana
membru

Inregistat: 08/02/08
irlanda,
Da, pentru mine gelozie indreptatita=motive reale.

Cosminis,
Daca iti prinzi sotul cu alta ce ar trebui sa faci?! iesi politicos din camera ca sa nu-i deranjezi fericirea si te bucuri de fericirea lui?!:D:D:D


_______________________________________
"Eu te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi." (Ps.32:8)

09/09/14 12:12

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08

Cosminis a scris:

Iubirea adevărată eliberează, nu leagă şi e bazată pe libertatea celor ce se iubesc.

subscriu :)

off topic. de 3 ani (de cand esti inscris in forum), ai postat Doar la acest topic :) cum de? (raspunzi doar daca doresti sa raspunzi, nu vreau sa stiu ce nu vrei sa spui. e doar curiozitate)


10/09/14 14:13

   
Cosminis
membru

Locatie: Timisoara
Inregistat: 07/01/11

adriana a scris:

.. se cuvine sa facem distinctia intre gelozia in limite normale,care este un indicator al dragostei si accentueaza latura sa exclusiva si gelozia patologica

Şi cum propui să facem acea distincţie? să spunem atunci că cei care sunt mai puţin sau la fel de geloşi ca şi Adriana sunt în limitele "normalului" iar cei care sunt mai geloşi decât Adriana sunt cazuri patologice. :))) 


adriana a scris:

Gelozia patologica, ingradeste, controleaza viata partenerului si nu are motive reale.


Orice formă de gelozie încearcă să controleze viaţa partenerului şi ce înseamnă "motive reale" pentru tine nu e valabil şi pentru alţii, e ceva foarte subiectiv. Pentru mine de exemplu, nu (mai) există motive reale. Şi atunci în funcţie de ce poţi considera gelozia "îndreptăţită"?


adriana a scris:

Oamenii iubesc dupa puterile lor. Unii iubesc mai mult, altii mai putin.Altii doar mimeaza.


Hmm.. asta e discutabil... Nu prea funcţionează partea cu mimatul şi ştii de ce? ca să mimeze ar trebui să cunoască în primul rând ce să mimeze, nu crezi? Nu poţi imita ceva ce nu cunoşti deloc... şi asta e valabil şi pentru cei care le cad "victime" "nevinovate". Deci nu poţi să le cazi "victimă" decât dacă te îndeletniceşti şi tu cu mimatul... E interesant uneori să să-i priveşti pe proşti cum joacă jocul ăsta...


irlanda a scris:

Ca doar nu cred ca a ajuns omul inapoi la starea de desavarsire pe care o avea in Eden, ci dimpotriva, starea lui se degradeaza tot mai mult impreuna cu tot ce este legat de acest simtamant care este dragostea si care, in vremurile acestea, nu mai reprezinta decat o diluare a ceea ce a fost sau ceea ce ar trebui sa fie.


Când vorbeşti despre "om" să înţeleg că te referi la tine? Îmi pare rău că aşa simţi.


irlanda a scris:

Cine este gelos rezonabil, traieste dupa principiul: ce-i al meu este doar al meu, nu si la toata lumea.


Acest corp l-am primit de la Dumnezeu fiindu-ne împrumutat pentru această viaţă pe Pământ, l-am primit la naştere şi îl dăm Pământului, când ne reîntoarcem acasă. Deci nu e al tău. Cu atât mai puţin eşti îndreptăţit să consideri corpul altuia ca fiind al tău. Sigur, dacă vrei tu poţi să-ţi faci iluzii.. dar trezirea la realitate va fi întotdeauna dureroasă. Posesivitatea este boală grea..


irlanda a scris:

Iubirea adevarata ce face? Elibereaza? De ce te elibereaza?

de exemplu de gelozie, de posesivitate, de răutate, de egoism, de dependenţe, de prostie şi alte suferinţe de genul ăsta.


irlanda a scris:

Nu leaga? Cum sa nu lege? Te leaga de celalalt pentru tot restul vietii tale.
Liberatatea celor ce se iubesc? Cum adica? In ce sens?



irlanda a scris:

Bai fratioare, poti sa contesti ca Biblia asa ne spune despre Dumnezeu? Sau, mizeriile astea pe care le scrii tu in stil telenovelistic, isi au macar vreun gram de suport biblic? Sau isi au radacina si suportul in gretosul platou al modernismului si al nonconformismului relatiilor conjugale oferit cu atata emfaza si cu  prea multa nerusinare, din care majoritatea se infrupta ca prostii fara nici un pic discernere?


Nu mi-aş permite vreodată să contest biblia, dimpotrivă, consider că ar trebui respectată. Iar cei care flutură traduceri aberante nu mi se pare că o respectă. Nu vreau să mai insist, pe tema asta, destul de veche, s-a scris şi s-a dezbătut suficient. Cine are nelămuriri, ştie să citească, şi îl duce mintea se poate informa singur, poate compara cu sursa, etc.


adriana a scris:

Daca iti prinzi sotul cu alta ce ar trebui sa faci?! iesi politicos din camera ca sa nu-i deranjezi fericirea si te bucuri de fericirea lui?!


Da. Întreabă-te dacă ai putea face asta. Şi ce ar trebui să ţi se întâmple ca să poţi? Dacă spui că e soţ, presupun că ai fost cu el la biserică şi acolo te-a întrebat preotul dacă îl vei iubi la bine şi la rău. Şi tu ai zis "Da" acolo în biserică. Ai promis asta da? Poţi să divorţezi dacă vrei, (nu ai promis că nu vei divorţa), în schimb dacă nu îl mai iubeşti (sau dacă îl urăşti) ţi-ai încălcat promisiunea făcută în biserică da? Lăsând la o parte ce face soţul şi ce îndatoriri consideri tu că ai sau nu ai faţă de el şi el faţă de tine, hai să ne gândim ce îndatoriri ai tu faţă de Dumnezeu. Îţi reamintesc că tu ai fost în biserică şi în faţa Lui ai spus "DA". Soţul era doar un pretext. Dacă nu te poţi ţine de cuvânt ce să cred despre tine? Că te-ai dus acolo şi ai spus "Da" minţind cu premeditare (ştiai că nu eşti în stare să te ţii de cuvânt!) Căsnicia e ca un examen la care Dumnezeu te supune. Unii rămân repetenţi. Nu are legătură cu soţul. Fiecare răspunde doar faţă de El. Să judece poate fi rolul judecătorilor de la tribunal care sunt plătiţi pentru asta. Tu ai alt rol: cel pe care ţi l-ai asumat spunând "Da".
Dragostea nu e un sentiment, nu e o senzaţie din stomac, nu e o emoţie de telenovelă, e o alegere.
În fiecare dimineaţă când mă trezesc, mă hotărăsc ca şi astăzi să fie o zi în care îmi impun să îmi iubesc soţia. Şi uite aşa trece an după an. Am încredere că orice ar alege să facă ea va fi alegerea cea mai bună. Încrederea o ofer, nu o pretind. Nu o negociez. Şi da, funcţionează. Bineînţeles nu ar funcţiona la cei care doar mimează. Cei care încă se scaldă în "greţosul platou" descris mai sus de irlanda care nu s-ar simţi atât de îngreţoşată dacă nu s-ar afla chiar în mijlocul lui.


10/09/14 14:53

   
Pagini: 1 ... 7 8 9 10 11    



Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori
felicitari electronice mesaj inviere felicitari sfintele pasti felicitare online pentru pasti felicitari crestine cu mesaj din Biblie felicitare cu mesaj de inviere felicitare cu mesaj de inviere felicitare crestina verset biblic inviere
Mergeti la
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson




© 2005-2017 TANARCRESTIN.net