TANARCRESTIN.net
 




Forum | Regulament | Cautare | Inregistrare | Login

Nu esti conectat.

tcForum/Literatura/Poezie recitată Moderat de april, feedback  
Autor
Mesaje Pagini:  1 2 3
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
Dedicam acest topic poeziilor recitate.

poezia mea preferata cand eram eleva :)

STEFAN AUGUSTIN DOINAS
Mistreţul cu colţi de argint

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

http://www.youtube.com/watch?v=TWhEJX2meic


12/10/08 14:20

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
GEORGE COSBUC
El-zorab

La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
- "Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.

Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Şi de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!

Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi:
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!

El poartă calul, dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol,
Şi ochii paşei mari s-aprind;
Cărunta-i barbă netezind
Stă mut, de suflet gol.

- "O mie de ţechini primeşti?
- "O, paşă, cât de darnic eşti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Aşa cum îmi plăteşti!

Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini -
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!

Nu vor trăi sub cort în fum,
Nu-i vor cerşi copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
Şi vor avea şi ei ce da
Săracilor de-acum! -

El strânge banii mai cu foc,
Şi pleacă, beat de mult noroc,
Şi-aleargă dus d-un singur gând,
Deodată însă, tremurând,
Se-ntoarce, stă pe loc.

Se uită lung la bani, şi pal
Se clatină, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveşte drept;
Cu paşii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.

Cuprinde gâtul lui plângând
Şi-n aspra-i coamă îngropând
Obrajii palizi: - "Pui de leu,
Suspină trist. Odorul meu,
Tu ştii că eu te vând!

Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n-or avea cui da!

Ei nu vor mai ieşi cu drag
Să-ntindă mâinile din prag,
Să-i iau cu mine-n şea pe rând!
Ei nu vor mai ieşi râzând
În calea mea şirag!

Copiii mei cum să-i îmbun
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!

Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici în genunchi la al tău glas
El nu va mai cădea!

Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui şoim uşor
Ca să-ţi împuşte şoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!

Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt
Ardun al tău în alb vestmânt;
Şi ca să simţi sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o să pui
Urechea la pământ!

O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ţii tu nările-n pământ
Şi coada ta fuior în vânt,
În zbor de rândunea!

Cum mesteci spuma albă-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei pământul în galop
Şi cum te-aşterni ca un potop
De trăsnete-n pustiu!

Ştia pustiul de noi doi
Şi zarea se-ngrozea de noi -
Şi tu de-acum al cui vei fi?
Şi cine te va mai scuti
De vânturi şi de ploi?

Nu vor grăi cu tine blând,
Te-or înjura cu toţi pe rând
Şi te vor bate,-odorul meu,
Şi te-or purta şi mult, şi greu;
Lăsa-te-vor flămând!

Şi te vor bate,-odorul meu,
Să mori tu, cel crescut de noi!...
Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!

Se-ncruntă paşa: - "Eşti nebun?
Voieşti pe ianiceri să-i pun
Să te de-a câinilor? Aşa!
E calul meu, şi n-aştepta
De două ori să-ţi spun!

- Al tău? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, paşă, nu!

Al meu e! Pentru calul meu
Mă prind de piept cu Dumnezeu -
Ai inimă! Tu poţi să ai
Mai vrednici şi mai mândri cai,
Dar eu, stăpâne, eu?

Întreagă mila ta o cer!
Alah e drept şi-Alah din cer
Va judeca ce-i între noi,
Că mă răpeşti şi mă despoi,
M-arunci pe drum să pier.

Şi lumea te va blestema,
Că-i blestem făptuirea ta!
Voi merge, paşă, să cerşesc,
Dar mila voastră n-o primesc -
Ce bine-mi poţi tu da?

Dă paşa semn. - "Să-l dezbrăcaţi
Şi binele în vergi i-l daţi!
Sar eunucii, vin, îl prind -
Se-ntoarce-arabul răsărind
Cu ochii îngheţaţi...

El scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal.

Stă paşa beat, cu ochi topiţi,
Se trag spahiii-ncremeniţi.
Şi-arabul, în genunchi plecat,
Sărută sângele-nchegat
Pe ochii-nţepeniţi.

Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni
Şi-aruncă fierul crunt din mâini:
- "Te-or răzbuna copiii mei!
Şi-acum mă taie, dacă vrei,
Şi-aruncă-mă la câini!

http://www.youtube.com/watch?v=A4HHiY9pkj0


13/10/08 13:14

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
GEORGE COSBUC
Noi vrem pământ!

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

http://www.youtube.com/watch?v=-p0JWP8oS0Q


15/10/08 12:51

   
UnderZero
membru

Locatie: n-are conteaza...
Inregistat: 19/04/08
LUCIAN BLAGA
GHIMPII



Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odata trandafiri salbatici.
Aveau atatia ghimpi,
dar n-am voit sa-i rup.
Credeam ca-s /- muguri,
si-au sa infloreasca.

Te-am intalnit apoi pe tine. O, cati ghimpi,
cati ghimpi aveai,
dar n-am voit sa te despoi --
¬credeam c-o sa-nfloreasca.

Azi toate astea-mi trec
pe dinainte si zambesc. Zambesc
si hoinaresc prin vai
zburdalnic in bataia vantului. Eram copil.

http://www.youtube.com/watch?v=7ynjy-IDeoA

Ultima modificare de UnderZero (22/10/08 09:45)


15/10/08 13:07

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
(o poezie draga mie)

STEFAN AUGUSTIN DOINAS
Astăzi ne despărţim

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...

Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...

http://www.romanianvoice.com/sounds/doi ... partim.mp3


18/10/08 12:45

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
STEFAN AUGUSTIN DOINAS
Jurnal de bord

Să nu vorbim de cei care-au sărit
din luntre, ca s-ajungă mai devreme
la ţărm: sunt nişte diletanţi ai morţii...
Noi însă, pasagerii cu vocaţie,
ne îndeletnicim cu diferite
afaceri, dintre care cea mai bună
e creşterea. Da: creştem, devenind
tot mai flămânzi de nemurire. Unii
se şi realizează. Ce plăcere
să-i vezi crestându-şi numele în lemnul
de pin al luntrii!... Unii dintre ei
păzesc copiii - să nu joace rişca.
Alţii s-au instalat, cuminţi, la pupă
şi studiază dârele. Există
chiar mâncători de ciocârlii, al căror
gâtlej o să le supravieţuiască.
Dar cei mai mulţi îşi schimbă-ntruna locul
împrumutându-şi sculele, în transă.
Când câte unul strigă: "Hei, luntraşe!",
ecoul îi răspunde leneş: "Doarme...";
Dar asta este o poveste-n care
mulţi nu mai cred. În general, n-avem
nici paraziţi, nici boli molipsitoare.
(Idei există, însă nu fac pui.)
Un singur lucru ne îngrijorează
(dar cei ce-l spun sunt aruncaţi în apă):
de-atât amar de vreme n-am primit
nici un mesaj - un porumbel, o trâmba -
ca semn că vom vedea curând uscatul.
(Telegrafistul a murit, şi nimeni
nu-şi aminteşte alfabetul Morse.)
Să fi greşit direcţia?... Nu cred:
curentul bate-n dunga luntrii noastre,
iar soarele-apunând ne-arată locul
de naştere al peştilor cu aripi.
Cât mai avem până acolo? Unii
susţin că, peste câtva timp, vom trece
Meridianul Lunii, ajungând
pe-o mare care curge dedesubtul
acesteia, de unde vom vedea
pe cer cum navighează umbra noastră.

E ora mesei. Se aud ţipând
cei care-aleşi prin tragere la sorţi
(cu zaruri măsluite!) vor fi astăzi
excluşi de la festin: sunt bucătarii...

http://www.romanianvoice.com/sounds/doi ... e_bord.mp3


21/10/08 14:18

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
GEORGE COSBUC
Iarna pe uliţă

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;

Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc - să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!

El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.

- "Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post -
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin -
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creştin!

Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.
- "Aţi înnebunit de tot -
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.

Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:
Bate,-njură, dă din mâini:
- "Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!

Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.

- "Ce-i pe drum atâta gură?
- "Nu-i nimic. Copii ştrengari.
- "Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!

http://www.romanianvoice.com/sounds/cos ... _ulita.mp3


25/10/08 13:31

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Spiridon Popescu
Doamne, daca imi esti prieten


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

http://www.youtube.com/watch?v=MRCzNm_O7OI


30/10/08 03:28

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Lucian Blaga
Catrenele dragostei


Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, pieziş-răsăritene.

Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades şi-ades un leac.

Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o şoaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu şi da.

Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.

Dragă-mi este dragostea
care face stea şi stea
din pământurile noastre -
prin poienile albastre.

Sângele îşi ştie visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-nălţimile şi-abisul
şi cu ce mai are-n ea.

Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o ţin,
căci frumseţea ei dispare
în frumseţile-i ce vin.

Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
şi-un păcat pe care-l arde
pe la miezul nopţii luna.

Din aleanul trupului
sufletul se naşte.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paşte.

Dragostea ne-o ţină zeii,
să ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.

http://www.youtube.com/watch?v=7kgJ_rXTi_I


05/11/08 01:14

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Si daca...
Mihai Eminescu


Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna

http://www.youtube.com/watch?v=59-IAHqdz90

Ultima modificare de irlanda (22/11/08 09:44)


22/11/08 03:35

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Intre nouri si-ntre mare
Mihai Eminescu


Între nouri şi-ntre mare
Zboară paseri călătoare ­
Cum nu pot şi eu să zbor
Să mă iau pe urma lor!
Şi departe de la maluri
Trec corăbii peste valuri,
Trec cu pânze lucitoare
Şi se pierd în depărtare.
Cum nu am aripi să zbor,
Să mă iau pe urma lor!
Că m-aş duce, tot m-aş duce,
Dor să nu mă mai apuce,
Peste undele cu spume,
Peste mare, peste lume;
Ş-aş vedea cum trec cu toate,
Rânduri-rânduri arătate,
Înnegrirea malurilor,
Strălucirea valurilor,
Stolul rândurelelor,
Tremurarea stelelor ­
Poate că mi-ar fi mai bine,
Poate te-aş uita pe tine.
Alei puică, alei dragă,
Cumu-i frunza cea pribeagă
E viaţa mea întreagă,
Căci dragostea ta mă strică
De nu m-aleg cu nimică;
Viaţa trece, frunza pică,
Trece fără mângâiere,
Ca izvorul de durere,
Trece şi se prăpădeşte,
Arde şi se mistuieşte,
Fără noimă, fără rost,
Bine-ar fi, să nu fi fost.
Vai de-acela ce iubeşte
Şi nu se învredniceşte
Să câştige ce-a dorit,
Să fie-a lui ce-a iubit.
Puica cea dezmierdăcioasă,
Din ochi negri mângâioasă,
Puica ademenitoare,
Din ochi negri visătoare,
Dragostea de puiculiţă
Cu guşa de porumbiţă,
Cu guriţa mitutea,
Cu gropiţe lângă ea,
Cu zâmbirea ei cu haz,
Cu gropiţe în obraz,
Şi cu dragostea în ochi
De mă tem să n-o deochi.
Noaptea când te-nchipuiesc
Îmi vine să-nnebunesc,
Iară ziua aş lua
Lumea-n cap de jelea ta.
Norilor, o, norilor,
Unde-i ţara florilor?
Unde ea acum trăieşte,
Iară câmpul înverzeşte
Şi codrul văzând-o creşte;
Şi când trece prin grădină
Toţi copacii i se-nchină
Şi încep să înflorească,
Pe ea s-o împodobească ­
Căci văzând-o, toată ţara
Crede că e primăvara.

http://www.youtube.com/watch?v=klPmEuBqqD4


24/11/08 21:10

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Oda in metru antic
Mihai Eminescu


Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

http://www.youtube.com/watch?v=AsYmuS2SnFM

Ultima modificare de irlanda (26/11/08 02:29)


26/11/08 02:27

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Si era ploaie cu senin
Mihai Eminescu


Si era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salcamii ramurile-nchin
Si le indoaie.

Acuma toti ei infloresc
De primavara
Si-un dulce miros raspandesc
In dalba sara.

Un mandru soare scanteind
Pe bolta-albastra
El bate ploaia siroind
Pe-a ta fereastra.

Si-n haina alba tu apari
Cu pasuri line
Si numai ochii tai cei mari
Privesc la mine.

Atat de dulce si de plin,
Cu-asa vapaie,
Ah,era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.

http://www.trilulilu.ro/rorien/0bf5ecbaae92cc


27/11/08 02:13

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
O scrisoare de la Muselim Selo
George Cosbuc


Maicuta draga, cartea mea
     Gaseasca-mi-te-n pace!
Pe-aici e vant si vreme grea,
     Si-Anton al Anei zace
De patru luni, si-i slab si tras,
     Sa-l vezi, ca-ti vine plansul,
Ca numai oasele-au ramas
     Si sufletul dintr-insul.
Apoi, sa stii c-a fost razboi
     Si moarte-aici, nu saga;
Cadeau pe dealuri, dintre noi,
     Ca frunza, mama draga.
Si-acolo-n deal, cum fulgera,
     Un plumb simtii ca vine,
Si n-avu loc, cat larg era,
     Decat in piept la mine.
Mi-e bine-acum, si-asa socot
     Ca nu va trece luna
Si-oi fi scapat de-aici de tot.
     Dar vezi, te rog de una:
Sa nu mai faci cum ai facut,
     S-aduni la tine satul,
De vesela ca ti-ai vazut
     Acasa iar baiatul!
Sa vezi pe-aici si ciungi si-ologi!
     Cristos sa-i miluiasca!
Tu mergi la popa-n sat sa-l rogi
     O slujba sa-mi ceteasca.
Puteri de nu vei fi avand
      De plata, vorba-i lasa,
Ca-i voi lucra o zi, oricand,
     La-ntorsul meu acasa.
Pe Nutu vi-l lasasem mic,
     Cu crestetul cat masa
O fi acum strengar voinic
     Si va restoarna casa?
Facutu-i-ati si lui la fel
     Caciula, cum am vrut-o?
Aveam o piele-n pod, de miel,
     Doar nu veti fi vandut-o?
Nevestei mele sa-i mai spui
     Sa-mi cumpere o coasa,
Cea veche nu stiu; este, ori nu-i
     Si-o fi acum si roasa
De cand rugina scurma-n ea.
     Sa-mi vad, o, dare-ar sfantul,
Cum cade iarba-n fata mea
     Si-mi bate-n plete vantul!
Ea lupte-se cum biet o sti,
     C-asa ne dete soartea,
Ca si noi ne-am luptat pe-aici
     Cu greul si cu moartea;
Dar l-a ajuns si pe harap
     Blestemele si plansul,
Ca noi i ne-am tinut de cap
     Si-ntraram dupa dansul.
Si i-am facut, maicuta, vant,
     L-am scos de tot din tara,
Macar stetea pe sub pamant
     Si nu iesea pe-afara.
Si-am prins si pe-mparatul lor,
     Pe-Osman nebiruitul,
Ca-l impuscase-ntr-un picior
     Si-asa i-a fost sfarsitul.
Pai, ne tinea pesemne prosti,
     Sa-si joace hopa-tropa,
Ca nu puteam sa batem osti!
     Dar poate taica popa
V-a spus de prin gazeturi tot
     El cum si-a dat juncanii?
Acum i-as cumpara, sa pot,
     Dar nu mai am, azi, banii.
Ma doare-n piept, dar nu sa tip,
     Si-asa mi-e dor de-acasa,
Si-as vrea sa plec, dar nu e chip,
     Ca voda nu ma lasa.
Dar uite, nu e nu stiu cat
     O luna chinuita,
Si-o sa te strang de dupa gat,
     Maicuta mea iubita......

.......................................
Asa mi-a spus Ion sa-ti scriu,
     Iubeasca-ti-l pamantul!
Si-am tot lasat, pan-a fost viu,
     Si-mi tin acum cuvantul.
Sa te mangaie Dumnezeu,
     C-asa e la bataie
Si-am scris aceasta carte eu,
     Caprarul Nicolae.

http://www.youtube.com/watch?v=9MKb1N0S ... re=related


01/12/08 02:40

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Flori de mucigai
Tudor Arghezi


Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,

Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan.

Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Si de foame de scrum,
Stihurile de acum.

Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Si nu mi-a crescut --
Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Si mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Si m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

http://www.trilulilu.ro/romaniidinafara/8fd1414c11a139

Ultima modificare de irlanda (06/12/08 15:13)


06/12/08 15:13

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
De-as vorbi
1 Corinteni 13


1. Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.

2. Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.

3. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.

4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,

5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,

6. nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar,

7. acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.

8. Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.

9. Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte;

10. dar cand va veni ce este desavarsit, acest "an parte" se va sfarsi.

11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.

12. Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.

13. Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

http://www.trilulilu.ro/rorien/2c36aa3f ... comentarii

Ultima modificare de irlanda (26/12/08 02:43)


10/12/08 20:21

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Daca
Rudyard Kipling



Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură; 
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept; 
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul 
Mereu senin şi în acelaşi fel; 
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată 
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar; 
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă, 
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s, 
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă 
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată 
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea; 
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;   
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare, 
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare 
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!
   

http://www.trilulilu.ro/doxicilina/a402 ... comentarii

Ultima modificare de irlanda (14/12/08 13:37)


14/12/08 11:31

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Leoaica tanara,iubirea
Nichita Stanescu


Leoaica tânără, iubirea
mi-ai sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.

Şi deodata-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţişni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.

Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire,
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme,
şi-ncă-o vreme...

http://www.trilulilu.ro/danutza27/77e3ca7d1d5569


16/12/08 01:01

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Cati ca voi?
George Toparceanu


Câţi ca voi!

Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat:
- Ia te uită, mă rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!...

Şi deodată, cu glas mare,
Începură amândoi,
Să cotcodăcească-n soare:
- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...

Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
- Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!...

http://www.trilulilu.ro/emilnedelcu/1b1f71bdd40dd2


19/12/08 01:22

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Somnoroase pasarele
Mihai Eminescu


Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Se ascund in ramurele —
Noapte buna!

Doar izvoarele suspina,
Pe cand codrul negru tace;
Dorm si florile-n gradina —
Dormi in pace!

Trece lebada pe ape
Intre trestii sa se culce —
Fie-ti ingerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a noptii feerie
Se ridica mandra luna,
Totu-i vis si armonie —
Noapte buna!

http://www.trilulilu.ro/astronom/4460def03f3543


23/12/08 01:13

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Cina
Tudor Arghezi


În frig şi noroi
Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din doua hârdaie.
Câţiva au ucis,
Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii şi sui,
Strâmbaţi de la umeri, din şold si picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui.
Îşi duc parcă sângele lor.

http://www.trilulilu.ro/oldy/3f78fdecea592d

Ultima modificare de irlanda (26/12/08 02:41)


26/12/08 02:34

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Nu regret ,nu ma jelesc ,nu plang
Serghei Esenin


Nu regret, nu ma jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberata.
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tanar niciodata.

N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum
Inima racita prea devreme
s-o pornesc din nou la drum
stamba luncii n-o sa ma mai cheme.

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacara pornirii
Si pierdutul prospetimii har
Cu vioiul clocot al simtirii!

In dorinti incep zgarcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.

Toti suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fragii frunzele desarte…
Binecuvantat sa fie deci
Ca traiesc si ca ma duc spre moarte.

http://www.trilulilu.ro/doxicilina/d133e5e6512d26


28/12/08 19:41

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Fat-Frumos
Adrian Paunescu


Oameni, oameni, fratii mei,
Disperatii, fericitii,
V-ati spalat de superstitii,
De demoni si dumnezei.

Insa nu-i destul folos
Daca peste tot ce este
V-ati spalat si de poveste,
L-ati pierdut pe Fat-Frumos.

Vin acum la voi plangand,
Gura-mi sangera ca rana,
Unde este Cosanzeana,
In ce bolti, pe ce pamant ?

Ma ridic plangand de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde va e basmul, oameni,
Ce-ati facut cu Fat-Frumos ?

Fat-Frumos n-a existat,
N-a stat nimanui in cale,
Era numai visul moale
Al vreunui trist baiat.

Mai visati de vreti sa fiti
Fericiti cu capu-n perna
Feriti epoca moderna
De rigizi si scofalciti.

Din prea mult entuziasm
Sa nu spargeti Voronetul,
Dati-i voi mai mare pretul,
Oameni, mai ravniti la basm.

Voi, care aveti copii,
Nu-i lasati sub gand satanic,
Sa respire sterp, mecanic,
Ca si cand nici nu ar fi.

Doborati himera jos,
Oameni, reveniti in lume,
Pe umana noastra culme
Regasiti pe Fat-Frumos.

Fat-Frumos si toti ai lui,
Fiindca unde nu-i poveste
Lume nu-i si om nu este
Si, de fapt, nimica nu-i.

El venea la noi pe jos
Si ni l-au rapit piratii.
Vamesi vigilenti, redati-i
Actele lui Fat-Frumos.

Dati-i viata inapoi
Ochii mari, miscarea buzii,
Fat-Frumosul din iluzii
Si frumos numai prin voi.

http://www.trilulilu.ro/voievodul/926f2f62cacd69


02/01/09 01:05

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Povestea gastelor
George Cosbus


Un gascan cu pene lucii
Cum trecea pe pod prin sat
Si-ntr-o man-avea papucii,
Nu stiu cum i s-a-ntamplat
Ca papucii lui cazura,
Ce pacat, o, ce pacat!
Caci erau cu-alesatura,
Fara leac de tivitura -
Ce pacat!

Gastele-auzind cum zbiara:
"Aoleu! Papucii mei!"
Intr-un suflet alergara
Si-ntrebau mirate, ce-i?
-"Am ramas, plangea gascanul,
Pagubas de patru lei!
Iata-ma descult, sarmanul!
Ce ma fac acum, golanul,
Fara ei!"

-"Haideti toti, si mosi si babe
Sa-i catam pe rau acu!"
Repede-notand din labe
Cardul tot pe rau trecu.
"I-ai gasit?"-"Eu, nu, surato,
Ce ma-ntrebi asa si tu?"
Toate apoi strigau deodata:
"Bata-i pacostea sa-i bata!"
Nici eu, nu!"

Var-ntreaga tot umblara,
Dar papucii dusi au fost!
Si-au sa umble si la vara
Pana ce le-or da de rost!
Iar gascanul merge, vine,
-"Nu-i gasesc! Sarac de mine,
Iar descult e, vezi tu bine,
Lucru prost!"

Gastele de-atunci, in cale,
Cand vad apa undeva,
Cautand pornesc agale
Tot crezand ca-i vor afla,
Vin si rate sa le-ajute:
Mac-mac-mac! haid' vino, du-te,
Zile-asa pe rau pierdute
Ga-ga-ga!

Iar cand gastele stau gloata
Si prin dreptul lor te duci,
Sare tabara lor roata
Si te-ntreaba - "Ce ne-aduci?
Ai gasit papucii? Spune!
Tu la fug-atunci s-apuci!
Si-si-si! Tot fac nebune
Si te musca, doar le-oi spune
De papuci!

http://www.trilulilu.ro/tzuky22/261e8d97d9289c


05/01/09 01:22

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
O furnica
Tudor Arghezi


O furnică mică, mică
Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat
De pe vişinul uscat
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept nişte crăci.

Mărunţica de făptură
Duse, harnică la gură
O fărâmă de ceva
Care-acasă trebuia
Aşezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.

Un' te duci aşa degrabă
Gândul meu mâhnit o-ntreabă
}ncă nu te-ai lămurit
Că greşeşti şi-ai rătăcit?
Cu merinda îmbucată
Te-ai suit până-n cravată
Şi mai ai până-n chelie
Două dealuri şi-o bărbie.
Nu vrei tată să-ţi arăt
Cum iei drumul îndărăt?

Să-ţi mai pun o întrebare
E aproape de culcare;
Unde dormi, aici, departe?
Intr-o pagină de carte?
S-ajungi virgulă târzie
Într-un op de poezie?

Mă gândesc ce-i de făcut
S-o feresc de neştiut,
Ingrijat de ce-o să zică
Maica stareţă furnică
De-o lipsi din furnicar,
Şi-o aşteaptă în zadar.

http://www.trilulilu.ro/JamesBond/2c193c626bd64f


08/01/09 02:00

   
Pagini:  1 2 3    



Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori
felicitari electronice mesaj inviere felicitari sfintele pasti felicitare online pentru pasti felicitari crestine cu mesaj din Biblie felicitare cu mesaj de inviere felicitare cu mesaj de inviere felicitare crestina verset biblic inviere
Mergeti la
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson




© 2005-2017 TANARCRESTIN.net