TANARCRESTIN.net
 




Forum | Regulament | Cautare | Inregistrare | Login

Nu esti conectat.

tcForum/Mica enciclopedie/Un strop de cultura Moderat de antonela, feedback  
Autor
Mesaje Pagini: 1 ... 2 3 4 5 6 7
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Franz Peter Schubert



"(n. 31 ianuarie 1797, Viena - d. 19 noiembrie 1828, Viena) a fost un compozitor romantic austriac.
Datorită înclinării sale pentru pian şi vocea umană, numele lui Franz Schubert este asociat cu precădere cu “liedul”. În general, versurile care l-au inspirat pe muzician aparţin poeţilor romantici, tematica pieselor fiind şi ea identică cu cea abordată de aceştia. Creaţia lui Schubert era straină de virtuozitatea cerută de sălile de concerte sau de saloanele muzicale ale Vienei. În schimb, compozitorul prefera să scrie pentru prietenii apropiaţi, care participau la serile de muzică organizate de acesta, seri care mai erau numite şi “schuberiade”. Aici se adunau iubitorii liedului, care aveau privilegiul să asculte celebra voce a lui Vogl, acompaniată la pian chiar de muzician.

În afară de acest gen de piese, Franz Schubert a mai scris literatură pianistică pentru patru mâini, piese care erau foarte căutate de public şi de editori, mai ales pentru faptul că acest gen de muzică putea fi abordată acasă, în “cameră”. În general, acestea erau marşuri, poloneze şi rondouri, dar şi sonate. De altfel, acestea au fost create mai mult cu scop didactic, pentru că Schubert era profesorul familiei Esterhazy. Dar chiar şi aşa, dintre piese se remarcă mai ales Marele duet, care dă impresia de simfonie, şi Fantezia în fa minor. Deşi a trăit doar 31 de ani, Franz Schubert a scris, ca orice geniu, impresionant de mult. Sute de lieduri, simfonii, uverturi, cvartete, sonate, misse, piese corale şi lucrări pentru teatru muzical, toate se regăsesc în creaţia acestui muzician. Totodată, el este şi creatorul impromptu-ului, un gen improvizatoric. Schubert a compus opt astfel de piese, toate constituind o piatră de încercare pentru orice pianist.

Creaţii

    * Peste 700 de lieduri, pe versuri de Müller, Goethe, Schiller, Heine, Mayrhofer şi Rellstab, dintre care se disting două cicluri: „Frumoasa morăriţă” şi „Călătorie de iarnă”;
    * 9 simfonii (între care celebra “Simfonie nr.8 - Neterminată”)
    * “Serenada” şi “Ave Maria”
    * 22 de cvartete, un octet şi celebrul cvintet „Păstrăvul”;
    * 22 de sonate pentru pian;
    * 8 impromptu-uri;
    * 50 de duete pentru pian (miniaturi);
    * 40 de lucrări religioase (între care două misse);
    * 80 de piese corale;
    * 18 lucrări pentru teatru muzical."

http://ro.wikipedia.org/wiki/Franz_Schubert


14/03/09 12:45

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Carl Maria von Weber



"(n. 18 noiembrie 1786, Eutin - d. 5 iunie 1826, Londra) a fost un compozitor german, creatorul operei romantice germane.

Weber şi-a făcut educaţia muzicală în Salzburg sub îndrumarea lui Michael Haydn. Şi-a desăvârşit cunoştinţele prin contactul cu viaţa muzicală din diferite oraşe, în care a ocupat diverse funcţii, Kapellmeister în Breslau, director muzical al operei din Praga, apoi al operei din Dresda. Pianist şi dirijor remarcabil, Weber s-a afirmat totodată în domeniul teatrului muzical, fiind - pentru spaţiul de cultură germană - cel mai important compozitor de opere înainte de Richard Wagner şi creatorul operei romantice. Cele mai cunoscute dintre cele opt opere ale sale, "Freischütz" (1821), "Euryanthe" (1823) şi "Oberon" (1826), au influenţat creaţia succesorilor săi în acest gen. Atmosfera evocatoare, coloritul feeric, conturarea precisă a caracterelor, construcţia de ansamblu şi sugestivitatea tratării orchestrale conferă operelor sale un farmec deosebit. Weber a mai compus două sinfonii, uverturi, concerte pentru diverse instrumente şi orchestră (pian, fagot, clarinet), sonate şi piese pentru pian (celebra "Invitaţie la dans", orchestrată mai târziu de Hector Berlioz).

Opere
    * Die Macht der Liebe und des Weins
    * Das Waldmädchen
    * Peter Schmoll und seine Nachbarn
    * Rübezahl
    * Silvana
    * Abu Hassan
    * Der Freischütz
    * Euryanthe
    * Oberon or The Elf Kings Oath
    * Die drei Pintos "

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Carl_Maria_von_Weber


16/03/09 13:03

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Franz Liszt



"sau Liszt Ferenc (22 octombrie 1811, Austria - 31 iulie 1886, Bayreuth, Bavaria), compozitor maghiar din Regatul Ungar, unul dintre cei mai renumiţi pianişti al tuturor timpurilor.
Franz Liszt a fost singurul fiu al funcţionarului Ádám Liszt şi al soţiei acestuia, Maria Anna, născută in Lagen. Localitatea sa natală, Raiding, făcea parte la acea vreme din Transleithania, partea maghiară a Imperiului Austro-Ungar. Naţionalitatea lui a devenit tema controverselor după destrămarea Imperiului Austro-Ungar. Unii, ca susţinea etnia germană, alţii etnia maghiară, dar au fost şi unii, care susţineau originea lui slovacă. Dar înainte de 1918, când nu era tema controverselor, era acceptat în concordanţă biografia de 3 volume scrisă de Lina Ramann. Conform scriselor de Ramann despre părinţii lui Liszt: „Tatăl lui era maghiar, mama austriacă”.

Compoziţii

Viaţa şi creaţia sa ( atât ca pianist concertist cât şi ca compozitor )se structurează în trei perioade distincte :

    * cariera de virtuoz ( 1820 - 1847 ) îi impune călătorii , având însă Parisul ca centru general iar pianul este instrumentul spre care se îndreaptă cu predilecţie lucrările sale .
    * din momentul numirii sale ca director de muzică al Curţii din Weimar începe cea de a II a perioadă ( 1847 - 1861 ) , cea mai fructoasă din punctul de vedere al creaţiei sale muzicale .
    * ultimei perioade ( 1861 - 1866 ) îi corespund plecarea la Roma şi predilecţia pentru muzica religioasă în compoziţiile sale . Totodată în aceste momente cariera lui se află la apogeu .

Caracteristic romantismului şi trăsătură dominantă a creaţiei sale - programatismul - se află la baza majorităţii lucrărilor sale, în mare parte dedicate pianului .

Piese pentru pian : Sonata , Sonata Dante , Ani de pelerinaj , două legende , două balade , Mephisto-Walzer , rapsodia spaniolă , Rapsodia română , rapsodii maghiare , Armonii poetice şi religioase , peste 500 de transcripţii , studii, două poloneze , Concerto Patetique
Piese pentru orchestră : Simfonia Faust , Preludii , Concertele pentru pian şi orchestră , Totentanz , Fantezia "Ruinele Atenei" pentru pian si orchestră , Oratorii , Missa , Psalmi"

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Franz_Liszt


17/03/09 13:50

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Tomaso Giovanni Albinoni



Fiul lui Antonio Albinoni (1634–1709), un prosper comerciant de hârtie şi un nobil din Veneţia, a studiat vioara şi canto. Despre viaţa sa se cunoaşte relativ puţin considerând statutul său de compozitor printre contemporanii săi şi comparativ cu perioada relativ bine documentată în care a trăit. În 1694 şi-a dedicat opera sa Opus 1 concetăţeanului său veneţian Pietro, Cardinal Ottoboni (strănepot al Papei Alexander VIII); Ottoboni a fost un important susţinător al compozitorilor din Roma, cum ar fi Arcangelo Corelli. Albinoni a fost angajat în 1700 ca violonist la Fernando Carlo, Duce de Mantua, căruia i-a dedicat opera sa Opus 2, colecţie de piese instrumentale. În 1701 a scris extrem de popularele suite Opus 3, şi a dedicat această colecţie Marelui Duce Ferdinand III al Toscaniei.

În 1705 s-a căsătorit; Antonino Biffi, maestro di cappella la San Marco l-a asistat, şi evident a fost unul din prietenii lui Albinoni. Albinoni se pare că nu a avut o altă legătură cu aşezământul muzical de bază din Veneţia, oricum, a atins timpuriu faima de compozitor de operă în multe oraşe din Italia cum ar fi Veneţia, Genova, Bologna, Mantua, Udine, Piacenza, and Napoli. În această perioadă a fost de asemenea un compozitor de muzică instrumentală prolific: înainte de 1705, a scris în special trio sonate şi concerte de vioară, dar între 1705 - 1719 şi după a scris solo sonate şi concerte pentru oboi.

Spre deosebire de cei mai mulţi dintre compozitorii din vremea sa, nu pare să fi văzut în vreun post nici în cadrul bisericii nici la curte , dar a fost un om independent, care a preferat să compună o muzică fără influenţe. Apoi, în 1722, Maximilian II Emanuel, Principe al Bavariei, căruia Albinoni i-a dedicat un set de doisprezece concerte, l-a invitat să conducă Opera princiară.

În 1742 o colecţie de sonate pentu vioară ale lui Albinoni au fost publicate în Franţa ca operă postumă, şi cercetătorii au presupus multă vreme că aceasta înseamnă că Albinoni a decedat în această perioadă. Totuşi se pare că a continuat să trăiască in Veneţia, în anonimat; o înregistrare din parohia San Barnaba, unde s-a născut, indică că un anume Tomaso Albinoni a murit în anul 1751, "la vârsta de 84" (părând să fie o greşală ), de diabet.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tomaso_Albinoni

[o piesa superba a lui Albinoni, care mie-mi place mult de tot.-adagio]

http://www.youtube.com/watch?v=gbGqTQ6_ ... re=related

Ultima modificare de irlanda (20/03/09 17:12)


20/03/09 17:03

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Johannes Brahms


"(n. 7 mai 1833, Hamburg - d. 3 aprilie 1897, Viena) a fost un compozitor romantic german, care a trăit cea mai mare parte a vieţii sale în Austria, la Viena.
Brahms a fost considerat de către mulţi "succesorul" lui Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow drept a zecea a lui Beethoven (supranume folosit şi astăzi).
Brahms s-a născut la Hamburg. Tatăl său, care i-a dat primele lecţii de muzică, era contrabasist. Brahms s-a remarcat la pian şi ajuta la suplimentarea venitului relativ scăzut al familiei, prin interpretări în restaurante şi teatre, precum şi prin oferirea de lecţii de pian. Deşi povestea larg-cunoscută este că Brahms a trebuit să cînte la pian prin baruri şi bordeluri, studii recente, precum cele ale lui Kurt Hoffman, sugerează că acest fapt este probabil incorect. Într-o perioadă, el a învăţat şi violoncelul, deşi progresul său a fost întrerupt odată cu sustragerea instrumentului chiar de către profesorul său.
Johannes Brahms (masca mortuară)

Tânărul Brahms a interpretat câteva concerte publice, dar nu a devenit foarte cunoscut drept pianist (deşi mai târziu avea să interpreteze ambele prime-audiţii ale lucrărilor sale Concertul pentru pian No. 1 în 1859 şi Concertul pentru pian No. 2 în 1881.

A început să şi compună, însă eforturile sale n-au primit atenţia cuvenită până în 1853, când a mers într-un turneu de concerte alături de Eduard Reményi. În acest turneu, a făcut cunoştinţă cu Joseph Joachim, Franz Liszt şi mai târziu a fost prezentat marelui compozitor german Robert Schumann. Reményi s-a simţit, însă, ofensat de eşecul lui Brahms în a aprecia cu toată inima Sonata în B minor a lui Liszt într-o vizită la Curtea de la Weimar, unde Liszt era muzicianul curţii, iar Brahms a adormit la una dintre operele recent compuse ale acestuia. Mulţi dintre prietenii lui Brahms au afirmat că Reményi, fiind un curtezan şlefuit, se aştepta ca tânărul Brahms să se conformeze practicii obişnuite a aplauzelor politicoase acordate piesei unei celebrităţi, însă acesta a afişat simple complimente amabile. I-a spus lui Brahms că prietenia lor trebuie să se sfârşească, deşi nu era clar dacă Liszt se simţise sau nu ofensat. Joachim, însă, avea să devină unul dintre cei mai apropiaţi prieteni, iar Schumann, prin articole slăvitoare pentru Brahms, a jucat un rol important în atragerea atenţiei publicului asupra compoziţiilor tânărului. Lui Brahms i-a fost prezentată şi soţia lui Schumann, compozitoarea şi pianista Clara, cu 14 ani mai în vârstă, faţă de care a avut o prietenie afectivă pasională, însă întotdeauna platonică. Brahms nu s-a căsătorit niciodată. [...]

Brahms a compus un număr de opere importante pentru orchestră, inclusiv patru simfonii, două concerte pentru pian, un concert pentru vioară, un dublu concert pentru vioară şi violoncel şi ampla lucrare corală Un recviem german (Ein deutsches Requiem). Ultimul dintre acestea se remarcă prin a nu fi un recviem tradiţional, liturgic (Missa pro defunctis), ci un ansamblu de texte pe care Brahms le-a ales din Biblia lui Luther. De asemenea, Brahms a fost un compozitor prolific în forma temă cu variaţiuni, compunând remarcabilele Variaţiuni şi Fugă după o temă de Haendel, Variaţiunile Paganini şi Variaţiuni după o temă de Joseph Haydn, alături de cicluri mai puţin cunoscute de alte variaţiuni.

De asemenea, Brahms a compus şi un mare număr de lucrări pentru ansambluri mici. Multele lucrări de muzică de cameră formează o parte din nucleul acestui repertoriu, aidoma muzicii sale pentru pian solo. Brahms este considerat drept fiind printre cei mai mari compozitori de lieduri, aparţinându-i un număr de aproape 200. A compus şi un ciclu de preludii corale pentru orgă cu puţin timp înainte de moartea sa, care au devenit astăzi o parte importantă din repertoriul standard al orgii.

Brahms nu a compus niciodată vreo operă, nici nu s-a folosit vreodată de forma de poem simfonic caracteristică secolului al XIX-lea. Brahms era un adept înverşunat al muzicii absolute - muzică ce nu se bazează pe o scenă concretă sau narativă precum în cazul unui poem simfonic."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Johannes_Brahms


21/03/09 13:11

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Jacques Offenbach



"(pseudonim al lui Jacob Eberst) a fost un compozitor şi violoncelist evreu originar din Germania, naturalizat francez (n. 20 iunie 1819 la Köln - d. 5 octombrie 1880 la Paris). El este considerat întemeietorul operetei moderne ca gen de sine stătător al teatrului muzical.
Mediul familial şi copilăria

Jacob Eberst a fost cel de-al şaptelea copil al lui Isaac Juda Eberst (1779-1850), un cantor evreu provenit din oraşul Offenbach am Main din Hessa, lângă Frankfurt am Main. Bunicul din partea tatălui, Juda Eberst (ca. 1745-1794), a fost institutor particular, se pare chiar şi pentru vlăstarele familiei Rothschild[1]. El însuşi a avut o frumoasă voce de tenor şi îşi pregătise fiul de timpuriu în muzica iudaică. Pe lângă această meserie, Isaac a deprins şi meşteşugul legătorilor de cărţi, care însă îl pasiona mult mai puţin decât muzica. La douăzeci de ani el a părăsit orăşelul natal, pentru a cutreiera Hessa şi Renania, acceptând diverse anagajamente drept cantor în sinagogi sau ca violonist prin cârciumi, pentru a-şi câştiga pâinea. În 1802 a ajuns la Deutz, pe atunci o suburbie a Köln-ului cu o mare concentrare de parcuri de divertisment, cârciumi şi restaurante. Având aici mai multe angajamente decât în alte părţi, Isaac s-a stabilit la Deutz şi, conform legislaţiei prusace, a adoptat numele Offenbacher, după oraşul natal. O anumită stabilitate economică i-a fost asigurată după puţin timp, în 1806, prin căsătoria cu Marianne Rindskopf (1785-1840), fiica unui cămătar, dar prosperitatea noii sale familii nu a fost de lungă durată: în timpul războaielor de eliberare antinapoleoniene, Deutz-ul şi-a pierdut importanţa ca orăşel de agrement. Isaac Eberst (sau Offenbacher, cum se numea el acum), a fost nevoit să devină, pentru scurt timp, legător de cărţi. În speranţa de a putea supravieţui totuşi dând ore de muzică, el s-a mutat în 1816 la Köln cu întreaga familie. Om cu foarte multe talente, cantorul nu stăpânea numai diverse instrumente muzicale (chitara, flautul şi vioara), ci nutrea şi anumite ambiţii în domeniul literaturii, scriind poezii şi tratate pe teme religioase, care-l arată ca adept al ideilor de emancipare a evreilor."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Jacques_Offenbach#Opera


23/03/09 13:18

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Georges Alexandre César Léopold Bizet



"(n. 25 octombrie 1838, Paris - d. 3 iunie 1875, Bougival) a fost un compozitor francez al erei romantice, celebru mai ales datorită operei sale Carmen.
Georges Bizet s-a născut la Paris în 1838. Tatăl său era profesor de canto, iar mama pianistă amatoare. A început studiile muzicale la vârsta de 9 ani la Conservatorul din Paris, avându-l profesor de compoziţie pe Jacques Halévy, cu fiica căruia se va căsători în 1869. În 1857 obţine importantul Premiu al Romei şi studiază timp de trei ani în Italia. După întoarcerea la Paris, se dedică compoziţiei şi îşi câştigă existenţa ca profesor particular de muzică. În urma unei infecţii cronice a amigdalelor, face un reumatism articular acut cu complicaţii cardiace şi moare la 3 iunie 1875, în vârstă de numai 36 de ani, trei luni după premiera operei sale Carmen. Este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.

Lista principalelor creaţii muzicale

    * La Prêtresse ("Preoteasa", 1854), operetă
    * Le Docteur miracle ("Doctorul minune", 1857), operă comică
    * Don Procopio (1859), operă comică
    * Les pêcheurs de perles ("Pescuitorii de perle" 1863), operă
    * La jolie fille de Perth ("Frumoasa fată din Perth", 1867), operă
    * L'Arlésienne (1872), muzică de scenă pe textul unei nuvele de Alphonse Daudet
    * Carmen (1875), operă
    * Djamileh (postum 1878), operă într-un act
    * „Simfonie” în Do major (1855)
    * „Variaţiuni cromatice” (1865)
    * „Amintiri din Roma” (1869)
    * „Jocuri de copii”, suită pentru pian (1971)
    * „Patria”, uvertură simfonică (1874)"

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Georges_Bizet


24/03/09 12:37

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Piotr Ilici Ceaikovski



"(n. 25 aprilie, pe stil nou 7 mai 1840, Kamsko-Wotkinski Sawod, azi oraşul Ceaikovski - d. 25 octombrie, pe stil nou 6 noiembrie 1893, Sankt Petersburg) a fost un compozitor rus.
A fost al doilea fiu născut într-o familie burgheză. Tatăl său, inginer de mine, şi mama sa, de origine franceză, se hotărâseră să-l îndrume pe tânărul Piotr să urmeze studii de drept. Cu toate acestea, de la vârsta de 5 ani, el a început să studieze pianul. În anul 1854 a murit mama sa, fapt ce i-a pricinuit o adâncă tristeţe.
A urmat colegiul de jurisprudenţă, a luat diploma în drept şi s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiţiei. În acelaşi timp, se ocupa de muzică, în calitate de amator. Munca sa la minister nu-i stârnea nici un interes, motiv pentru care i-a scris surorii sale "au făcut din mine un funcţionr, şi încă unul prost". În fine, în 1863, împotriva hotărârii familiei, părăseşte slujba de la minister şi începe să studieze muzica cu Anton Rubinstein.
În 1866, după ce a terminat studiile de muzică, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înfiinţatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878. În această periodă a compus Simfonia nr.1 în sol minor, op. 13 („Vise de iarnă”). S-a împrietenit cu mai mulţi membri din grupul celor cinci compozitori ruşi, astfel că dedică uvertura fantezie "Romeo şi Julieta" fondatorului grupului, Mili Balakirev.

În vara anului 1872 compune Simfonia a 2-a în do minor (numită şi "Mica Simfonie Rusă", "Mica Rusie" sau "Ucraina") op.17, pe teme ucrainiene şi ruseşti, iar în iarna anului 1874 dă prima reprezentaţie cu un concert de pian. În vara anului 1875 compune Simfonia a 3-a.
În anul 1876 se întâleşte cu Nadedja von Meck, o mare admiratoare a sa, care timp de 13 ani îi va vărsa o pensie alimentară de 6.000 de ruble pe an, fapt care i-a îmbunătăţit simţitor situaţia materială, dar relaţiile lor erau "strict epistolare". Simfonia a 4-a, în la minor, op. 36, compusă în 1877, îi este dedicată doamnei von Meck.
În luna iulie a anului 1877, Ceaikovski va trăi unul din episoadele cele mai nefericite ale vieţii sale. Pentru a pune capăt speculaţiilor privind homosexualitatea sa, se căsătorşte cu Antonia Milioukova, o fostă elevă a sa, care nutrea o reală pasiune pentru el. Căsătoria a fost un eşec deplin. Nemaiputând să suporte prezenţa soţiei sale, Ceaikovski încearcă să se sinucidă, prin încercarea de a se îmbolnăvi de pneumonie. Scurt timp după aceea se desparte de Antonia.
Compune primul său balet, în 4 acte, "Lacul lebedelor" (libretul de V. Beghicev şi V. Geltzer). Premiera a vut loc la Sankt Petersburg, la „Teatrul Mariinski”, pe 15 ianuarie 1895, dar a fost un eşec, datorită unei puneri în scenă nepotrivite. Abia peste 30 de ani a fost definitivată trama baletului. Compune şi o operă, Evgheni Oneghin, libretul fiind extras dintr-un roman de Aleksandr Puşkin.

Balete

    * Lacul lebedelor, Op. 20 (1875-76)
    * Frumoasa din pădurea adormită, Op. 66 (1888-89)
    * Spărgătorul de nuci, Op. 71 (1891-92)

Opere

Ceaikovski a compus 10 opere, din care cele mai celebre sunt Evgheni Oneghin şi Dama de pică, permanent prezente în repertoriul liric actual. Celelalte opere ale sale, deşi rareori interpretate în afara Rusiei, sunt totuşi remarcabile. Cele mai cunoscute:

    * Evgheni Oneghin (1878)
    * Fecioara din Orléans (1878-79)
    * Mazeppa (1881-83)
    * Dama de pică (1890)
    * Iolanta (1891)."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Piotr_Ilici_Ceaikovski


25/03/09 13:51

   
irlanda
membru

Locatie: bucuresti
Inregistat: 14/03/08
Jofann Strauss(fiul)


Johann Strauss (germană Johann Strauß) (n. 25 octombrie 1825 în St.Ulrich, azi parte a Vienei - d. 3 iunie 1899, Viena) a fost un compozitor austriac, fiul lui Johann Strauß (tatăl).

Îşi face ucenicia muzicală sub atenta supraveghere a tatălui său. Debutează ca dirijor la 19 ani, stârnind admiraţia celor din jur. Presa îi remarca talentul, iar admiratorii şi prietenii lansează sloganul: "Noapte bună Lanner, bună seara, Strauss-tatăl, bună dimineaţa Strauss-fiul !".

Cutreieră lumea cu orchestra sa, având un succes răsunător. În anii 1846-1847 a efectuat turnee în Ungaria, Transilvania şi Ţara Românească. [1] [2]. Paralel cu activitatea concertistică, desfăşoară o prodigioasă activitate de creaţie, dând valsului, printr-un colorit orchestral foarte bogat, o valoare artistică deosebită. Dintre cele peste 140 de valsuri, create de el, unele şi-au câştigat celebritatea: "Dunărea albastră", "Viaţă de artist", "Sânge vienez", "Vals imperial", "Poveşti din pădurea vieneză", "Vin, femei şi cântec",„Vocile primăverii”

La îndemnul prietenilor şi al compozitorului francez Jacques Offenbach, care vine la Viena în anul 1864, să-l cunoască personal, acesta abordează genul operetei. În anul 1871 are loc premiera primei operete "Indigo und die 40 Räuber", urmată, în 1873, de "Carnavalul de la Roma". Perioada de aur a operetei vieneze este inaugurată de "Liliacul". Valsul este motivul de bază în ţesătura muzicală a operetelor sale. Reprezentant de frunte al operetei clasice vieneze, el se află şi astăzi în conştiinţa publicului iubitor al acestui gen.

Operete
     *Wiener Blut(Sânge vienez), 1899
     *Prinz Methusalem (Prinţul Matusalem), 1877
     *Blindekuh (Farsa orbului), 1878
Valsuri
     *An der schönen blauen Donau (Dunărea albastră) (1867)
     *Liebeslieder op. 114 (Cântece de iubire)(1852)
     *Feuilleton op. 293 (Foileton)(1865)
Polci
     *Tritsch-Tratsch-Polka op. 214, 1858
     *Annen-Polka, 1852
Alte compozitii
     *Perpetuum Mobile op. 257 (1861)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Strauss_(fiul)

[un vals,un march si o polca superbe]

http://www.youtube.com/watch?v=r0VUXLsBSjo
http://www.youtube.com/watch?v=9zlE5ipw ... re=related
http://www.youtube.com/watch?v=Hs3BF0b7 ... re=related

Ultima modificare de irlanda (26/03/09 10:32)


26/03/09 10:23

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Franz Joseph Haydn



"(n. 31 martie 1732, Rohrau / Austria - d. 31 mai 1809, Viena) a fost un compozitor austriac. Alături de Wolfgang Amadeus Mozart şi Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor personalităţi muzicale ale epocii clasice vieneze. A fost unul din cei mai influenţi maeştri ai tradiţiei muzicale din Europa apuseană.
Joseph Haydn s-a născut la 31 martie 1732 în Rohrau an der Leitha, un sat la răsărit de Viena, provenind dintr-o familie modestă. Tatăl lui, Mathias Haydn, era rotar, iar mama, Anna Maria Koller, fusese, înainte de a se căsători, bucătăreasă la familia contelui Karl Anton Harrach. La vârsta de opt ani, Joseph Haydn este admis în corul catedralei din Viena ("Stephansdom"), unde cântă până la vârsta de 17 ani, când - fiind în schimbare de voce - este concediat. Fratele său mai tânăr, Michael Haydn, preia în 1745 conducerea capelei şi corului. Va face o carieră strălucită de compozitor. În perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn îşi câştigă existenţa ca muzician liber. Studiază ca autodidact teoria muzicală şi contrapunctul şi primeşte ocazional lecţii de la renumitul compozitor italian, Nicola Porpora. În acest timp începe să compună diverse bucăţi muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde. Din anul 1759 funcţionează ca director muzical în serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin în Lukawitz (azi: Lukavec / Republica Cehă), în apropiere de oraşul Pilsen. Aici se căsătoreşte în 1760 cu Maria Anna Keller.

Importanţa lui Haydn în istoria muzicii constă, mai ales, în dezvoltarea simfoniei şi cvartetului de coarde, precum şi în perfecţionarea formei de sonată. În perioada 1774 - 1783, după ce compusese deja peste 50 de simfonii, perfecţionează acest gen în forma care se va numi „simfonia clasică vieneză”. La cvartetele sale de coarde a lucrat timp de peste 30 de ani, deşi această formă muzicală nu făcea parte din îndatoririle sale. În 1782 apar cele şase cvartete op. 33 (Hob. III:37-42), care reprezintă un punct culminant al genului şi care vor influenţa în mod covârşitor creaţiile lui Mozart şi Beethoven. În ambele genuri Haydn a introdus menuetul ca mişcare de sine stătătoare.

Deşi recunoscut încă din timpul vieţii drept unul din marii compozitori ai epocii, renumele său a scăzut pe parcursul secolului al XIX-lea, pe măsura creşterii preţuirii creaţiilor lui Ludwig van Beethoven sau Richard Wagner. Denumit adesea „Tata Haydn” (Papa Haydn), se sublinia prin aceasta - mai ales în spaţiul de limbă germană - desuetudinea şi, în parte, naivitatea muzicii sale, în timp ce în Anglia, după prezenţa sa concertistică la Londra, preţuirea lui a rămas în permanenţă neştirbită. Abia în cursul secolului al XX-lea renumele lui Joseph Haydn a reînceput să crească, fiind recunoscut la adevărata sa valoare.

Principalele compoziţii ale lui Haydn

Totalitatea compoziţiilor lui Joseph Haydn au fost reunite în anul 1957 de Antony von Hoboken în „Catalogul Hoboken” (Hoboken-Verzeichnis, prescurtat: Hob.). Urmează o selecţie a principalelor sale creaţii:

    * 104 simfonii
    * peste 80 cvartete de coarde
    * peste 20 trio-uri pentru instrumente cu coarde
    * 120 trio-uri pentru diferite combinaţii instrumentale
    * peste 60 sonate pentru pian
    * un mare număr de concerte pentru diverse instrumente (vioară, pian, violoncel, trompetă, oboi, orgă etc.) şi orchestră
    * mai multe oratorii, de ex.: Die Schöpfung („Creaţia”), Die Jahreszeiten („Anotimpurile”)
    * 14 messe, printre care Missa in tempore belli, Nelsonmesse, Harmoniemesse, Schöpfungsmesse
    * peste 100 divertismente (Divertimenti), Cassaţiuni, Nocturne etc.
    * 13 opere în stil italian

Joseph Haydn este şi autorul melodiei imnului naţional al Germaniei, compusă iniţial în onoarea împăratului Francisc al II-lea al Austriei în timpul războaielor napoleoniene şi introdus apoi ca „mişcare a doua” în Cvartetul de coarde op. 76 Nr. 3 (Hob. III:77), cunoscut sub numele de „Kaiserquartett” (Cvartetul imperial)."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Joseph_Haydn


27/03/09 12:05

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Georg Friedrich Händel, scris şi Haendel



"(n. 23 februarie 1685, Halle/Saale - d. 14 aprilie 1759, Londra) a fost un compozitor german. A trăit cea mai mare parte a vieţii în Anglia; împreună cu contemporanul său Johann Sebastian Bach, este unul din cei mai importanţi reprezentanţi în muzică ai stilului baroc din perioada târzie.
Haendel s-a născut la 23 februarie 1685 în oraşul Halle/Saxonia (Germania), unde a luat şi primele lecţii de muzică de la Friedrich Wilhelm Zachow. În vârstă de 17 ani, în 1702, este deja organist în Halle, un an mai târziu este angajat ca violonist şi "Maestro al Cembalo" în orchestra Operei din Hamburg condusă de Reinhard Keiser. Aici realizează în 1705 prima sa operă, "Almira" pe un libret de Feustking, cu care atrage atenţia publicului. În primăvara anului 1707 pleacă în Italia şi rămâne timp de doi ani în Florenţa şi Roma, studiind cu compozitorii italieni Arcangelo Corelli, Alessandro şi Domenico Scarlati şi cu Agostino Steffani. În Italia compune opere, oratorii şi un mare număr de cantate religioase, însuşindu-şi stilul şi mijloacele muzicii italiene moderne. În 1709 are loc cu mult succes premiera operei sale "Agrippina" (pe un text de Vincenzo Grimani) la Veneţia. Alternanţa parodiei ironice cu stări de emoţie profundă, trecerile de la comic la intrigi rafinate, oferite de libretul avut la dispoziţie, sunt transpuse cu deosebită măestrie în spiritul operei venetiene.
Haendel se orientează spre compoziţia de oratorii pe teme laice şi spre muzica instrumentală, în tradiţia muzicii engleze a lui Henry Purcell. Astfel dă la iveală oratoriile "Athalia" (1733) şi "Saul" (1739) şi compune concerte pentru orgă şi orchestră (1736), precum şi cele 12 Concerti grossi opus 6 (1739). În 1742 realizează celebrul oratoriu "Messiah", executat în premieră la Dublin, rămas exemplar în acest gen până astăzi (Halleluja din acest oratoriu este una din cele mai cunoscute şi mai des executate bucăţi muzicale). Alte oratorii din această perioadă sunt: "Israel în Egipt" (1739), "Samson" (1743), "Iuda Maccabeul" (1747) şi "Solomon" (1749). Cu ocazia încheierii tratatului de pace din Aachen în 1748, Haendel compune bucata "Foc de artificii" care, împreună cu "Muzica apelor" compusă mai înainte (1717) cu ocazia urcării pe tron a regelui George I, a căpătat o mare popularitate. În timp ce lucra la compoziţia oratoriului "Jephta" (1751), Haendel îşi pierde vederea. Moare la Londra pe 14 aprilie 1759, fiind înmormântat cu deosebite onoruri în "Colţul Poeţilor" din Westminster Abbey.
Opera lui Georg Friedric Haendel reprezintă, împreună cu creaţiile lui Johann Sebastian Bach, punctele culminante ale muzicii baroce. Stilul operistic al lui Haendel s-a dezvoltat de la folosirea modelelor convenţionale la tratarea dramatică a recitativelor, ariilor şi părţilor corale. Marile sale opere se caracterizează printr-o magistrală îmbinare a patosului, scenelor dramatice şi interludiilor orchestrale, prin folosirea modulaţiilor armonice, instrumentalizării colorate, ritmului pregnant şi intervenţiei soliştilor instrumentali sau vocali. El a influenţat generaţiile următoare de compozitori, ca Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven sau Felix Mendelsohn Bartoldy."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Frie ... %C3%A4ndel


28/03/09 13:59

   
jesus_is_the_way
membru

Locatie: Cluj-Napoca
Inregistat: 28/03/09
Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi,dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit,
radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare,
ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi,
citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada, sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce in ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani,
aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale
si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior.
Octavian Paler.


29/03/09 17:32

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Gioachino Rossini



"- de fapt Giovacchino Antonio Rossini (n. 29 februarie 1792, Pesaro, Italia - d. 13 noiembrie 1868, Paris) a fost un compozitor de operă din Italia.
Gioachino Rossini a fost unul dintre cei mai aclamaţi şi mai populari compozitori, bucurându-se de o faimă rar întâlnită, în timpul vieţii sale. Aceasta se datorează frumuseţii melodiilor, strălucitoarelor şi optimistelor arii, pline de vervă şi ironie, care se află din abundenţă în creaţia sa. Întrucât tatăl său cânta mereu în fanfara municipală, micul Gioacchino a fost antrenat de la o vârsta fragedă în aceasta. Cât despre mama sa, el însuşi spunea mai târziu că nu cunoştea notele, ci se conducea numai după ureche. Întrucât parinţii lui erau mereu plecaţi în turnee de provincie, el a fost lăsat în grija unei bunici şi dat în ucenicie la un potcovar. În plus, doi canonici, fraţii Malerbi i-au dat primele lecţii de cânt şi de bucătărie. Însă, ceea ce este mult mai importat, în biblioteca acestora, la care copilul are acces neîngrădit, se găseau mai multe partituri de Haydn şi de Mozart, de care el a profitat.

După ce familia sa s-a mută la Bologna, a început să studieze serios şi sistematic muzica. A continuat să apară pe scenă, când i se ivea ocazia, dar, ceea ce este cel mai important, a început să compună. De la vârsta de 15 ani datează cele „Şase sonate á quatre” (pentru coarde), debordând de fantezie, de spirit, dar solid ancorate în tehnica de construcţie pe care a deprins-o din compoziţiile lui Haydn si Mozart.

Primele sale încercări în compoziţie sunt lucrări religioase şi muzică de cameră. O primă operă, „Demetrio e Polutio”, începută acum, va fi terminată abia în 1812. Nu şi-a încheiat studiul contrapunctului şi al fugii, deoarece a primit o comandă de la „Teatro San Mosè” din Veneţia pentru o farsă muzicală, „La Cambiale di Matrimonio” („Poliţa căsătoriei”).

Stilul „rossinian” se conturează de la început, de la vârsta de 18 ani. El compune cu o extremă uşurinţă lucrări dintre cele mai diverse. Astfel, într-un interval de circa 17 ani, el va oferi publicului 40 de opere, din care aproape jumătate s-au menţinut în repertoriu. Aceiaşi uvertură va servi la „Aureliano in Palmira” (1813), apoi la „Elisabeta, regina Angliei” (1815), înainte de a ajunge la celebritatea universala cu „Il Barbiere di Siviglia” (Bărbierul din Sevilia), în 1816. Mai mult, poate crea uimire ascultarea a doua personaje atât de diferite ca regina Elisabeta si tânara Rosina exprimând, una, bucuria triumfătoare, alta, răutatea sa amoroasă, în aceeaşi cavatină („Una voce poco fa”, din Bărbierul din Sevilia). De fapt, este fapt recunoscut ca descrierea caracterelor nu este punctul forte al talentului lui Rossini.

Fie drame lirice, fie opere comice, lucrările sunt antrenate de acelaşi elan care se găseşte în accelerarea ritmică şi în celebrele crescendo-uri, atât de tipice. Totul şi toată lumea pare întotdeauna că aleargă în aceste lucrări, compuse în pripă, cam neglijent. Spectatorul nu are timp să se plictisească, ariile sunt vii si pasajele de umplutură respiră veselie si tinereţe. Oricum ar fi natura libretului, lucrările lui Rossini emană bucuria de a trăi.

Viziunea lui Rossini asupra noii opere italiene este în consonanţă cu întregul său comportament din prima jumătate a vieţii sale. Muzician tânar şi fecund, el nu este un exponent al facilităţii şi rutinei. Dimpotrivă, el arată foarte repede cât de capabil este de a fi novator. Uneori, el pare să justifice porecla pe care i-a dat-o unul dintre contemporanii lui italieni, "Il Tedeschino", adică „Micul german”. Acest pseudo-reproş reflectă atenţia sporită pe care Rossini a dat-o studierii partiturilor lui Joseph Haydn şi Wolfgang Amadeus Mozart."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Gioachino_Rossini


30/03/09 14:51

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Jean-Philippe Rameau



"(botezat în 25 septembrie 1683 la Dijon - d. 12 septembrie 1764 la Paris) a un compozitor şi muzicolog francez.
Jean-Philippe Rameau este unul dintre cei mai importanţi compozitori ai epocii sale, totodată fiind şi un reputat teoretician, autor al unui celebru tratat de armonie, apărut în anul 1722. Printre realizările sale se numără perfecţionarea stilului lui Jean-Baptiste Lully în ceea ce priveşte opera; introduce noi dansuri franceze în suită şi contribuie la definirea limbajului tonal. Este un preclasic al orchestrei simfonice, lui aparţinându-i multe dintre efectele timbrale şi de orchestraţie care vor aduce mai târziu celebritatea acestui gen muzical. Rameau prefera stilul polifonic imitativ şi mult simplificat faţă de cel al contemporanilor Johann Sebastian Bach şi Georg Friedrich Haendel. Melodia arpegiată a clavecinului, instrument reprezentativ pentru creaţia franceză barocă, este rafinată şi ornamentată.

Polemizează în aşa-numita „ceartă a bufonilor” cu admiratorii lui Jean-Baptiste Lully, care îi reproşau că muzica sa transformă opera într-un „barbarism”, opus galanteriei şi eleganţei opulente, lipsei de probleme, divertismentului pur, dorit de o parte a publicului. Cearta a început în anul 1753, în urma reprezentaţiei la Paris a operei lui Giovanni Battista Pergolesi, numită „La serva padrona” (it. „Servitoarea stăpână”). De fapt, disputa se ducea între opera tradiţională franceză (care aborda în continuare subiecte serioase) şi cea italiană, care aborda subiecte comice, cunoscută sub denumirea de „opera buffa” („opera comică”).

Opere

Indicate sunt anul şi locul unde a avut loc premiera.

    * Hippolyte et Aricie 1733 Paris
    * Samson 1733 - muzica s-a pierdut
    * Castor şi Pollux 1737 Paris
    * Dardanus 1739 Paris
    * La Princesse de Navarre 1745 Versailles
    * Platée 1745 Versailles
    * Zoroastre 1749 Paris
    * Linus 1751 - muzica s-a pierdut
    * Le procureur dupé sans le savoir 1758/9 Paris
    * Les Paladins 1760 Paris
    * Les Boréades 21 iulie 1982 Aix-en-Provence"

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Philippe_Rameau


31/03/09 11:38

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Edvard Hagerup Grieg



"(n. 15 iunie 1843 Bergen - d. 4 septembrie 1907 Bergen) a fost un compozitor norvegian.

Viaţa şi opera lui Edvard Grieg sunt strâns legate de istoria Norvegiei. Norvegia devine independentă de regatul Danemarcei şi primeşte prima constituţie la 17 mai 1814 în Eidsvoll lângă Christiania (care din 1924 se numeşte Oslo). În 20 octombrie 1814 se semnează un tratat de uniune cu Suedia. În această uniune Norvegia joacă de la început un loc secundar şi în 1905 Norvegia se proclamează stat independent şi monarhie. Edvard Grieg a fost primul mare muzician din Norvegia. Muzica lui este în mare parte pe teme din muzica populară norvegiană.
Familia lui Edvard Grieg este originară din Scoţia, străbunicul lui Edvard, Alexander Grieg a emigrat în 1770 în Norvegia. Pianistul Glenn Gould este de asemenea un descendent a acestei familii. Primele lecţii de pian le ia de la mama lui Gesine Grieg, începând din 1849. În 1858 pleacă la conservatoriul din Leipzig pe care îl termină în 1862. După un prim concert în Bergen, pleacă la Copenhaga unde compune opusurile 6,7,8. Pleacă în Italia unde îl întâlneşte în 1866 pe Ibsen. În 1867 devine dirijor la societatea filarmonică din Oslo şi la 11 iunie se căsătoreşte cu Nina Hagerup, o verişoară de a lui. În 1869 Concertul pentru pian şi orchestră în LA-minor, opus 16 este prezentat pentru prima oară la Copenhaga. Din 1875 începe să lucreze la drama lui Ipsen 'Peer Gynt'. Întreprinde o serie de turnee în Danemarca, Germania şi Olanda. În 1888 'Suita Peer Gynt I' este prezentată prima dată la Leipzig, aici Grieg se întîlneşte cu Brahms şi Ceaikovski. În anii următori Grieg va întreprinde turnee de concerte în toată Europa, cu orchestre renumite ca Filarmonica din Berlin sau orchestra Concertgebouw din Olanda. Este ales membru al academiilor din Suedia, Paris, doctor onorific al universităţilor din Cambridge şi Oxford, în 1904 are loc o întîlnire cu împăratul german Wilhelm al II-lea. În anul morţii sale 1907 Edvard Grieg mai susţine concerte în München, Berlin, Kiel, Oslo şi Copenhaga."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Edvard_Grieg


02/04/09 12:40

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Modest Petrovici Musorgski



"(n. 21 martie 1839 în Karevo- d. 28 martie 1881 în Sankt Petersburg), a fost un compozitor rus, care a devenit cunoscut prin operele sale muzicale pentru pian, fiind considerat unul dintre marii compozitori ruşi din secolul al XIX-lea.
Modest Mussorgski el provine dintr-o familie înstărită din Karevo, regiunea Pskov (Pleskau). El învaţă pianul, datorită mamei sale şi unei educatoare germane. A progresat foarte rapid, astfel încât deja la vârsta de şapte ani poate cânta la pian unele compoziţii muzicale ale lui Franz Liszt, iar la nouă ani prezintă concerte la pian ale lui John Field. Din august 1849 ia lecţii de pian de la Anton Herke, iar în 1852 devine cadet la şcoala militară din St. Petersburg, unde se va preocupa în mod deosebit de istorie, muzică religioasă şi filozofie, devenind membru în corul condus de Pater Krupski. In acest timp apar primele compoziţii muzicale ale sale, ca „Porte-enseigne Polka“. Intră în anul 1856 în regimentul de gardă Preobraşenski, unde primeşte informaţii despre muzica compusă de Ludwig van Beethoven, Franz Schubert şi Robert Schumann. După o criză, părăseşte regimentul în iulie 1858 şi începe să lucreze la unele compoziţii muzicale împreună cu Mili Balakirev. In urma unei vizite la Moscova în anul 1861, va fi impresionat de revolta iobagilor contra regimului ţarist, revoltă care va cauza probleme financiare familiei sale, fiind nevoit să se reîntoarcă acasă. Scrie câteva articole în ziarul cotidian „Comuna” Aici se va alătura unui grup de compozitori, care în cursul timpului va fi cunoscut sub numele de "Grupul Cei Cinci" cu care va un schimb de păreri despre artă, filozofie şi politică, printre ei sunt Mili Balakirev, César Cui, Alexandr Porfirievici Borodin şi Nikolai Rimski-Korsakov. Ei încearcă să reformeze ideile învechite şi profesionalismul academic rusesc. În această perioadă va compune opera Boris Godunov.
Modest Musorgski aparţinea Grupului Celor Cinci (alături de Mili Balakirev, Cesar Kui, Nikolai Rimski-Korsakov şi Alexandr Porfirievici Borodin) cunoscuţi ca inovatorii muzicii ruse. Creaţiile sale au înscris muzica de operă rusă pe linia operei cu caracter naţional. Musorgski s-a folosit în creaţiile sale de piesele lui Nikolai Gogol ("Căsătoria" şi "Târgul din Sorocinsk") şi de tragedia lui Puşkin "Boris Godunov", lucrare după care muzicianul a compus opera cu acelaşi nume.

Musorgski a fost primul dintre aceşti artişti care a produs o capodoperă. Era cel mai original şi mai puţin inclinat spre compromisuri. In anul 1868 a început să lucreze la capodopera sa, "Boris Godunov", însă aceasta nu avea o acţiune propriu-zisă, ci era mai degraba o serie de procesiuni. Este terminată în 1869, după cincisprezece luni de muncă. Din păcate, partitura a fost respinsă de conducerea unor case de operă şi a unor teatre, din diverse motive, printre care şi acela că nu avea un personaj principal feminin. Lucrarea va fi revizuită şi terminată abia în 1874.
"Hovanşcina", următoarea încercare a lui Musorgski, este scrisă pe un libret propriu şi tratează un subiect legat de reformele lui Petru cel Mare. Procedeele noi aduse de Musorgski în ceea ce priveşte spectacolele de operă sunt crearea poporului ca personaj principal colectiv, de aici rezultând prezenţa unor coruri numeroase care caracterizau starea de spirit a acestuia.

Alte compozitii: "Cântecele şi dansurile morţii" (1877), "Tablouri dintr-o expoziţie" (1874), ciclurile "Fără soare" (1874), "Colţul copiilor" ş.a."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Modest_Petrovici_Musorgski


03/04/09 13:07

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Jakob Ludwig Felix Mendelssohn Bartholdy, în general cunoscut sub numele de Felix Mendelssohn



"(3 februarie, 1809 – 4 noiembrie, 1847) a fost un compozitor şi dirijor german, de origine evreiască, care a activat în perioada de început a romantismului. Lucrările sale includ simfonii, concerte, oratorii, piese pentru pian şi muzică de cameră. După o lungă perioadă de relativă denigrare, originalitatea sa creativă a fost reevaluată şi, în sfârşit, recunoscută.
Mendelssohn s-a născut la Hamburg, ca fiu al bancherului Abraham (la rândul lui fiu al unui filozof evreu celebru, Moses Mendelssohn) şi al doamnei Lea Salomon, descendentă a familiei Itzig. Abraham s-a decis să renunţe la religia iudaică, astfel că şi-a crescut copiii fără o educaţie religioasă, ulterior (în 1816) botezându-i în confesiunea luterană. (Abraham şi soţia sa s-au botezat abia în 1822). Numele de Bartholdy a fost adăugat la propunerea fratelui doamnei Lea, Jakob, care a cumpărat o proprietate funciară cu acest nume, pe care apoi l-a adoptat ca pe propriul nume de familie. Într-o scrisoare către Felix, Abraham explică această hotărâre ca pe un mijloc de a arăta că există o ruptură definitivă cu tradiţiile tatălui său, Moses: Nu poate să existe un creştin cu numele de Mendelssohn, aşa cum nu poate să existe un evreu cu numele de Confucius. Deşi, pentru a respecta cererea fermă a tatălui său, Felix îşi semna scrisorile Mendelssohn Bartholdy, nu avea nimic împotriva numelui Mendelssohn folosit singur.
În 1812 familia sa s-a mutat la Berlin. Sora sa, Fanny Mendelssohn (mai târziu Fanny Hensel), a devenit o renumită pianistă, şi o compozitore diletantă. La început, Abraham fusese de părere că ea, şi nu fratele ei, avea un simţ muzical mai accentuat.

Adesea, Mendelssohn este considerat cel mai celebru copil-minune, după Wolfgang Amadeus Mozart. La vârsta de şase ani a început să ia lecţii de pian de la mama sa, iar la vârsta de 7 ani a început să ia lecţii de la Marie Bigot, la Paris. Din 1817 a studiat compoziţia cu Carl Friedrich Zelter, la Berlin. Se presupune că prima sa apariţie în public a fost la vârsta de nouă ani, când a participat la un concert de muzică de cameră. Încă de copil s-a dovedit un compozitor prolific, prima sa lucrare, un cvartet pentru pian, scriind-o la vârsta de treisprezece ani. Zelter l-a prezentat pe Felix prietenului său Goethe, care era mult mai în vârstă. Ulterior, Felix a luat lecţii de la compozitorul şi virtuozul Ignaz Moscheles, despre care însă spunea în jurnalul său (publicat în 1873 de soţia sa Charlotte) că a avut prea puţine să-l înveţe. În schimb, de Moscheles l-a legat o prietenie de o viaţă.

Pe când era adolescent, lucrările lui Felix erau interpretate acasă, cu o orchestră privată, pentru asociaţii bogaţilor săi părinţi, ce făceau parte din intelectualitatea din Berlin. Primele 12 simfonii ale lui Felix au fost scrise la vârste cuprinse între 12 şi 14 ani. Mai bine de un secol, aceste lucrări au fost ignorate, dar acum s-au făcut înregistrări cu ele, şi se prezintă ocazional în concerte. La vârsta de 15 ani a scris prima sa simfonie recunoscută, pentru orchestră simfonică mare, opus 11 în do minor 1824. La vârsta de 16 ani a scris Octetul pentru coarde în Mi bemol major, prima lucrare în care şi-a dovedit pe deplin genialitatea, lucrare care, împreună cu Uvertura "Visul unei nopţi de vară", scrisă cu un an mai târziu, sunt cele mai bine cunoscute lucrări din tinereţe. În 1842 a compus Muzica de scenă la piesa „Visul unei nopţi de vară” de Shakespeare, în care este inclus Marşul nupţial, care devine o piesă populară pentru nunţi după ce, în 1858, a fost cântat în ziua căsătoriei Prinţesei "Vicky" (fiica reginei Victoria) cu Prinţul Friedrich al Prusiei.

În anul 1827 a asistat la premiera (şi singura reprezentaţie în cursul vieţii) a operei sale în două acte Die Hochzeit des Camacho (Nunta lui Camacho). Eşecul aceste producţii l-a făcut să nu mai încerce nici o compoziţie de operă. După anul 1840 a analizat libretul lui Eugene Scribe, bazat pe Furtuna lui Shakespeare, dar a renunţat, considerându-l nepotrivit.

În 1829 Mendelssohn a făcut prima vizită în Anglia, unde se stabilise Moscheles, care l-a prezentat în cercurile cu influenţă în lumea muzicală. Felix s-a bucurat de un mare succes, dirijând prima sa simfonie, atât în public cât şi în concerte private. În următoarele sale vizite s-a întâlnit şi cu Regina Victoria şi cu soţul său, Prinţul Albert de Saxa-Coburg şi Gotha, ambii mari admiratori ai muzicii sale. În total, a făcut 10 vizite în Marea Britanie, care i-a inspirat două din cele mai renumite lucrări ale sale, Uvertura Hebridele (denumită şi Grota lui Fingal), precum şi Simfonia nr. 3 în La minor, op. 56 Simfonia Scoţiană. Oratoriul op. 70 pentru solişti, cor mixt şi orchestră, conceput de Mendelssohn pe texte extrase din Biblie, a fost prezentat în primă audiţie la Birmingham pe 26 august 1846, sub titlul englez de Elijah.

La moartea lui Zelter, Mendelssohn a sperat să devină dirijorul Singakademie-ei din Berlin, cu care readusese la viaţă Johannes-Passion (BWV 245) de Johann Sebastian Bach. Dar, a fost preferat Karl Rungenhagen. Unii cred că acest lucru se datora tinereţii lui Mendelssohn, care inducea teama introducerii unor posibile inovaţii, dar alţii, (între care se pare că şi Felix) cred că de fapt, cauza stă în originea lui evreiască.
Totuşi, în 1835 a fost numit dirijor al orchestrei Gewandhaus din Leipzig. Această numire a fost deosebit de importantă pentru el. El se simţea german şi dorea să joace un rol de frunte în viaţa muzicală a ţării sale. Într-un fel, numirea a fost o reparaţie morală pentru dezamăgirea nenumirii sale ca dirijor la Singakademie. În ciuda eforturilor regelui Prusiei de a-l atrage la Berlin, Mendelssohn s-a concentrat pe dezvoltarea vieţii muzicale din Leipzig şi, în anul 1843, a înfiinţat Conservatorul din Leipzig, reuşind să-i convingă pe Moscheles şi pe Robert Schumann să i se alăture.

Viaţa personală a lui Mendelssohn a fost cât se poate de convenţională. Căsnicia sa cu Cécile Jeanrenaud, celebrată în martie 1837 a fost foarte fericită, cuplul având cinci copii. Felix era şi un bun acuarelist, iar bogata sa corespondenţă dovedeşte că ar fi putut deveni şi un scriitor plin de spirit (atât în germană cât şi în engleză) adesea scrisorile sale fiind însoţite de schiţe umoristice şi de caricaturi, intercalate în text.
În ultimii ani de viaţă, Mendelssohn a avut o sănătate şubredă, agravată de probleme nervoase şi de extenuare datorită excesului de muncă. A fost puternic afectat de moartea surorii sale Fanny, în mai 1847. Felix Mendelssohn a murit şi el în acelaşi an, pe 4 noiembrie, la Leipzig. A fost înmormântat la Dreifaltigkeitsfriedhof (cimitirul Sfânta Treime) din Berlin-Kreuzberg."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Felix_Mend ... _Bartholdy


04/04/09 12:56

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Hector Berlioz



"(n. 11 decembrie 1803, La Côte-Saint-André, Isère, Franţa - d. 8 martie 1869, Paris) a fost un compozitor, scriitor şi critic francez.A avut o contribuţie importantă în conturarea romantismului francez. Contribuţia lui constă în promovarea unei noi estetici muzicale, care presupune existenţa unor mijloace expresive. Dezvoltarea orchestrei simfonice vine în întâmpinarea gustului pentru grandios al lui Berlioz, relevat prin 4 tipuri procedurale: forţa sonoră, exploatarea efectelor timbrale, divizarea partidei instrumentale şi mărirea numărului de instrumente (împreună cu preocuparea pentru stereofonie).

Hector Berlioz a fost şi autorul „Tratatului de instrumentaţie”, care prezintă preocuparea romanticilor pentru timbrul instrumentelor, ca mijloc de exprimare nuanţată a sensibilităţilor. Berlioz inaugurează seria dirijorilor cu baghetă din secolul XIX.

Din punct de vedere compoziţional, el creează lucrări instrumentale cu un program declarat şi explicat, sau numai direcţionat de titluri, cu forme noi, care evoluează dinspre simfonie către operă."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Hector_Berlioz


07/04/09 12:58

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Domenico Gaetano Maria Donizetti



"(n. 29 noiembrie 1797, Bergamo, Italia) – d. 8 aprilie 1848) a fost un compozitor italian de muzică clasică şi, mai ales, de operă din Bergamo, regiunea Lombardia. Cea mai cunoscută lucrare a compozitorului italian este Lucia di Lammermoor (1835), respectiv cea mai uşor de recunoscut piesă muzicală a sa este aria muzicală, "Una furtiva lagrima" din opera L'elisir d'amore (1832). Alături de Vincenzo Bellini şi Gioacchino Rossini, Donizetti a fost unul din compozitorii de frunte ai operei bel canto.
Donizetti a studiat în orasul natal, apoi la Bologna, cu abatele Pietro Mattei, cu care a şi lucrat o perioadă de timp, respectiv ulterior cu Gioacchino Rossini.

Prima operă cu care a obţinut succes a fost „Zoraide di Granata” („Soraya din Granada”), prezentată la Roma în 1822. Din anul 1827, Donizetti se stabileşte la Napoli (Neapole) unde devine directorul Teatrului Regal, iar mai apoi profesor de contrapunct la Conservator. În numai trei ani, a scris 12 opere, toate ilustrând stilul interpretativ Bel canto. Din această perioada de creaţie, caracterizată de influenţa compozitorului Gioacchino Rossini, se pot remarca operele "Anna Bolena]]" (1830), "Elixirul dragostei" (1832), "Lucrezia Borgia" (1833), dar mai ales "Lucia di Lammermoor" (1835) care poate fi socotita capodopera sa.
Din anul 1839, Donizetti se stabileşte la Paris, unde în următorii ani prezintă noi opere, "Favorita" (1840), "Fiica regimentului" (1840), "Rita" (1841), "Ducele de Alba" (1842), "Don Pasquale" (1843) şi "Don Sebastian, Rege al Portugaliei" (1843).
În peregrinările sale prin marile oraşe muzicale ale Europei, Donizetti a ajuns şi la Viena, unde a avut loc premiera operei sale "Linda di Chamounix" (1842).
La 8 aprilie 1848, în vârstă de numai 51 de ani, Gaetano Donizetti decedează în orasul sau natal, Bergamo.
Donizetti a fost un prolific compozitor de muzică clasică. Opera sa cuprinde 75 de opere, 16 simfonii, 19 cuartete de coarde, 193 de cântece, 45 duete, 3 oratorii, 28 de cantate, concerte instrumentale, sonate şi alte piese de muzică clasică."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Gaetano_Donizetti


09/04/09 13:13

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Niccolò Paganini



"(* Genova 27 octombrie 1782 - † Nisa 27 mai 1840) a fost un violonist, violist, chitarist şi compozitor italian. Este unul din cei mai faimoşi virtuozi ai viorii şi este considerat unul dintre cei mai mari violonişti din toate timpurile, având o intonaţie şi o tehnică inovativă perfecte.

Pentru promovarea activităţii concertistice a violoniştilor debutanţi, începând din 1954, la Genova are loc la Teatrul Carlo Felice în lunile septembrie şi octombrie Premiul Paganini sau Concursul internaţional de vioară „Niccolò Paganini”. După primele 49 de ediţii anuale, începând de după 2002 concursul se ţine la fiecare doi ani.

De o dificultate remarcabilă, concursul constă din trei faze: faza preliminară, faza semifinală şi faza finală. Pentru primele două, accesul în sală este liber şi pot fi ascultate diverse bucăţi solistice pentru vioară, cu acompaniament de pian. Faza a treia are loc cu acompaniament de orchestră. Cei şase finalişti sunt premiaţi, iar în data de 12 octombrie câştigătorul are onoarea de a cânta cu faimoasa vioară a lui Paganini: Il Cannone."

http://ro.wikipedia.org/wiki/Niccol%C3%B2_Paganini


10/04/09 12:54

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Claudio Zuan Antonio Monteverdi



"(botezat 15 mai 1567 în Cremona - d. 11 noiembrie 1643 în Veneţia, a fost un compozitor, violonist şi cântăreţ italian.

Claudio Monteverdi este considerat primul reprezentat important al operei moderne. El a ajuns la un grad de popularitate neobişnuit de mare faţă de contemporanii săi: operle apar pe toate scenele importante din lume, madrigalurile sunt de mult clasice şi unele piese sacre sunt de asemenea foarte cunoscute.

Piese sacre

    * Sacrae cantiunculae 3 v., 1582
    * Madrigali spirituali 4 v., Brescia 1583
    * Vespro della beata vergine da concerto composta sopra canti fermi, 1610
    * Selva morale e spirituale 1641
    * Messa a 4 v. et salmi a 1-8 v. e parte da cappella & con le litanie della B.V. 1650

Piese vocale

    * Canzonette 3 v., 1584
    * 6 culegeri Madrigali a 5 v. 1587, 1590, 1592, 1603, 1605 , 1614
    * Concerto, culegerea nr.7 Madrigali 1-4 e 6 v. 1619
    * Madrigali guerrieri et amorosi ...libro 8° 1-8 v. con B.c., 1638
    * Madrigali e canzonette libro 9°, 1651
    * 2 culegeri Scherzi musicali 1607 u. 1632
    * Lamento d'Arianna, 1623"

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Claudio_Monteverdi


11/04/09 12:50

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Arcangelo Corelli



"(n. 17 februarie 1653, Fusignano, Ravenna - d. 8 ianuarie 1713, Roma) a fost un compozitor, violonist, pedagog şi dirijor italian, reprezentant al barocului italian târziu. Opera lui constituie un moment de referinţă în dezvoltarea muzicii instrumentale occidentale, prin noul impuls dat formelor de trio sonată şi concerto grosso. Ca violonist şi pedagog, este considerat părintele artei viorii. A fost considerat de mulţi contemporani drept cel mai mare violonist al epocii sale, fiind numit un Orfeu al viorii."

http://ro.wikipedia.org/wiki/Arcangelo_Corelli


14/04/09 19:18

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

George Enescu



"(n. 19 august 1881, Liveni, Botoşani - d. 4 mai 1955, Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Este considerat cel mai important muzician român.
Născut la 19 august 1881 în Liveni, judeţul Botoşani, a manifestat încă din copilărie o înclinaţie extraordinară pentru muzică. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, la vârsta de 5 ani apare în primul său concert şi începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru.
Între anii 1888-1894 studiază la Conservatorul din Viena, având ca profesori printre alţii pe Joseph Hellmesberger (vioară) şi Robert Fuchs (compoziţie). Se încadrează rapid în viaţa muzicală a Vienei, concertele sale în care interpretează compoziţii de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa şi publicul, deşi avea doar 12 ani.

După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet şi Gabriel Fauré (compoziţie). În ziua de 6 februarie 1898 îşi face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română, op. 1.

Tot atunci, în acelaşi an, începe să dea lecţii de vioară la Bucureşti şi să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleş din Sinaia. Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dând naştere mai multor lieduri, care alcătuiesc grupul de cântece în limba germană ale compozitorului. Prinţesa Martha Bibescu şi-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare că aceasta din urmă a reuşit să învingă, George Enescu fiind un invitat permanent la palat unde lua parte la seratele muzicale organizate de regină.
Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Şapte cântece pe versuri de Clément Marot (1908).

Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris, întreprinde turnee în mai multe ţări europene, având parteneri prestigioşi ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier.
George Enescu interpretând Poemul de Chausson

În timpul Primului război mondial rămâne în Bucureşti. Dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiţie integrală în România), compoziţii de Hector Berlioz, Claude Debussy, Richard Wagner, precum şi creaţiile proprii: Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră Nr. 2 (1915). În acelaşi an are loc prima ediţie a concursului de compoziţie „George Enescu”, în cadrul căruia compozitorul oferea câştigătorilor, din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum şi şansa interpretării acestor piese în concerte.

Opera „Oedip”

În anii 1921-1931 lucra la opera Oedip, monumentală creaţie dramatică şi muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se va căsători mai târziu. Aceasta a fost una din doamnele de onoare ale Reginei Maria şi, după o căsătorie cu prinţul Cantacuzino şi o pasiune pentru filozoful Nae Ionescu, şi-a turnat acid pe faţă. La auzul veştii, Enescu s-a întors de la Paris imediat la Bucureşti şi a vegheat la căpătâiul doamnei de care era îndrăgostit. În urma acestui episod, Maruca Rosetti-Cantacuzino va rămâne desfigurată toată viaţa şi va apare in fotografii cu un voal negru pe faţă. Pe 4 decembrie 1937 Enescu se va căsători cu ea. Opera Oedip a fost terminată la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 şi s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Opera se inspiră din cele doua piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colonos şi Oedip rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg. Cariera internaţională a operei a fost însă întreruptă de declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, când, în 1940, Paris-ul a fost ocupat de armata germană.

Opera şi-a păstrat însă popularitatea în România, fiind de mai multe ori montată în timpul Festivalului internaţional „George Enescu” din Bucureşti, premiera românească datând din 1958, când în rolul titular a evoluat David Ohanesian, regia aparţinând lui Jean Rânzescu iar dirijor fiind Constantin Silvestri. O spectaculoasă punere în scenă s-a făcut în regia lui Andrei Şerban (1995), care a provocat numeroase controverse.

În ultimii 20 de ani se observă un puternic reviriment al operei, prin montări în mai multe ţări ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Portugalia."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu


17/04/09 12:01

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Giovanni Battista Pergolesi



"(n. 4 ianuarie 1710, Jesi/Ancona - d. 17 martie 1736, Pozzuoli/Napoli), compozitor italian din secolul al XVIII-lea, descendent al unei familii din Pergola, un orăşel din provincia Marche, de la care şi-a luat şi numele.
Primele noţiuni de muzică le primeşte de la un preot din localitatea natală, apoi îşi continuă educaţia la şcoala capelei comunale cu maestrul Mondini. Dovedind un talent natural, cu ajutorul financiar al marchizului Cardolo Maria Pianetti, Pergolesi se înscrie în 1727 la Conservatorul din Napoli, unde ia lecţii de vioară cu maestrul De Matteis şi de contrapunct cu Francesco Durante. În timpul studiilor, compune "La fenice sul rogo", oratoriu în două părţi, o Messă în Re major şi opera "Salustia", cu care îşi face debutul la teatrul "San Bartolomeo" din Napoli. După absolvirea Conservatoriului, este angajat ca Maestro di Capella de către prinţul Stigliano Colonna, unul din electorii municipalităţii napolitane. Compune prima sa operă bufă, intitulată "Lo frate 'nnamurato" ("Călugărul îndrăgostit"), gen în care Pergolesi este considerat până în zilele noastre ca unul din cei mai importanţi compozitori. În 1733 se reprezintă la teatrul "San Bartolomeo" opera "Il prigioner superbo", cu un intermezzo intitulat "La serva padrona", cu care înregistrează un adevărat triumf. Urmează, cu acelaşi succes, opera "Adriano in Siria", apoi ultima sa operă bufă, "Il Flaminio", reprezentată în 1735 la "Teatro Nuovo" din Napoli.
Îmbolnăvindu-se de tuberculoză pulmonară, se retrage la mănăstirea capucinilor din Pozzuoli, unde compune capodopera "Stabat Mater" (pentru soprană, contralto, instrumente de coarde şi basso continuo). Pergolesi se stinge din viaţă la 16 martie 1736 în vârstă de numai 26 de ani.
Igor Stravinsky s-a inspirat din unele lucrări ale lui Pergolesi în realizarea muzicii de balet "Pulcinella", compusă în 1919."

http://ro.wikipedia.org/wiki/Giovanni_B ... _Pergolesi


28/04/09 18:04

   
feedback
Moderator

Inregistat: 28/04/08
din ciclul "compozitori celebri"

Ciprian Porumbescu



(n. 14 octombrie 1853, Şipotele Sucevei - d. 6 iulie 1883, Stupca, azi Ciprian Porumbescu, judeţul Suceava) a fost un compozitor român.Ciprian Porumbescu a fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. Născut Iraclie Gołęmbiowski, acesta din urmă îşi schimbă numele de familie în Porumbescu în 1881, cu doi ani înainte de moartea lui Ciprian, atunci când ajunge stareţ al Mănăstirii Putna ("gołąb" - pronunţat "gouomb" - înseamnă în poloneză "porumbel").
A început studiul muzicii la Suceava şi Cernăuţi, apoi a continuat la "Konservatorium für Musik und darstellende Kunst" în Viena, cu Anton Bruckner şi Franz Krenn. În această perioadă îl frecventează, la Viena, pe Eusebie Mandicevschi, compozitor bucovinean, cu care se perfecţionează, în particular, la teoria muzicii. [1] Între 1873 şi 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuţi.

A fost unul dintre cei mai faimoşi compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări sunt: "Balada pentru vioară si orchestră" op.29, opereta "Crai nou" pusă în scenă pentru prima data în sala festiva a Gimaziului Românesc din Braşov (astazi Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883).
În plus, a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic, „Pe-al nostru steag e scris Unire”, muzică ce este folosită astăzi şi de către Albania, pentru imnul naţional „Hymni i Flamurit”. De asemeni a scris şi melodia fostului imn Trei culori.
A fost arestat pentru activitatea sa politică, iar în timpul detenţiei şi-a scris cele mai bune piese. A murit la 29 de ani în Stupca, acum acest sat fiind numit în onoarea sa "Ciprian Porumbescu"."

mai multe... http://ro.wikipedia.org/wiki/Ciprian_Porumbescu


29/04/09 13:35

   
Pagini: 1 ... 2 3 4 5 6 7    



Felicitari Craciun, Felicitari cu ocazia Craciunului si Anului Nou, Felicitari electronice de sarbatori, Felicitari cu mesaj crestin Nasterea Domnului, Mesaje sarbatori de iarna, Urari de Anul nou, Urari sarbatori
felicitari electronice mesaj inviere felicitari sfintele pasti felicitare online pentru pasti felicitari crestine cu mesaj din Biblie felicitare cu mesaj de inviere felicitare cu mesaj de inviere felicitare crestina verset biblic inviere
Mergeti la
Powered by PunBB
© Copyright '02-'04 Rickard Andersson




© 2005-2018 TANARCRESTIN.net